Autor: Costi Rogozanu
Demisionara Gabriela Firea era singura voce din PSD care putea emite pretenții la fel de mari precum Ciolacu. Așa că trebuie refăcute calculele pentru zbuciumatul an 2024, anul cu patru rânduri de alegeri: europarlamentare, locale, parlamentare și prezidențiale. Câteva predicții:
- „Simion și AUR sunt noua multinațională a naționalismelor”
- „Pe datele de acum, care sigur că se pot schimba, Ciolacu are mari șanse la președinte, după lupte legendare cu reprezentantul din polul ultraconservator, unde am tresărit văzând numele lui Hellvig”
- „USR va pierde electorat atras de ceilalți doi poli dacă nu schimbă ceva”
Trăim într-un nou design politic de vreun deceniu, unul care arată cam ca reacțiile la finala de la Wimbledon. Pentru mulți n-a contat ce jucau exact Alcaraz sau Djokovic, finala, de fapt, era între un tânăr al establishmentului și un „veteran” care nu iubește vaccinul.
Pe Djokovic nu-l iubeau mulțimile, nici comentatorii prea mult și, oricum, a lucrat intens la imaginea de martir care se hrănește din persecuții. Ba chiar și Sorana Cîrstea a noastră a intrat în joc, share-uind un mesaj tipic partidei „coaliția pentru familie”, plasându-se deci automat în partida ultraconservatoare.
Așadar, avem la nivel global un mare meci în care împărțeala s-a făcut ca într-un desen animat prost: unii se cred buricul progresismului și pun discursul identitar înainte de orice cauză materială, ăilalți nu vor decât America, România sau Zimbabwe „great again”. Biden vs Trump. Alcaraz vs Djokovic. George Clooney vs Mel Gibson etc.
Ciolacu e fericit
Un subiect descoperit de presă, mizeria din azile și cinismul încurajat de subfinanțare, a ajuns motivul unui dosar penal. Foarte bine! De ce acum? E o întrebare nu prea comodă.
Nu cred în conspirații, dar cred că instituțiile se așază oportunist după cum bate vântul. Iar acum, vântul bate pentru Ciolacu. E premier.
Are cele mai mari șanse din linia de start la președinție. În ultimii ani a luat un profil iohannisian: adică răspunde doar la întrebări comode în spații mediatice sigure, e ultra-împăciuitor, valsează superficial între stânga-dreapta și naționalism, vrea să ia puncte de peste tot. Sigur că așa se prezintă lucrurile acum. Nici nu știi când poate apărea un dosar care să arate că Ciolacu nu e un înger al NATO, un pilon de încredere al forțelor binelui în zonă. (În acest caz, Geoană se antrenează de pe margine).
Firea putea să facă opoziție la Ciolacu
Ciolacu e un Iohannis pesedist. Sau, mai degrabă, are fix destinul Antenei 3, care acum se dă CNN și a ajuns mai antiputinistă decât Prelipceanu și Pîrvulescu la un loc. În timp ce treaba foarte murdară a rămas să fie făcută de RTV (un fel de Simion mediatic). Iar Digi e Iohannis și garda pretoriană fidelă din servicii.
Ciolacu avea doar câteva guri mai mari care puteau să-i facă opoziție. Firea era una dintre ele. Acum a dispărut. Firea și-a ajutat singură căderea, cu țâfna-i bine-cunoscută, fiind un om politic incapabil să explice orice fără să se victimizeze. Firea a fost pusă pe tușă pe bună dreptate. Ciolacu a fost foarte bucuros, anticorupția s-a prefăcut din nou că există. Toată lumea e bine.
Teodosie vs patriarhul Daniel
Astfel de întorsături de situație n-ar fi posibile dacă n-am vedea în același timp grămezi de politicieni trecuți prin așa-zisa „Academie” a serviciilor, de fapt, o rușine a învățământului românesc, plină de pilăreală și plagiat. Pe lângă academii diverse, mai avem și o colonizare treptată a învățământului superior.
Că e SNSPA, că e vreo universitate mare din Cluj-București-Iași, vedem tot timpul apariții ale unor figuri din servicii sau susținute de servicii în poziții-cheie. De altfel, le și putem identifica în pozele pe care și le face președintele Iohannis atunci când mai semnează câte un document salvator pentru educație.
Serviciile însele sunt împărțite în facțiuni proeuropeniste și facțiuni naționaliste. Ca și Biserica Ortodoxă Română. Și ca mai orice: ați văzut că până și în sport au început să apară astfel de separații.
Sunt camarile din instituțiile secrete care, mai ales prin pensionarii lor de lux, susțin AUR. Sunt servicii pro-NATO și UE care amestecă de foarte mult timp jobul cu un soi de misiune cruciată, apărăm valorile europene călcându-le în picioare, intrând în justiție cu ofițerii noștri!
Ați văzut ce frumos, inclusiv în cazul scandalului azilelor, s-au separat apele, între un proeuropenist ceva mai rațional, patriarhul Daniel, prin purtătorul său de cuvânt, și, de partea cealaltă, divizia Teodosie-cel-de-pe-plajă, sprijinitor al tuturor cauzelor bigote din românime. Deci da, vom avea de ales nu doar între Djokovic și Alcaraz, ci și între Teodosie și Daniel.
Cum arată scena acum?
Firea se va reorienta și va lua voturi tot din aripa bani & cruci. Va mușca din electoratul AUR dacă intră separat în alegeri și renunță la PSD. Iar Ciolacu împinge serios la ieșire din PSD (vezi indicația clară dată primarului Pandele). O va face fie direct din partidul lui Voiculescu, fie din alte aventuri din zona ultraconservatoare. Firea va juca un rol electoral până la urmă. Dar nu va mai putea spera la președinție sau primăria Bucureștiului, ci doar la poziții bune de negociere.
