Asta nu e dat pe ocolite sau de editorializat, cu atât mai puțin de explicat: legea Vexler a intrat în vigoare, a fost votată de Parlament, Parlamentul reprezintă poporul român, deci însuși poporul este acela care dorește să pună propriile sale opinii despre personaje istorice, vremuri, istorie, cultură și, într-un sens mai larg, despre lume, la dispoziția procuraturii, pentru ca procuratura să decidă dacă acele opinii încalcă legea sau nu.
Ca parte a poporului român, estimez, să zic, a douăjdemilioana parte, mă simt dator să mă disociez discret de restul milioanelor care, votând cum au votat, au permis să ajungem în această situație – și începând de azi, să consider că trăiesc în Romania precum trăia un evreu din anii ’30 în Germania nazistă, adică înconjurat de un popor care dorește să-mi ia, ca un minim, libertatea, iar ca un maxim, identitatea și, în final, viața.
Regret, popor. Atât ai putut. Pentru mine, va fi pe cât de groaznic, pe atât de agreabil.
Va fi groaznic să merg cu metroul știind că toți cei din jurul meu îmi sunt dușmani. Dar va fi deosebit de agreabil să știu că sunt singurul om normal din vagon. Avantaj eu. Educația nu-mi permite să dau glas adevăratelor mele sentimente în cuvintele potrivite, așa că zic doar atât: mură.
Și atașez mai sus un cântecel pe care l-am făcut mai demult pe acest subiect, cântecel inclus în albumul Rebelionu’, care apare mâine, la 17:30 pe YouTubeul oficial Meșterul Manele. À bon entendeur, salut.
sursă: activenews.ro
