Bună seara, stimați telespectatori! Și la mulți ani dragi copii! Sunt o mamă pentru care, în fiecare an, această zi e cea mai înălțătoare dintre toate. Asta pentru că e ziua tuturor copiilor mei și e ziua tuturor acestor suflete curate, din România și din alte țări. Este o zi a vieții desprinse din viața noastră, o zi despre dar din darul lui Dumnezeu.
Este o zi despre ființă și evoluție și până la urmă, despre rostul nostru pe Pământ. Felicitări dragi părinți, bucurați-vă azi de copiii voștri și de ceii acestei lumi. Bucurați-vă de harul nașterii și al vieții! A fost o zi care m-a bucurat, dar m-a și întristat. Pentru că, departe de locurile de joacă, departe de lumea minunată în care trăiesc unii prunci, încă se află suflete care n-au rechizite, care nu au haine bune de școală și mai grav, care nu au ce mânca. Or în acest context, am urmărit, revoltată, vă mărturisesc, cum nici azi nu s-a reușit stoparea grevei generale din educație. Asta în condițiile în care guvernul a emis o Ordonanță de urgență prin care se acoperă cea mai mare parte din cererile sindicale. Ce înseamnă asta ? Înseamnă, fie riscul prelungirii anului școlar, fie riscul înghețării anului școlar și înseamnă, aproape sigur, probleme la capacitate și la BAC. Revolta mea vine și pentru că unii ne cred pe noi toți copii, nu doar de ziua copilului, ci în fiecare zi. Ei se ascund după declarații alunecoase și în spate trag sforile adevăratei puteri. Sindicaliștii ne cred copii atunci când spun că nu ei decid închiderea grevei, ci colegii din teritoriu. Politicienii de la AUR și USR ne cred copii atunci când speră că nu vedem că ei pun paie pe foc pentru creșterea tensiunii sociale și aruncarea țării în haos. Știm deja că ați intrat pe grupurile de socializare ale profesorilor, stați liniștiți. Politicienii puterii ne cred copii atunci când își imaginează că noi nu vedem cum se luptă pentru putere. PSD nu ne crede doar copiii, ci ne ia de proști, de-a dreptul, când sforărește să declanșeze alegeri anticipate. Dintre toți, mi se pare că domnii care s-au vânturat prin palatele puterii, zilele acestea, cu pretenția că-i reprezintă pe profesori au declarațiile cele mai copilărești. De parcă 30 de ani au fost baroni cu puteri depline, au făcut blat după blat cu diferitele puteri, și acum, brusc s-au transformat în niște copilași care spun: eu vreau să nu mai fie grevă, dar nu mă lasă părinții! E drept, nu e exclus să fi devenit irelevanți din cauza greșelilor lor copilărești. Pentru că asta se poate întâmpla atunci când începi o negociere direct cu o grevă generală. Asta se întâmplă când creezi așteptări uriașe celor pe care îi reprezinți și rămâi prea mult inflexibil. În final, nu te mai ascultă nimeni, nici profesorii, nici guvernul. Realitatea este că greva ne afectează pe toți, părinți, copii, profesori și trebuie să fim conștienți că nu o putem duce la nesfârșit, fără costuri majore pentru copiii noștri. Am admirat, totuși, atitudinea calmă și echilibrată a premierului Nicolae Ciucă de azi. În această furtună de declarații de adormit copiii a fost singurul lucru potrivit. Anunțul privind schimbarea de atitudine în salarizarea profesorilor și setarea unei agende clare, predictibile pentru plata acestora e un pas înainte. Da, și eu cred că nu-s suficient de mulți bani. De ani buni nu sunt suficienți. Dar modul de gândire și acțiune pe care l-am văzut la premier mi se pare unul onest și de bun simț. De om care n-a amețit în sferele înalte ale puterii și care înțelege și ca tată și ca bunic că profesorii trebuie să-și recapete demnitatea. Dar