Marea luptă Vestul cu autohtonul, vacciniști-antivacciniști, pro-LGBT, anti-LGBT e, desigur, o luptă falsă, dar tot relevantă rămâne. A rămas singura modalitate în care oamenii își exprimă furia.
- Dacă au ceva cu industria pharma (cu care și eu am, asta nu înseamnă că nu iau aspirină de la magazin sau că nu mă gândesc la cât de importante sunt medicamentele noi pentru boli grave), o dau rapid pe conspirații.
- Dacă au ceva cu miliardarii, preferă să-i bănuiască de rețele globale de pedofilie, în loc să-i întrebe unde-s taxele.
Așa am ajuns la situația stupidă de azi. Oameni care au probleme reale (sărăcie, abuz, lipsă de viitor) sunt determinați să voteze pe oricine nu le dă lecții că „e din vina lor” și că UE e perfectă alături de NATO. Asta se întâmplă când le spui oamenilor că sunt „ai lui Putin” sau „proști pesediști” atunci când te întreabă ceva de bun-simț: de ce nu pot trăi din munca mea?
Ce dorește electoratul de dreapta
Dreapta în România nu acceptă că noul vârf al „lumii bune”, proeuropene, ar putea veni de la PSD de data asta, prin Ciolacu. De aceea a sărit să acuze pe Firea la pachet cu PSD. Dreapta din România, aia de tip „tefelist”, militant, care dorește „schimbare de mentalități”, care se simte un regn superior prinsă într-un ocean de pesediști.
Acest electorat de dreapta nu mai poate crede nici în USR prea mult, nici în Iohannis, dar acea dreaptă tot și-a păstrat reflexele de a urla la un pesedist mai tare decât la orice alt corupt.
Așa că votanții de dreapta au o dilemă: îi dăm cu USR, cu PNL (care e practic guvernarea Ciolacu) sau ne mutăm spre AUR? Opțiunea a doua e mai posibilă decât li se pare chiar lor. USR a fost o umbrelă și pentru un conservatorism de tip Clotilde Armand, nu doar pentru funcționari neoliberali de tip Ghinea, din ăia care, după ce negociază PNRR de la guvernare, se apucă de consultanță pe luat banii PNRR.
În orice caz, dreapta zgomotoasă care crede că PSD-ul e răul cel mai mare va avea o surpriză când se va trezi cu PSD, formațiune iubită de foruri europene și NATO-istice. Ciolacu lucrează la asta.
Așa că vom avea un bloc NATO-european, cu naționalisme integrate, după model polonez, cu PSD vârf de lance, împotriva unui nou front – având drept ideologie vechi prostii, de la nostalgii legionare până la conspirații, condus de AUR și Simion (asta dacă nu se va recurge iar la vreo dosariadă surpriză).
- În jurul primului pol se vor roti PNL (da!, în jurul PSD, altfel dispare după ravagiile făcute de Iohannis și oamenii lui);
- În jurul polului AUR-ist se vor lipi încet tot felul de ostracizați precum Firea, Șoșoacă etc.
- USR o vor face pe nedumeriții o vreme, dar vor pierde electorat atras de cei doi poli dacă nu-și schimbă iar lamentabila conducere – președintele Drulă tocmai ataca „securismul” și serviciile recent, poate se va întreba și de unde a avut familia lui atâtea contracte cu statul în ultimele trei decenii.
Repartiția banilor în politicile publice e adevărata miză și de aceea este ascunsă
Vom avea deci o luptă obositoare, irelevantă, în ton cu moda globală între unii care se cred superiori (iubitori ai actualului sistem și doritori ai unui capitalism onest și cinstit, sic!) și unii care sunt tratați drept inferiori pentru că nu-și mai văd niciun viitor.
Va fi complet anihilată în mare parte lupta stânga/dreapta – după mine, singura importantă, pentru că acolo se decide dacă banii se dau spre vârful piramidei sau spre bază. Dar ce mai contează că e luptă fără sens, de imagine, și plină de boți Facebook și TikTok? Important e că lumea crede în ea.
La cum arată treburile acum, Ciolacu va fi președinte, după lupte legendare cu reprezentantul din polul ultraconservator.
Ne vom trezi cu înalți funcționari bine „desecretizați” (de-aia am tresărit când am auzit că se face Hellvig „civil”) în funcția de premier. Însă instabilitatea poate fi mare. Furia împotriva acestui guvern cu două partide cândva rivale poate deschide calea spre surprize mult mai mari, în care noile forțe de extremă dreapta să ia președinția.
Să nu uităm că în 2024 vor fi alegerile pentru președintele SUA. Tonul de acolo se va imprima și în România. Culmea, mai ales la cei care se pretind daci liberi și anti-multinaționale!
Se blochează întrebările incomode
Alde Simion fix asta sunt, noua multinațională a naționalismelor. Plictisitoarea politică românească poate deveni foarte intensă. La asta contribuie și multinaționalele care promovează conspirațiile pretinzând că „educă” (facebook sau google), și formele vechi de presă, mai ales televiziunea, aflate în ultimul stadiu de prostituție pentru captat fonduri publice, dar și stimuli tabloidali.
Numai un miracol va putea aduce subiecte relevante pe agenda partidelor. La cum arată lucrurile acum, vom asista la un exercițiu al puterii de a pune batista (și banii publici) pe țambal, de a bloca orice întrebare incomodă. Dublat de un exercițiu al opoziție de exorcizare a României de demonii vestici. Vă urez nervi tari.
sursă: libertatea.ro
