AcasăAlte ŞtiriCopiii de doisprezece ani sunt învățați despre sexul anal în școală, în...
Data publicării: august 1, 2023 12:03

Copiii de doisprezece ani sunt învățați despre sexul anal în școală, în timp ce copiilor de nouă ani li se spune să se „masturbeze” pentru teme: planurile șocante de lecții folosite de profesori în sălile de clasă din Marea Britanie

Data publicării: august 1, 2023 12:03

DISTRIBUIE:

Elevii sunt învățați despre sexul anal și orgasme înainte de a ajunge la pubertate și primesc „masturbarea” drept temă, dezvăluie planurile secrete de lecție.

Mulți profesori „îndoctrinează” copiii cu afirmații false din punct de vedere științific despre sexul biologic, prezentând genul ca fiind fluid și promovând o narațiune conform căreia oamenii se pot naște într-un corp greșit.

Se întâmplă în timp ce NHS (Asigurarea Națională de sănătate din Marea Britanie) se confruntă cu o acțiune legală în masă din partea a 1.000 de familii care susțin că copiii lor au fost grăbiți să ia blocanți ai pubertății care le-au schimbat viața de către Centrul Tavistock.

MailOnline a găsit materiale didactice grafice – inclusiv un manual sexual pentru pre-adolescenti – fiind predate copiilor la cursuri din Marea Britanie.

În plus, unei mame îngrijorate i s-a refuzat dreptul de a vedea conținutul lecțiilor predate fiicei sale de 15 ani la orele ei de Relații și Educație Sexuală (RSE), care au devenit obligatorii în urmă cu trei ani.

În ciuda faptului că un judecător i-a refuzat lui Clare Page dreptul de a vedea materialul, MailOnline poate dezvălui că o mulțime de resurse didactice problematice sunt deja disponibile online.

Cărți de colorat, căutări de cuvinte și desene animate au fost, de asemenea, oferite fetelor și băieților tineri de către „profesorii activiști” în „misiunea lor generală de a sexualiza copiii în numele incluziunii”.

Din septembrie 2020, Educația Relațională este obligatorie în școlile primare și RSE obligatorie în școlile secundare. Schimbarea a făcut ca mulți cadre didactice să caute îndrumare.

Golul a fost umplut de organizații caritabile – unele adăpostind opinii neconvenționale despre sexul biologic și partajând materiale pe site-urile lor care fac referire la sexul minorilor.

MailOnline dezvăluie că:

  • Unii copii sunt învățați că de la naștere până la vârsta de un an, bebelușii pot „experimenta senzații plăcute” atingându-și organele genitale
  • Au fost oferite modalități pentru fetele de 12 ani de a ajunge la orgasm în timp ce se masturbează, inclusiv ciupirea sau mângâierea clitorisului
  • Ați primit teme de „masturbare” dintr-o resursă RSE obligatorie
  • Li s-a spus fetelor de până în 12 ani că pot găsi plăcerea sexuală din sexul anal, vaginal și oral
  • Copii sunt învățați că este normal să vrei să te masturbezi în timpul pubertății și chiar și înainte de a ajunge la pubertate
  • Informați că este normal ca și copiii prepuberi să fie atrași sexual de oricine
  • Au fost învățați că genul este diferit de sex, dar este o parte mult mai intrinsecă a cine este o persoană
  • Au fost învățați că oamenii își pot schimba sexul de la a fi bărbat la a fi femeie
  • De asemenea, că unii oameni „non-binari” nu sunt nici bărbați, nici femei
  • Au învățat că bărbații cu cromozomul Y masculin pot fi de fapt femei

Imaginile de mai sus nu sunt cenzurate în manualele copiiilor cu vârsta de nouă ani, și arată cum un băiat este în mijlocul ejaculării în urma masturbării, iar fata dezbrăcată este văzută atingându-și zonele intime și deschizându-și gura.

Mai sus este o carte de colorat pentru copii cu vârsta de 5 ani care îi invită pe copii să o coloreze pe Zoe, care este o persoană non-binară, și care explică cum persoanele non-binare nu sunt nici bărbați nici femei.

Sex Education Forum (SEF), Coram Life Education și Brook sunt unele dintre principalele organizații caritabile care creează planuri de lecții pentru școli, organizează ateliere PSHE și îndrumă profesorii către materiale educaționale conexe.

Coram Life Education sprijină 50.000 de profesori. Educația lor ajunge la peste 600.000 de elevi în fiecare an.

Între timp, SEF declară pe propriul site web că „are o lungă istorie de influențare cu succes a politicii”.

Unii profesori și educatori cred că RSE și educația pentru relații sunt materii necesare pentru ca copiii să învețe.

Un profesor stagiar la un trust cu mai multe academii din sud-estul Londrei, care predă RSE de trei ori pe săptămână în sesiuni de 20 de minute, a spus că este „vital” să fie obligatoriu pentru copii să învețe despre sex și relații.