sacul s-a închis. Negocierile s-au închis. Atât a fost posibil bugetar. Iar speranța noastră a părinților stă de marți înainte mai mult în empatia profesorilor cu elevii, în înțelepciunea lor de a asigura un progres al educației în acest an, nu un regres major. Sunt alături de profesori și elevi și am fost de la început, dar să nu uităm că rostul nostru cel mai important este să-i ocrotim pe ei, pe copii. De aceea noi adulții, ne putem certa, ne putem critica, ne putem despărți iremediabil, dar nu avem voie, vreodată, ca în acest proces să uităm de menirea noastră de la Dumnezeu. Le-am dat viață și trebuie să ne îngrijim că le este mereu bine. Vă îndemn, așadar, dragi părinți ca, în această seară, împreună cu copii voștri, orice vârstă ar avea ei, să vă îndreptați gândul către sufletele curate despre care vorbeam la începutul editorialului. Acei copii cărora le lipsesc, ba hainele, ba cărțile, sau chiar mâncarea. Și să vă rezervați, în aceste zile libere, câteva ore pentru ei. Împreună, părinți și copii vă îndemn să mergeți să priviți în ochi măcar un sigur suflet cu nevoie de iubire și grijă și să-i oferiți, atât cât puteți din cele de care are nevoie. Vă asigur că asta va face de zece ori mai mult bine pe lume, decât orice negociere dintre sindicate și politicieni, decât orice grevă generală. Astăzi, trebuie să ne bucurăm de pruncii noștri, dar trebuie să ne trezim din această amorțeală colectivă și să privim către viitor. Adică spre lumea pe care le-o vom lăsa spre moștenire. Cu responsabilitate să ne întrebăm și să ne răspundem dacă dorim să le oferim o Românie curată, prosperă, în care visurile copiilor de azi pot deveni realitate. Iar dacă vrem să mai avem o țară, azi trebuie să muncim mai mult ca niciodată. Trebuie să înțelegem unde ne aflăm, ca să putem reconstrui pe baze și principii solide. Trăim, fără dubiu, vremuri grele. Suntem la răscruce de timpuri, iar crizele provocate intenționat, de iresponsabilii din politică, ne aruncă și mai mult în haos. România este un pacient grav bolnav, cu metastaze care macină fără milă, tot mai mult, din trupul din ce în ce mai slăbit. Iar medicii, adică decidenții, în loc să ofere tratament, injectează morfină în cantități tot mai mari. Ultimele două săptămâni au reprezentat dovada clară a cinismului și a lipsei de empatie cu care diriguitorii acestei patrii își tratează poporul, adică milioanele de oameni care le-au dat votul, în speranța că vor avea un destin demn în galeria națiunilor lumii. Viitorul nostru este jucat la ruleta rusească a negocierilor pentru putere. Vedem clar că onoarea și politica sunt antonime. Nu pentru toți, dar pentru mulți dintre cei care ne conduc. Inconștiența lor pune în pericol destinele noastre, dar mai ales ale copiilor care trebuie să susțină examene cruciale. Astăzi ar fi trebuit să avem un premier nou și un cabinet care să rezolve toate aceste probleme grave, aceste neajunsuri pentru care românii își strigă durerea în stradă. Cuvântul unora din PSD este egal cu zero, mai ales că au încălcat chiar actul de căsnicie care a stat la baza coaliției, adică acel protocol de guvernare care trebuia să asigure o tranziție lină a puterii. Orgoliile personale au dat iar această țară peste cap, iar totul va fi plătit nu de ei, ci tot de noi și de copiii copiilor noștri. Sunt alături de dascăli, alături de sindicaliștii din absolut toate domeniile care cer demnitate și o viață mai bună aici, în țara lor. Acasă! Le bat însă obrazul politicienilor care țin intenționat țara în criză, blocată de aceste greve democratice și