„E o problemă mare, e o problemă mare. Atât!”, a fost declarația președintelui Nicușor Dan despre Dragoș Anastasiu, fostul lui consilier onorific în timpul vizitei sale în Austria. Vicepremier la acel moment, Anastasiu, omul cooptat în Guvern de către premierul Ilie Bolojan să facă reformă la sânge în sistemul bugetar, a fost împins de dezvăluirile jurnaliștilor spre demisie. O demisie anunțată într-o conferință de presă în care s-a spovedit, povestind de ce a ajuns el să dea șpagă timp de opt ani unei inspectoare din ANAF care acum e la pușcărie și el, mituitorul, nu!
:format(jpeg):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F07%2F8058647-mediafax_foto-alexandru_dobre-scaled.jpg)
:format(jpeg):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F07%2F8058670-mediafax_foto-alexandru_dobre-1-scaled.jpg)
:format(jpeg):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F07%2F8058658-mediafax_foto-alexandru_dobre-1-scaled.jpg)
Iată că aici ne întoarcem la adevărata problemă. Pentru că demisia lui Dragoș Anastasiu și recunoașterea publică a șpăgii date de el și partenerul său de afaceri decedat în urmă cu patru ani lasă loc multor semne de întrebare nelămurite în totalitate. Drept urmare, o analiză pe textul Anastasiu este cât se poate de necesară.
Mai întâi, trebuie făcute câteva scurte observații legate de calitatea de martor-denunțător pe care Dragoș Anastasiu nu și-a însușit-o, deși știa că actele din dosar îl contrazic. Dragoș Anastasiu a scris pe Facebook, în 25 iulie 2025:
„În spațiul public au apărut informații despre implicarea mea într-un dosar de corupție care viza mai mulți funcționari ai ANAF. Pe scurt: În dosar am fost martor, nu denunțător. Nu a existat nicio acțiune împotriva mea, nu am avut niciun fel de avantaj din punct de vedere juridic, iar în dosar au fost implicate și alte societati comerciale care au fost în aceeași situație. Nu am avut niciodată nicio condamnare penală”.
În condițiile în care fostul vicepremier ținea cu dinții de calitatea de simplu martor și nu de martor-denunțător, Direcția Națională Anticorupție a trebuit să vină cu precizări, altfel opinia publică ar fi rămas dezinformată, dezinformare care nu putea fi decât în favoarea fostului vicepremier. Din comunicatul DNA a reieșit că Anastasiu a avut, sigur, calitatea de martor-denunțător, la fel ca și fostul său partener de afaceri Cristian Băciucu, în dosarul în care Angela Burlacu de la ANAF a fost condamnată la 5 ani și 2 luni, pentru luare de mită și trafic de influență.
Întrebarea care se pune este: de ce a ținut morțiș Anastasiu să pozeze în simplu martor?
Pentru că asta ar fi însemnat că nu a avut “niciun avantaj juridic” în mult discutata speță, așa cum a susținut, de altfel, într-un mesaj public în zilele dinaintea deciziei de a demisiona. Numai că una este calitatea de martor și alta de martor-denunțător.
Martorul, potrivit Codului de procedură penală, este persoana care are cunoștință despre fapte sau împrejurări care pot ajuta într-o cauză penală. Poate fi propus de părți sau audiat de instanță sau de organele de urmărire și cercetare penală din oficiu. Are câteva obligații, printre care aceea de a se prezenta imediat ce este citat, altfel este adus cu mandat, pentru a depune jurământ și este obligat să spună adevărul. Nu este suspect și nici inculpat. Doar în cazul în care nu spune adevărul, martorul poate fi pus sub acuzare pentru mărturie mincinoasă.
Martorul-denunțător – în cazul nostru mituitorii Dragoș Anastasiu, fostul său partener de afaceri și firma ca persoană juridică, prin cei doi reprezentanți – este beneficiar al clauzei speciale de nepedepsire prevăzută la art. 290 alin. (3) din Codul penal.
- Drept urmare, “martorul-denunțător nu este o persoană care nu are interese procesuale, atâta vreme cât există înclinarea acestuia fie de a-și menține cele precizate prin autodenunț, pentru a beneficia în continuare de cauza de nepedepsire, fie de a-și schimba depoziția, prin raportare la cele cuprinse în autodenunț, în dorința de a nu se autoincrimina, de a se apăra de posibila acuzație pentru infracțiunea de dare de mită, acuzație ce planează în continuare asupra sa, deși este deja beneficiar al unei soluții de clasare, soluție care nu are autoritate de lucru judecat din punct de vedere procesual (…)
- Denunțul mituitorului are duble valențe, prin efectele pe care le are prin înlăturarea răspunderii penale ca urmare a incidenței cauzei speciale de nepedepsire, prevăzută la art. 290 alin. (3) din Codul penal.
- Mai mult, această cauză de impunitate a mituitorului denunțător are rolul de a încuraja descoperirea rapidă a infracțiunilor de corupție, mituitorul percepând instituția denunțului ca pe un adevărat stimul de a aduce la cunoștința organelor judiciare comiterea acestor infracțiuni grave, el fiind la adăpost de răspunderea penală prin acest beneficiu legal.
