Monica Macovei a fost, cândva, întruchiparea falsului moralism de tranziție — procurorul transformat în icoană civică, justițiarul de platou care preda lecții de democrație cu ton de interogatoriu.
Astăzi, „drojdiera” care a fermentat în culisele Bruxelles-ului a lăsat în urmă o generație de discipoli – figuri palide, fără consistență, dar cu o superioritate morală exersată zilnic la televizor.
Unul dintre acești urmași este Ciprian Ciucu, primarul Sectorului 6 și prim-vicepreședinte al PNL, care a descoperit brusc vocația de comentator constituțional și de reformator al pensiilor.
Ceea ce îi unește pe Macovei și Ciucu nu e doctrina, ci ipocrizia – aceeași poză de moralitate care ascunde interese, aranjamente și cariere ridicate pe dublul limbaj.
Dacă Macovei a construit o religie din anticorupția selectivă, Ciucu încearcă să-și facă o platformă politică din confuzia doctrinară și din aroganța „tehnocrată”.
El e produsul perfect al epocii create de ea: vorbe mari, fapte mici, și o grămadă de ruine în jur.
Primarul care confundă Constituția cu un Plan Urbanistic Zonal
Ciucu afirmă, doct:
„Media ratei de înlocuire în Uniunea Europeană este de 58%. Guvernul a propus 70%, CCR vrea 75%.”
Aparent, omul care nu reușește să facă o pistă de biciclete fără să dărâme un trotuar s-a trezit peste noapte specialist în drept constituțional și politici de pensii.
Problema e că nici Curtea Constituțională, nici Uniunea Europeană nu lucrează cu medii statistice luate de pe Wikipedia.
CCR nu a „stabilit” nimic, ci a constatat că o reducere arbitrară a pensiilor magistraților sub un anumit nivel ar afecta independența justiției.
Adică a aplicat legea fundamentală, nu a făcut economie politică.
Ciucu confundă o limită constituțională cu un procent bugetar, de parcă ar vorbi despre coeficientul de ocupare a terenului, nu despre separația puterilor în stat.
Când habarul devine doctrină
Este de-a dreptul comic să vezi cum un primar care trăiește din subvenții bugetare dă lecții despre echilibre macroeconomice.
Sectorul 6 are una dintre cele mai slabe rate de execuție bugetară din Capitală: sub 65% la investiții și venituri proprii de doar 52% din totalul bugetului.
Adică jumătate din ce cheltuie vine de la Guvern — inclusiv de la acela pe care azi îl „apără” de CCR.
Dar cum să înțeleagă cineva care măsoară performanța în metri cubi de beton turnat în intersecții?
Ciucu n-a reușit să livreze nici infrastructura de bază, dar predă acum lecții despre reforme de pensii.
CCR, vinovatul de serviciu pentru prostia guvernamentală
Proiectul privind pensiile magistraților a picat la Curtea Constituțională pentru o greșeală banală: lipsa avizului CSM.
O chestiune de procedură elementară, pe care ar fi știut-o orice jurist în anul I.
Dar pentru că legea a fost făcută în grabă și fără coordonare, e mai comod să spui că „CCR s-a băgat unde nu trebuie”.
E o strategie tipic liberală de guvernare în 2025:
– faci o lege prost,
– o trimiți fără avize,
– apoi dai vina pe Curte că ți-a stricat planurile.
Ciucu știe bine lecția. Doar a învățat-o în propria administrație, unde n-a ratat nicio ocazie să dea vina pe altcineva pentru propriile blocaje.
Protejatul Monicăi Macovei, păpușarit de marii dezvoltatori
Dar poate cel mai ipocrit detaliu al discursului lui Ciucu este sursa lui de autoritate morală.
Omul care critică CCR pentru „intervenția în deciziile politice” trăiește într-un sector sufocat de decizii politice luate în favoarea dezvoltatorilor imobiliari.
Autorizațiile de construcție curg, spațiile verzi dispar, iar Planurile Urbanistice Zonale se multiplică precum ciupercile după ploaie — cu binecuvântarea administrației Ciucu.
Și totuși, presa l-a prezentat ani la rând drept „protejatul Monicăi Macovei”, simbolul unei generații de „tehnocrați morali” care au predicat despre integritate din studiouri TV, dar au ajuns să practice politica exact ca cei pe care îi condamnau.
De la moralism civic la urbanism de combinație, drumul lui Ciucu e o miniatură perfectă a dublului limbaj din politica românească: vorbe despre stat de drept, fapte despre dreptul la profit.
De fapt, primarul Sectorului 6 pare mai degrabă păpușarit de marii dezvoltatori, care-i scriu agenda urbanistică și îi definesc prioritățile.
Când un edil care a transformat sectorul într-un laborator de densificare haotică vorbește despre „echilibre”, e imposibil să nu zâmbești amar.
Adevărul e că singura rată de înlocuire pe care o cunoaște Ciprian Ciucu este cea dintre spațiul verde și blocurile turn.
Iar acolo, media e clar peste 100%.
Sfat prietenesc pentru prim-vicele liberal
Domnule Ciucu, lăsați Constituția în pace.
Ea e scrisă pentru a limita abuzurile puterii, nu pentru a vă salva de ridicol.
Rămâneți în zona de confort pe care o cunoașteți:
cea a ședințelor cu dezvoltatorii, a machetelor urbanistice, a declarațiilor pompoase despre digitalizare.
România are destui juriști, economiști și magistrați care să dezbată principiile pensiilor.
Ce nu are sunt primari care să-și gestioneze sectoarele fără să le betoneze până la sufocare.
Aurel Badea
Notă de redacție
Potrivit raportului oficial de execuție bugetară al Primăriei Sectorului 6, înregistrat pentru anul 2023, gradul de realizare al veniturilor totale a fost de doar 73,5%, iar cel al cheltuielilor de 72,2%, mult sub media Capitalei.
Execuția investițiilor – adică acele cheltuieli care lasă ceva concret în urmă – s-a situat la aproximativ 11% din veniturile aferente.
Cu alte cuvinte, între 2023 și 2025, Sectorul 6 a funcționat mai mult pe vorbe și pe machete, nu pe lucrări finalizate.
O administrație care n-a reușit să-și execute propriul buget vorbește astăzi despre echilibre constituționale și sustenabilitate fiscală — dovadă că, în România, incompetența e mereu mai profitabilă când e ambalată în teorii economice.
(Sursa: Primăria Sector 6 – Raport de execuție bugetară T4 2023)