care ar trebui să îi trezească la realitate. România este o țară bogată, dar este sufocată de indivizi lacomi, avizi de putere și averi, cărora nu le pasă de mulțimea de sărmani care adorm flămânzi și varsă lacrimi grele, zi de zi. Parale sunt, dar nu e cap, vorba maestrului. Iar când vine vorba de propriul interes al aleșilor, soluții se găsesc pe loc. În afară de circ și ședințe, discuții lungi și fără finalitate, guvernanții mai fac și altceva? Mai muncește cineva în țara asta? Simt că acum a venit momentul ca românii să își ia cu adevărat țara înapoi. Mă doare cumplit să văd că partidele politice vor să se urce pe aceste proteste, asa cum este clar că fac cei de la AUR și USR. Au mai încercat unii să confiște astfel de manifestații, doar ca să fure voturi. Poporul s-a deșteptat, nu întru totul, dar oamenii nu mai sunt chiar atât de ușor de manipulat. Iar țara nu este blocată de sindicate, chiar vă rog, dragi conducători, să nu ne mai prostiți în față! România este blocată de voi, cei care nu ați avut soluții pentru milioanele de flămânzi, ci numai pentru gașca voastră de îmbuibați și nesătui. Sunteți o bandă de mediocri ce ocupă funcții-cheie, corigenți la matematică, ce ați croit bugete care acum dau cu virgulă și sunt pe minus cu zeci de miliarde! Și vreți să rămâneți la putere! Nu pentru noi, ci tot pentru voi! Regret că nici alternativă nu vedem în oferta electorală. Obișnuiți cu principiul răul cel mai mic, i-am învățat pe cei care ne cer votul că strategia pe care trebuie să o adopte este cea anti-sistem. De aceea vedem cum ajung în parlament unii care au loc doar în peluzele de stadion. Atenție, nu jignesc microbiștii acestei țări, eu mă refer la huliganii puși mereu pe scandal, cu sau fără motiv. I-am învățat pe politicieni să vină fără platforme clare, iar dacă ajung la putere să uite imediat de promisiunile făcute. Astăzi însă, discursurile sforăitoare, ori cele pline de dragoste mincinoasă pentru țărișoară, răsună gol în urechile poporului care face foamea. Astăzi, oamenii care ies în stradă sunt ghidați de stomacul gol, de umilințele la care sunt supuși, de faptul că nu au ce mai pune pe masă nu doar pentru ei, ci și pentru copii lor. Aș vrea să închei acest editorial cu vorbele înțelepte ale starețului Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, din Serbia noastră soră: Domnului îi sunt dragi lucrurile bune pe care le săvârșim. Milostenia și tot ceea ce facem pentru mântuirea noastră, spre folosul semenilor noștri și al Bisericii, toate sunt plăcute Domnului. Dar cea mai dragă și mai plăcută Domnului este dragostea curată, simplă și copilărească, ce se lipește de inima Sa. Iată ce-i este cel mai drag și ce vrea El de la noi! Fiecare suflet o poate face. Și cel bogat, și cel sărac, și cel bătrân, și cel tânăr… El vrea să fim firești. Ne-a arătat acesta prin felul în care a trăit printre noi: simplu, smerit și blând. Trebuie să ne apropiem de Domnul așa cum ne-a făcut; simpli, ca niște copii nevinovați”, am încheiat citatul. Să ne fie spre înțelepțire și nouă, dar mai ales conducătorilor noștri. Asta este țara în care îți este greu sa deosebești omul bun de omul rău, omul sincer de omul mincinos, omul muncitor de omul oportunist, omul sensibil, care empatizează, de omul rigid, care simulează și înscenează, și tot asta este țara unde credința tare în Dumnezeu face lumina peste rău! Oricât de puternic poate deveni întunericul, lumina îl va spulbera! Cu siguranță oameni buni vor triumfa. Cu demnitate eu, Alexandra Păcuraru, va invit sa ne dam mâna pentru România suverană!
