Autor: Andrei Gușă
Transferul de bani și energie ieftină dinspre România către Republica Moldova a devenit o chestiune sistematică, abordată de coaliția toxică de guvernare ca fiind de la sine înțeleasă. Nu există dialog public pe marginea acestui subiect, deși obiectivele sunt neclare și costul este plătit din buzunarele românilor. Doar în 2024 Moldova a beneficiat de o subvenție directă de peste 70 de milioane de euro din partea României. Mai mult de jumătate din consumul Moldovei de energie electrică este de proveniență românească. Peste 20% din producția noastră de gaze pleacă în Moldova, la prețuri preferențiale. În același timp, românii sunt obligați să plătească prețuri record pentru energie, cele mai mari din UE pentru industrie! Iar prin natura relației apropiate dintre Ilie Bolojan și Maia Sandu, este previzibil că subvențiile pentru Republica Moldova vor crește, în numele integrării europene. (sic!)
Haideți să vedem care este situația cu integrarea europeană a Republicii Moldova. Moldovagaz S.A., compania care asigură livrarea gazelor naturale în Republica Moldova, este prezentată adesea ca o entitate națională. Realitatea este însă cu totul alta: acționariatul arată o captivitate directă față de Moscova.
• Gazprom (Federația Rusă) – 50%
• Guvernul Republicii Moldova – 35,3%
• Comitetul de Administrare a Proprietății din Transnistria – 13,4%
• Restul, acțiuni minoritare
Asta înseamnă că Rusia deține un controlul absolut asupra Moldovagaz, iar fiecare factură plătită de cetățenii moldoveni trimite bani direct la Kremlin. Și mai grav este faptul că o regiune separatistă, nerecunoscută internațional, aflată sub ocupație militară rusă, încasează bani din facturile moldovenilor. Prin aranjamentele create în anii ’90, Tiraspolul deține 13,4% din Moldovagaz. Practic:
• separatiștii transnistrieni, protejați de trupele ruse, au o cotă directă în compania energetică națională;
• Transnistria nu plătește gazul consumat – datoriile, acumulate la peste 9 miliarde de dolari, sunt trecute pe seama Moldovagaz, deci a întregii Republici Moldova;
• Chișinăul a fost obligat să accepte această formulă, transformând populația moldoveană în sponsor involuntar al regimului separatist.
Gazprom este una dintre principalele surse de venit la bugetul Federației Ruse. Orice leu plătit în contul Moldovagaz și transferat mai departe la Gazprom înseamnă deci inclusiv bani pentru rachetele, tancurile și muniția folosite în Ucraina. Mai mult decât atât, o parte din acești bani rămân la Tiraspol, întreținând un regim separatist care menține Republica Moldova sub presiunea constantă a Moscovei.
În criza energetică din 2024–2025, România a intervenit decisiv pentru a ajuta Republica Moldova: a asigurat importuri de energie electrică și acces la gaze din surse alternative, prin compania Energocom și prin interconexiunile construite în ultimii ani. Banii românilor au mers la sprijinirea fraților de peste Prut, iar fără acest ajutor Moldova ar fi fost obligată să cumpere masiv de la Gazprom.
Dar în timp ce România plătește pentru ca Moldova să supraviețuiască iarna, structura acționariatului Moldovagaz face ca o parte din bani să ajungă oricum în Rusia și la Tiraspol. Astfel, din solidaritate, românii ajung indirect să subvenționeze exact mecanismul care finanțează războiul împotriva Ucrainei.
Pe 23 august 2025, premierul României Ilie Bolojan a efectuat prima sa vizită oficială la Chișinău. Oficial, tema principală a fost sprijinul pentru integrarea europeană și proiectele de dezvoltare comună. Prin prisma celor expuse mai sus, următoarea întrebare este cât se poate legitimă:
• Își doresc cu adevărat Ilie Bolojan și Maia Sandu să consolideze drumul european al Moldovei? Dacă da, de ce întrețin o schemă prin care românii plătesc facturile gazului rusesc?
Pentru că cetățenii moldoveni sunt obligați să plătească facturi care alimentează războiul din Ucraina, iar românii, prin ajutorul oferit, contribuie la supraviețuirea unui sistem gândit de Moscova. Cât timp această structură aberantă de acționariat persistă, integrarea europeană a Republicii Moldova rămâne un deziderat utopic. Iar declarațiile lui Dorin Recean, despre relația de frăție dintre România și Moldova și despre o așa-zisă ajutorare reciprocă împotriva interferențelor străine sunt totalmente jignitoare pentru poporul român!
O frăție reală între statul român și cel moldovenesc poate fi exprimată doar prin dorința și acțiunile tangibile ale cetățenilor acestor state și mai cu seamă ale liderilor politici pentru (re)Unire. Altminteri, coaliția toxică de guvernare trebuie să stopeze în regim de urgență ajutorul de toate felurile pentru Republica Moldova, în măsura în care acesta nu este consimțit de către români, respectiv îmbogățește indirect Federația Rusă. Și mai ales pentru că nu ne este prezentată nicio finalitate.