- Aceeași cauză de impunitate a denunțului făcut de mituitor are și rolul de a preveni comiterea infracțiunilor de luare de mită, aceasta acționând ca o reală frână a funcționarului care ar avea pulsiunea infracțională de a comite fapte de corupție, fiind sub iminenta denunțare a potențialelor sale fapte de către mituitorul care este apărat de răspunderea penală”. (Decizia nr. 1 din 16 ianuarie 2020 a ICCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală).
O altă lămurire legată de calitatea de martor-denunțător se află și în jurisprudența relevantă a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 59 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 1 august 2019, în considerentele căreia s-au reținut următoarele:
“În cazul în care denunțătorul nu dobândește calitatea de martor protejat (în sens larg), dispozițiile art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală nu sunt aplicabile, denunțătorul putând fi audiat în calitate de martor, într-o procedură publică și contradictorie, cu respectarea dispozițiilor referitoare la audierea martorilor. În acest din urmă caz, Curtea distinge două situații, după cum există sau nu există un interes în obținerea unui beneficiu din perspectiva tragerii acestora la răspundere penală.
- Astfel, în cazul în care denunțătorul nu are niciun beneficiu din perspectiva tragerii sale la răspundere penală, declarația sa dată în calitate de martor este comparabilă, din perspectivă procesuală, cu declarația oricărui alt martor, beneficiind de același tratament.
- În cazul în care denunțătorul are un beneficiu din perspectiva tragerii sale la răspundere penală, fiind interesat de satisfacerea propriilor interese, apare că, din această perspectivă, poziția sa se aseamănă într-o oarecare măsură cu cea a persoanei vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente. Referitor la aceștia din urmă, s-a precizat că, fiind interesați în proces, aceștia acționează pentru apărarea intereselor lor legitime; ca urmare, declarațiile lor în legătură cu cauza în care au calitate procesuală principală sunt, de principiu, concentrate în susținerea poziției pe care o au, ceea ce îi poate determina să facă declarații necorespunzătoare adevărului (…)”.
În aceeași ordine de idei, mai trebuie adăugat faptul că în motivarea Deciziei nr. 1258 din 22 iunie 2023 pronunțată în dosarul nr. 16632/3/2018, prin care fosta inspectoare ANAF Angela-Georgeta Burlacu a fost condamnată definitiv, se menționează declarațiile susținute de Dragoș Anastasiu și Cristian Băciucu, dar și cele date de alte două persoane care făceau parte din firma condusă de cei doi și care dăduseră declarații legate de aranjamentul mitei pentru angajata ANAF. Așadar, de teamă că și ei vor fi chemați la audieri și puși sub învinuire, s-au prezentat de bunăvoie, devenind martori-denunțători. Și așa au scăpat de punerea sub acuzare, dând și alte informații procurorului de caz, pe care acesta nu le cunoștea, dar le putea asambla cu alte probe și astfel putea devoala tot tabloul grotesc al unei șpăgi în formă continuată timp de opt ani.
“Din declarația martorului Anastasiu Dragoș Michael se reține că sumele de bani pretinse și ulterior primite de inculpată nu au reprezentat un ajutor pentru fiul inculpatei. Același martor a arătat că grupul Eurolines avea în derulare mai multe contracte de sponsorizare. Aceste aspecte declarate de martor sunt susținute de faptul că, la data de 19.04.2018, reprezentanții Eurolines au depus la dosarul cauzei un set de documente (filele 169-361, vol. VII) din care rezultă că, în perioada 2009 – 2018, societățile ###### ######### SRL si ####### ######### SRL au încheiat un număr de 94 contracte de sponsorizare pentru diverse proiecte, unele dintre acestea vizând susținerea unor tratamente medicale (…)”. Astfel de detalii dezvăluite anchetatorilor au adus impunitate lui Dragoș Anastasiu și a partenerului său de afaceri.
Această calitate de martor-denunțător a fost aleasă de cei doi afaceriști drept calea pentru a scăpa de tragerea la răspundere penală.
Concluzia preliminară
Dragoș Anastasiu a mințit că nu a fost martor-denunțător pentru ca opinia publică să nu creadă că a avut un beneficiu – acel avantaj prin care să nu fie atrasă asupra sa răspunderea penală atunci când s-a prezentat la DNA cu partenerul său de afaceri care avea deja scris denunțul. Dacă fostul său partener de afaceri s-ar fi prezentat singur, Anastasiu ar fi avut o problemă pentru că însemna că el tăinuiește ceea ce partenerul său de afaceri denunță. Așa, însă, au fost duetul antreprenorial din firma care – pentru a fi protejată – a plătit taxă de protecție inspectoarei de la ANAF timp de opt ani.
Dragoș Anastasiu nu a prezentat public nicio declarație de avere din care să reiasă cât de mare a fost profitul “supraviețuirii” după șpaga dată pentru protecția primită de la ANAF atâția ani. În schimb, el a contestat nevoia ca declarațiile de avere ale demnitarilor și oamenilor angajați în sistemul public să fie transparente.
„Să scăpăm naibii de tâmpenia asta cu declarația de avere pusă în public”. Și CCR, la scurt timp, i-a îndeplinit dorința. Concluzia finală: Dragoș Anastasiu e un băiat norocos!
Sursa foto: Alexandru Dobre / Mediafax
sursă: gandul.ro