Evident, unora le convine că România se află în acest punct de grea încercare. Războiul din Ucraina continuă cu ferocitate, în Balcani tensiunile sunt uriașe, iar sângele nevinovaților scaldă iar pământul. Trupele NATO au fost atacate în Kosovo, iar conflictul capătă proporții ce pot scăpa de sub control. Și în vest, în vest dragii mei, ochiul străinului se abate iar peste ceea ce nu i-a aparținut niciodată de drept. Când satul este fără câini, iar când țara este fără stăpâni, tâlharii dau lovitură după lovitură. Transilvania a fost, este și va fi a românilor, cu orice preț! Am tolerat prea mult îndemnurile la răscoală, la rebeliune, din partea celor mai înalți oficiali ai Budapestei. Acum este vremea să facem mult mai mult decât atât. Trebuie să luăm toate măsurile necesare pentru a ne asigura integritatea teritorială. Am acordat etniilor care trăiesc în România, în bună pace, privilegii ca nicio altă țară, iar astfel de atacuri veninoase ale oamenilor lui Orban trebuie să înceteze. Și nu se vor opri până ce liderii noștri nu vor înțelege pericolul fără precedent care vine de la apus. Treziți-vă, români! Altfel, cu voi va apune și România. Diplomația noastră s-a stins odată cu Regele Mihai. Astăzi nu mai avem lideri care să bată cu pumnul în masă pentru interesul țării. Ne punem semnătura pe deciziile altora și acceptăm umili toate ordinele ni se livrează din alte capitale. Mă îndoiesc de faptul că lideri care se cațără pe garduri, ori care fac filmări pline de ură din Parlament, ar putea să ne reprezinte cu cinste și fermitate interesele. Așa că astăzi, noi- cei mulți și umiliți, trebuie să ne asumăm destinul și rolul în istorie.
Vrem o țară puternică și educată? Atunci, dragii mei telespectatori, ține de noi să alegem cu cap! Votul este cea mai puternică armă pe care o avem. Prin el ne oferim viitorul în mâinile unor oameni care vor decide soarta a generații. Să nu mai punem ștampila pe circari, pe extremiști, pe corigenți și repetenți care au terminat studiile cu greu. Vrem o țară ca afară? Atunci, afară și cu trădătorii de la butoane! Noi, cei mulți avem puterea în mâini! Noi suntem responsabili pe cine girăm să ne reprezinte! A venit clipa să ne luăm cu adevărat soarta în mâini și să pricepem importanța vremurilor pe care le trăim. Este clar că există un interes ca aceste convulsii sociale să nu se oprească aici. În setea lor de putere, unii sunt în stare să calce și pe cadavre pentru a ajunge la panoul de comandă al țării. Nu contează cum își vor îndeplini acest obiectiv, important e să acapareze cât mai multe funcții-cheie, posturi din care să își extindă tentaculele peste acest popor. Suntem dezbinați intenționat pentru ca profitorii să escaladeze această scară a haosului. Și să nu credeți că nu o vor face! De ce nu investesc în educație? Răspunsul este simplu, dar dureros: au nevoie de o masă lipsită de cultură, de un electorat fără prea multe studii, doar ca să manipuleze și să manevreze cum vor ei. Ce trebuie să facem? Cum ne vindecăm? Venim cu răspunsuri în următoarele trei ore, stați cu noi!
…………
La mulți ani copii, orice vârstă ați avea și oriunde v-ați afla pe Pământ! Sunteți toți binecuvântați!! La mulți ani, dragi copii! “Pune-ți, copile, capul pe pernă/ Te-așteaptă vise, prunc adormit,/ În vise viața este eternă, Cu ceruri blânde și fără sfârșit./ Ce știi tu-n lume câte se-ntâmplă, Nici nu e bine tu să le ști, Lumea-ngenunche la a ta tâmplă, Și, lângă tine suflet, cor de copii. Astăzi, copile, eu îți dau pâine, Tu pâinea asta o muști firesc, Ce-ți dau eu astăzi tu-mi vei da mâine, Eu, legănându-te, îmbătrânesc. Trupul tău fraged ca un mesteacăn Să se îndoaie galeș în somn, Ca să crești mare, plâng și te leagăn, Copile dulce, prea tinere domn. La geam lumina lunii ți-o scapăr Luminii tale să-i dau ecou, Dormi, fericitule, că eu te apăr, Că eu în tine mă nasc din nou. Capu-l pe perna pune-l, copile, Totul e bine, ai tăi sunt vii și mai au viață și mai au zile,Să crezi că pururea ei vor trăi. Mama și tata ție ți vor face Leagăn de stele și de ninsori, Să-ți fie bine, să dormi în pace, Să ai lumina la ursitori. Pune-ți, copile, capul pe pernă, Dormi și visează bunul tău vis, Că-n vise viața este eternă, Visul e lumea ce eu ți-am promis. Pat de răchită mirositoare, Leagăn albastru și-ncondeiat, Pentru copilul care răsare Și-ai cărui ochi ritmul lumii îl bat. Mama te leagănă, veghează tata, Somnul ți-l apară ochi părintești, Dormi și visează că lumea-i gata și te așteaptă numai să crești. Mie-mi trec anii, ție-ți vin anii, Poate că mâine îți va fi greu, S-accepți ca astăzi eu ți-am spus nani, Dar nani-nani, frumosul meu.” Am vrut să încep acest editorial cu frumoasele versuri ale lui Adrian Păunescu.
