Autor: Bogdan Tiberiu Iacob
O decizie legislativă luată la Washington cu două săptămîni înaintea invaziei marocane în Ceuta ar putea aprinde un scandal diplomatic major, punînd sub semnul întrebării rolul Congresului SUA în declanșarea crizei. Și nu o spunem noi, o spune chiar unul dintre congresmenii republicani care au participat la votarea unui document care ar fi pus Madridul pe jar și care susține că proiectul votat dă, practic undă verde recuperării teritoriilor spaniole de către Maroc.
Un detaliu mai puțin băgat în seamă din culisele politicii americane aruncă o nouă lumină asupra evenimentelor recente din Africa de Nord. Cu fix două săptămîni înainte ca forțele marocane să declanșeze invazia asupra enclavei spaniole Ceuta, Comisia pentru alocări de fonduri a Camerei Reprezentanților, care este responsabilă de adoptarea bugetelor împreună cu omoloaga din Senat, adopta un proiect bugetar conținînd formulări diplomatice fără precedent. Ceea ce părea la prima vedere un simplu document administrativ a stîrnit rapid o profundă îngrijorare la Madrid și, potrivit unor voci din congres, ar fi putut funcționa ca o „undă verde” discretă oferită Rabatului pentru recuperarea teritoriilor deținute de Spania.
Mărul discordiei: Ceuta și Melilla, ”reevaluate” în documentele americane
Proiectul legislativ în cauză – H.R. 8595 (National Security, Department of State, and Related Programs Appropriations Act, 2027) – stabilește bugetul de securitate națională și afaceri externe al SUA. Trecut aproape neobservat de publicul larg, atenția diplomaților de la Madrid a fost atrasă în mod cert de Raportul 119-631 elaborat de Comisia pentru alocări. În textul său, orașele autonome Ceuta și Melilla nu mai erau menționate ca teritorii suverane ale Spaniei, ci ca enclave „administrate de Spania, aflate pe teritoriul marocan”.
Documentul mergea mai departe, arătînd că membrii Congresului sprijină eforturile diplomatice ale Departamentului de stat pentru redefinirea statutului celor două orașe, în paralel cu alocarea unui ajutor financiar direct de cel puțin 40 de milioane de dolari pentru Regatul Marocului.
Referințele legate de Ceuta și Melilla se regăsesc în raportul explicativ al Comisiei pentru Buget, care însoțește textul legii H.R. 8595:
„Comisia ia act de faptul că orașele Ceuta și Melilla, care sunt administrate de Spania, se află pe teritoriul marocan și continuă să facă obiectul unor revendicări de lungă durată din partea Rabatului. Comisia sprijină eforturile Secretarului de Stat de a încuraja un dialog diplomatic între Spania și Maroc privind viitorul statut al celor două orașe.”
Și o altă frază care ar putea avea legătură tot cu subiectul C&M:
„Asistența alocată prin prezentul act pentru Regatul Marocului (în valoare de cel puțin 40 de milioane de dolari) are rolul de a sprijini interesele de securitate națională ale Statelor Unite și stabilitatea regională în Africa de Nord.”
Congresmenul republican Thomas Massie: A fost undă verde dată transferului de teritorii
Reacțiile politice la Washington nu au întîrziat să apară. Într-o postare dură publicată astăzi pe X, congresmenul republican Thomas Massie a acuzat deschis conducerea propriului partid de ipocrizie geopolitică:
„Nu cădeți în capcana indignării false a Fox/GOP(Partidul Republican n.n.). Acum două săptămîni, Camera Reprezentanților a adoptat un proiect de lege care dă undă verde transferului teritoriului spaniol către Maroc. Toți republicanii, cu excepția mea, au votat pentru el, dar acum EI se prefac șocați de invazie.”
Declarația lui Massie întărește suspiciunile că redactarea favorabilă Marocului din documentul american a fost interpretată la Rabat ca o garanție că Washingtonul nu se va opune unei acțiuni în teren.
Ce este de fapt acest raport și ce urmează?
Pentru a înțelege impactul juridic și politic al documentului, trebuie precizat cadrul legislativ american:
Raportul Comisiei de Aproprieri/Buget este un document explicativ ce însoțește proiectul de lege H.R. 8595 (al cărui buget total se ridică la 47,32 miliarde de dolari). Deși rapoartele de acest tip nu au valoare de lege obligatorie (binding law), ele exprimă intenția clară a Congresului și ghidează direct modul în care Departamentul de Stat aplică politica externă.
Care este parcursul mai departe: textul votat în Camera Reprezentanților urmează să ajungă pe masa Senatului SUA. Pentru a deveni definitiv, proiectul trebuie armonizat într-o versiune comună de către ambele camere și trimis ulterior spre promulgare la Casa Albă.