El a spus: „Școlile au un rol în afara familiei și a grupurilor religioase de a preda acest lucru, informat de știință. Copiii trebuie să știe asta.

„Predarea despre gen este importantă.

„Multe școli cred că [RSE este] secundar. Profesorii vor să li se ofere resurse. Problema este că resursele nu sunt suficient de bune.

„Poate că avem nevoie de un curriculum ferm. Dacă este lăsat la latitudinea grupurilor private, atunci școli diferite pot oferi RSE diferite.

Alții însă nu sunt de acord. Psihoterapeutul Ray Freeman a declarat pentru MailOnline: „Trebuie să lăsăm copiii să fie copii. Ceea ce mă tem este mai degrabă o mișcare politică, în care avem clase de fete care spun că sunt de alt sex.

„Sexul este biologic. Genul este construit social. Mișcarea agresivă le amestecă pe cele două.

‘E periculos. A înnebunit lumea?

„Cred că este dăunător din punct de vedere psihologic și poate fi dăunător din punct de vedere fizic pentru un tânăr să i se spună că este sau poate fi de sex opus.

„Avem datoria să ne protejăm copiii. Cum putem dacă nu știm ce li se predă?

Lucy Marsh, de la Family Education Trust, a declarat pentru MailOnline că „profesorii activiști” sunt pe cale să smulgă copiii din familiile lor.

Ea a spus: „Este o misiune globală de a sexualiza copiii în numele incluziunii.

„Dacă normalizezi sexul ca minori pentru copii, înseamnă să-i expui la abuz sexual.

„Este o misiune de a sexualiza copiii și oamenii nu înțeleg că există un risc uriaș de protejare a lor în asta. Este îndoctrinarea copiilor.

„Când te gândești la culte, primul lucru pe care îl fac este să separe oamenii de familii.

„Ei încearcă să pună o distanță între copii și familiile lor”.

Doamna Marsh a avut o experiență personală în care copilul ei a fost învățat cu materiale sexuale șocante.

Ea a spus: „Fiica mea a venit acasă și a întrebat dacă este asexuată. Am spus: „Ei bine, sper că ești din moment ce ai 11 ani!”

„Copiii vin acasă și devin foarte supărați din cauza asta.

„Avem nevoie de o anchetă publică completă în cadrul Departamentului Educației. Mulți dintre acești furnizori sancționează sexul minorilor.

„Ne-am dori [ca guvernul] să apese pe pauză cu lecțiile RSE până la încheierea acestei investigații.

„Nu credem că identitățile de gen trebuie predate în școală pentru că nu se bazează pe fapte sau științe.

„În școlile primare, ei nu trebuie să fie învățați dedesubturile plăcerii sexuale”.

Între timp, activistul politic Laurence Fox a declarat pentru MailOnline: „Ideologii dezgustători încearcă să pună copiii pe o cale ireversibilă de manipulare.

„Faptul că vor să ascundă ceea ce fac este dezgustător. Ar trebui să se alarmeze fiecare părinte.

„Acesta este în întregime dribling anti-științific. Este un război total împotriva familiei în numele incluziunii și al bunătății.

Deși îndrumările guvernului privind furnizarea RSE și a educației pentru relații nu menționează masturbarea, nu a împiedicat școlile din întreaga țară să dea undă verde materialelor didactice neortodoxe.

Aici, MailOnline poate dezvălui bogăția de planuri de lecții și materiale didactice predate în școlile din toată țara:

Masturbare, vise umede și sentimente sexuale
Coram a susținut: „Noi credem că masturbarea ar intra sub cerințele statutare pentru a preda”.

A spus că a predat pentru prima dată despre masturbare în trimestrul de vară al anului 4, „când majoritatea copiilor au deja nouă ani”.

Un plan de lecție adoptat de la SEF de Merrywood House Independent Special School, din Surrey, a menit să-i învețe pe băieți și fete de până la nouă ani despre „masturbare”, „vise umede” și „sentimente sexuale”.

Un pachet de predare „premiat” pentru copiii de până la nouă ani care au dificultăți de învățare, creat înainte ca RSE să devină obligatoriu, a fost la fel de grafic.

Unul dintre planurile de lecție a sugerat profesorilor „să arate imaginile de grup cu masturbarea masculină și feminină” și „să simuleze păpușile corecte din punct de vedere anatomic care se masturbează”.

Pentru teme, planul lecției a sugerat că copiii ar trebui să exerseze „închiderea ușii și a fi privat dacă [persoana] vrea să se masturbeze”.

O altă sursă de lecție, o carte numită Relații bune și educație sexuală, care este „extrem de populară în rândul educatorilor RSE”, îi îndrumă pe copiii cu vârste între 11 și 13 ani către un „ghid practic” pentru masturbare care sugerează că poate fi „foarte plăcut” să îți atingi anusul, organele genitale și mameloanele.