……………
Dragii mei, să nu lăsăm pe nimeni să ne fure țara. Nu vedeți că suntem condamnați la sărăcie și la umilință pentru decenii, chiar secole?! Ne-au ucis sistemul de educație, de-asta moare o țară întreagă! Apropo, ce ne facem, stimați aleși, cu elevii din zonele defavorizate? Acei copiii care n-au o pereche de ghete cu care să bată zilnic kilometri întregi până la cea mai apropiată scoală. Acei copii care n-au o bucată de pâine și muncesc cot la cot cu părinții lor, de la vârste mult prea fragede. Se numește copilărie pierdută și pierdută e și șansa României. Pentru un copil în creștere, hrana este extrem de importantă pentru o dezvoltare armonioasă. În lipsa resurselor financiare, copiii aflați în pragul sărăciei mănâncă deseori prea puțin, iar hrana nu este cea optimă. Copiii crescuți în sărăcie au mai puține șanse să reușească în viață, să fie adulți sănătoși fizic și emoțional. Să aducă plus valoare țării. Cum renaștem această țară cu astfel de generații pierdute?
Din fericire, nu toată România se declară învinsă. Cei care ne-au cerșit votul pentru ca apoi să ne batjocorească vor simți pe pielea lor, mai devreme sau mai târziu, cum se întoarce roata. Nu vor putea câștiga la nesfârșit doar ticăloșii, corupții, hoții, mincinoșii, incompetenții. Sigur că te simți frustrat când îi vezi suferind pe la televiziuni pentru țărișoara lor, rostind vorbe mari, mai ales când au venituri lunare câți mulți români cinstiți la un loc. Până când acceptăm ca oportunismul să fie noua valoare politică? Această atitudine lipsită de principii doar pentru a realiza venituri personale, bine mascate de vorbe potrivite momentului, să fie oare cheia succesului? Poate că îmi scapă mie ceva, de aceea adresez această întrebare. Mă bucur că începem să ne trezim din această amorțeală. O simt în fiecare zi, mai ales din mesajele care sosesc pe toate canalele în redacția noastră. Le citim pe toate, chiar vă rog să ne iertați dacă nu vă răspundem. Dar volumul este unul uriaș. Tocmai aceste mesaje ne motivează să luptăm în continuare pentru idealul național. Românii au fost și sunt supuși umilinței, valorile ne-au fost atacate, obiceiurile interzise, identitatea națională se dorește a fi ștearsă! Va dispărea tot ce înseamnă romanesc? Asta vrem? Conducători ce ne înșală in mod voit? E ușor sa vinzi iluzii si sa câștigi electoral pe cuvinte potrivite! Suntem oameni demni, capabili de mai bine, suntem muncitori și determinați să punem cărămida peste cărămidă, pentru reconstrucția țării noastre!
Nu este suficient să fim doar noi cetățenii, dornici de schimbare, dacă liderii politici sunt încremeniți in poziția ghiocelului! România este legată la ochi și legată de datorii! România are nevoie de un planificator și un executor gospodar! Avem astfel de oameni capabili? Determinați sa intre in lupta pentru viitor? Sau fuga de responsabilitate se răspândește mai tare decât COVID-ul? Când spui ca îți iubești țara dovedești prin fapte! Muncești in România și pentru România, investești in România, îți ții banii și oamenii în țară. Partidele, oamenii politici vin și pleacă, însă România va rămâne tot aici. De noi depinde cum o lăsăm în urma noastră.
Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir
sursă: realitatea.net
