Ar putea fi un moment istoric, unul care să bată chiar Davosul: mîine, SUA va găzdui înalți oficiali din cca.50 de țări la un summit fără precedent pe tema mineralelor rare. Summitul se bazează pe intenția occidentului de a stăvili dominația Chinei în lanțurile de aprovizionare cu minerale rare. În două cuvinte, americanii și-au luat rolul de organizator al unei noi ordini mondiale în materie de minerale rare, care sunt indispensabile tehnologiilor de vîrf; cine le are, se dezvoltă puternic, cine nu, face tușa. Piața lumii e dominată autoritar de China, marele rival al occidentului, și dacă asta nu era de ajuns, rezerve mari au doi sateliți ai Chinei, ne referim la Vietnam și Myanmar, mare jucător e și Rusia, deci bătălia pentru viitor va fi pe viață și pe moarte între marile puteri.
Pămînturile rare reprezintă un grup de 17 elemente chimice esențiale în tehnologiile moderne (magneți permanenți, baterii, catalizatori, electronică, turbine eoliene etc). Numele de „rare” este înșelător – ele nu sunt extrem de rare în scoarța terestră, dar sunt greu de extras și procesat.
Deci, mare problemă nu e găsirea lor, ci rafinarea.
Ori, China rafinează 90% din producția de minerale rare a lumii, deci controlează veriga critică a lanțului, de aici și presiunea G7/UE, summituri precum Critical Minerals, interesul brusc pentru Africa, Australia, Asia Centrală.
Din mină nu iese neodim pur, ori scandiu, ittriu, lantan, prometiu șamd, ci rocă + nisip, un amestec de zeci de elemente, multe toxice (uraniu, toriu) și asta presupune operațiuni de măcinare, spălare, separare fizică și chimică, inclusiv prin folosirea de acizi foarte puternici, mii de cicluri de extragere cu solvenți, instalații industriale extrem de complexe. A avea minereu de pămînturi rare e ca și cum ai avea boabe de cafea crude. Fără prăjire, măcinare, fierbere, nu bei cafea, punct.
Rafinarea este foarte sensibilă pentru că ea generează poluare majoră, incluzînd reziduuri radioactive, ape contaminate, nămoluri toxice etc, motiv pentru care multe țări nu vor asemenea fabrici pe teritoriu. ⚠️Costurile, pe de altă parte, sunt uriașe, pentru energie, chimicale, know-how, practic sunt necesari ani de investiții și decenii de prctică.
China a investit încă din anii ’80, a acceptat poluarea, a subvenționat masiv industria, a construit lanțul complet: mină – rafinare – produs final. Astăzi, poți avea mama minelor de metale rare, fără rafinare depinzi tot de China.
Summitul de mîine trebuie să pună bazele schimbării acestor lucruri.
Înainte de summit, Departamentul de Stat a solicitat țărilor participante să se angajeze să semneze un Acord-cadru de cooperare privind aprovizionarea și prelucrarea mineralelor critice. Deși cadrul este în mod explicit neobligatoriu, este departe de a fi simbolic. El stabilește un plan de politici coordonat pentru a accelera investițiile, a remodela dinamica globală a prețurilor și a reduce dependența de lanțurile de aprovizionare dominate de China. Pentru statele și companiile care operează oriunde de-a lungul lanțului valoric al mineralelor critice, acest cadru este o foaie de parcurs pentru direcția în care se îndreaptă capitalul, sprijinul politic și alinierea geopolitică.
Practic, sub tutela directă a Departamentului de Stat, americanii încearcă să organizeze un lanț de extracție, transport, rafinare și comercializare, un fel de OPEC al mineralelor rare, care să contracareze monopolul Chinei. Asta, nu mult înaintea întîlnirii din aprilie între Trump și Xi Jinping.
Guvernele participante la summit se vor angaja să mobilizeze capital public și privat pentru a acoperi deficitul de finanțare din proiectele prioritare. În special, în termen de șase luni, semnatarii sunt așteptați să identifice și să sprijine proiecte capabile să livreze materiale cumpărătorilor din SUA și din țările partenere. Cadrul solicită în mod explicit o autorizare mai rapidă și mai previzibilă pentru proiectele de minerit, separare și procesare. Acordul prevede prețuri minime sau mecanisme similare pentru a proteja producătorii interni de comportamentul non-piață și de practicile comerciale neloiale.
Guvernele se vor angaja să revizuiască vînzările de active care ar putea compromite securitatea națională și să extindă cooperarea în domeniul reciclării, gestionării deșeurilor și cartografierii geologice. Deși cadrul, care pune accentul pe identificarea proiectelor în termen de șase luni, nu creează obligații legale, acesta stabilește așteptări, termene de raportare și o structură pentru coordonare continuă care va modela viitoarele tranzacții.
Deci în următoarea jumătate de an, țările prezente la summit vor trebui să vină cu idei, proiecte, propuneri. Cine se mișcă repede, va avea beneficii mai mari.
România e reprezentată mîine de trioul Oana Țoiu – Radu Burnete – Mihai Jurcă.
O delegație a progresiștilor care, reamintim, au luptat din greu în România, spre exemplu, pentru blocarea extracțiilor de aur și minerale rare de la Roșia Montana, pe motiv de plouare.
Dar, fără poluare, n-ai metale rare, cum ar spune poetul.
Cum se va poziționa România în noua ordine mondială a metalelor rare rămîne de văzut în viitor. Deocamdată, să remarcăm un pic malițioși că la noi nu s-a vorbit deloc despre esența foarte importantului summit, pentru că o mare parte a presei a fost preocupată ieri să prezinte deplasarea ca pe un fel de succes diplomatic personal al Oanei Țoiu, invitată de Marco Rubio la Washington. Ea și alte 50 de state. (Bogdan Tiberiu Iacob)
sursă: inpolitics.ro
