RUSIA A DECIS RECUNOAȘTEREA ACTULUI DE AUTODETERMINARE A REGIUNILOR DONIEȚK ȘI LUGANSK CA DÂND NAȘTERE UNOR SUBIECTE DE DREPT INTERNAȚIONAL DOTATE CU INDEPENDENȚĂ ȘI SUVERNITATEÎn situația creată important este să se evite isteria și căutarea vinovaților. Ceea ce trebuie căutat sunt soluțiile.
În acest scop emoțiile ideologice sunt contraindicate. Din punctul meu de vedere, ceea ce trebuie reținut pe moment sunt următoarele:
1. Autodeterminarea este un act unilateral. Așa a fost și cu Kosovo.
2. Recunoașterea este un act unilateral. Nimeni nu poate contesta unui stat suveran dreptul de a recunoaște alt stat. După cum nimănui nu i se poate reproșa faptul că nu a recunoscut actul de autodeterminare a unui popor. Spania nu a recunoscut Kosovo.
3. Președintele Vladimir Putin și-a explicat motivele recunoașterii și indiferent dacă suntem sau nu de acord cu ele, sau dacă recunoașterea ne face plăcere ori ne deranjează, acesta este deja un fapt împlinit la care trebuie să ne raportăm.
4. Singurul lucru bun este că recunoașterea nu este invazie și fără invazie nu avem război.
5. Cât timp nu este război, dialogul, negocierea, acțiunea diplomatică pot continua.
6. În actuala situație nou creată, dar nu imprevizibilă, se dovedește că singura cale rațională de urmat constă în aducerea la îndeplinire a acordurilor de la Minsk. În funcție de asta, autodeterminarea regiunilor din Donbas, care pentru Rusia a devenit internațională, poate redeveni o autodeterminare internă, cu pastrarea actualelor frontiere ale Ucrainei.
7. În același timp se impun negocieri între SUA / NATO și Rusia care să conducă la definirea unei arhitecturi de securitate juste, fezabile și durabile în Europa de est, apte a răspunde preocupărilor și aspirațiilor tuturor părților interesate.
8. Încă o dată s-a dovedit că insultele, diabolizarea, descurajarea prin amenințări, recursul la sancțiuni economice, hărțuirea psihologică și tacticile propagandistice nu rezolvă problemele internaționale, ci le agravează.
Acesta este punctul meu de vedere.
