Autor: Cozmin Gușă
V-am povestit acum vreo zece zile că, în excursia din America de Sud, Klaus Iohannis a dispus să i se ofere un mecanism abscons prin care să poată bloca rotativa, de frică că și-ar pierde controlul asupra guvernării prin venirea lui Ciolacu ca premier. Ăsta e motivul pentru care a întâmpinat greva profesorilor chiar cu voioșie, i-am ghicit atunci chiar un rânjet în colțul gurii când îi încuraja pe sindicaliști. Între timp, ne-a năucit pe toți, ba cu rotativa-sticlă, ba cu stoparea rotativei, Iohannis era preocupat doar cu negocierea influenței lui în Guvern, mulțumindu-se cumva și cu impunerea omului său la Finanțe, spre a-l putea controla astfel pe Ciolacu. N-a mers nici asta, greva însă a degenerat în sensul în care profesorii n-au mai ascultat de liderii de la centru, și Cotroceniul a fost împresurat de manifestanți, dându-i fiori locatarului. În același timp, sondajele realizate rapid în ultimele zile i-au indicat lui Iohannis și că greva profesorilor este profund nepopulară printre părinți și elevi, aceștia văzându-și planurile de admiteri și vacanțe date peste cap.
Pe acest fond s-a petrecut ”învierea lui Klaus” de la Crama MIMI din Moldova, unde președintele nostru nu doar că a ieșit din muțenie, dar a derapat rău, emițând cu scop dublu, pentru disciplinarea protestatarilor, respectiv pentru a oferi satisfacție celor nervoși că li se strică planurile ”școlaro-vacanțiste”. Ieșirea din situația grea pe care a generat-o tot el, strategii lui de doi bani i-au amenajat-o în stil de dublă lovitură, adică menită să arate autoritate, dar să-i și folosească în scopul creșterii în sondaje. Iohannis n-a priceput că orice ar mai face românii îl vor detesta mereu, nemaioferindu-i credit sau șanse de reabilitare. Ce-a reușit însă prin ieșirea lui publică și violentă? I-a dezgustat pe profesori, i-a umilit și jignit pe ”sindicaliștii-doar-o-interfață”, ne-a tras-o ”big time” și nouă celor din ”presa-doar-o-interfață”.
A mai reușit un lucru pe care nu și-l dorea, a intrat singur într-o cursă de șoareci, iar perspectiva îl arată în mod clar ca fiind un ”președinte-bun-de-suspendat” dacă situația socială va degenera grav în România și va fi nevoie de asta.