Cartea Vagina Matters (Vaginul contează), care este cea mai importantă resursă de predare gratuită de pe site-ul lui Brook, le-a sfătuit pe fetele de 12 până la 14 ani „să-și cunoască corpul și ceea ce le place” masturbându-se.

A descris o femeie care atinge punctul culminant, scoate sunete de plăcere, mușchii ei strângându-se și a spus că lichidul poate stropi din uretră în timpul ejaculării feminine.

Ea a adăugat că încercarea masturbării te-ar ajuta să experimentezi mai mult plăcerea sexuală atunci când ești cu un partener sau singur.

Resursa didactică spunea: „Ascultă-ți propriul corp și află cum îți place să fii stimulat”.

Sub titlul „sfat”, a adăugat: „Puteți folosi degetele pentru a vă juca cu clitorisul – mângâiați-l, masați-l, frecați-l, ciupiți-l sau strângeți-l ușor.

„Poți face același lucru și cu sfarcurile, sânii, interiorul coapselor, urechile, gâtul sau alte părți ale corpului care trezesc senzații plăcute.”

Gen și sex
Într-un plan de lecție diferit de cel al unei școli din Dorset, elevilor din anul 10, cu vârsta cuprinsă între 14 și 15 ani, li se spune: „Mulți copii transgender observă o diferență între corpul lor și sexul lor încă de la o vârstă fragedă”.

De asemenea, a definit genul ca „starea de a fi bărbat sau femeie din punct de vedere social sau cultural”, în timp ce se spunea că sexul este „starea de a fi bărbat sau femeie din punct de vedere biologic”.

Planul de lecție al unei alte școli spunea că copiii de nouă și 10 ani trebuie să învețe că identitatea de gen poate diferi de sexul biologic și că diversitatea și incluziunea sunt importante în promovarea oportunităților de carieră.

În mod similar, o resursă internă creată de o școală secundară din Londra și predată copiilor în anul 9 (cu vârste între 13 și 14 ani) a spus că genul unei persoane nu este același cu sexul și este „o parte mult mai intrinsecă a ta”.

Într-un plan de lecție TES pentru PSHE, se fac afirmații false din punct de vedere științific despre sexul biologic și cromozomul Y.

Prezența unui cromozom Y la om înseamnă că acea persoană este bărbat. Chiar dacă au mai mulți cromozomi X decât de obicei, cum ar fi XXY sau XXXY, sunt totuși bărbați.

Cu toate acestea, planul de lecție TES face afirmația falsă că a fi XXY (numit și Sindromul Klinefelter) înseamnă că poți fi bărbat sau femeie, sau nici unul.

Acest lucru este fals. După cum subliniază NHS, numai bărbații pot fi XXY.

Un plan de lecție creat de organizația caritabilă pentru sănătatea sexuală Brook a spus că un obiectiv de învățare de la o clasă despre gen și stereotipuri a fost să fim capabili să „identificăm o serie de identități de gen, orientări sexuale și să recunoaștem că modul în care ne identificăm este într-un spectru”.

Desene animate grafice și vulgare
Materialul didactic realizat de Educator Solutions al Consiliului Județean Norfolk și împărtășit de Mulbarton Primary School, care se află în apropiere de Norwich, include desene animate cu copii goi pentru a le arăta copiilor de cinci și șase ani.

Sugerează elevilor să pună în evidență penisul și vulva, dar îi avertizează pe profesori să nu îi spună pe copii pentru că folosesc cuvinte urâte pentru organele genitale.

Resursa RSE spunea: „Dacă elevii identifică corect că organele lor genitale sunt diferite, dar folosesc o terminologie incorectă, nu spuneți că acest cuvânt este „greșit” sau „obraznic”, felicitați-i pentru că au observat diferența și că pot să înveţe cuvântul ştiinţific.’

Vagina Matters a arătat, de asemenea, desene explicite cu sânii, fesele și vaginul goi ale unei femei.

Ghidul pentru fete de până la 12 ani a subliniat, de asemenea, unde folosea clitorisul o diagramă grafică.

În cartea de colorat de mai sus, destinată copiiilor de la cinci ani în sus, fata din imagine este descrisă ca trans, cu explicația că atunci când s-a născut oamenii au crezut doar că era băiat.

Sex cu copii prepubescenți
Vagina Matters este cea mai importantă resursă de predare gratuită de pe site-ul Brook. Este un instrument destinat fetelor cu vârste între 12 și 14 ani, care acoperă despre sex, masturbare și orgasme.

De asemenea, normalizează sexul „înainte de prima menstruație”.

Majoritatea fetelor încep să aibă menstruația între opt și 13 ani. Sexul înainte de vârsta de 13 ani este considerat legal viol.

Ghidul îi sfătuiește chiar și pe preadolescenti despre diferite moduri de stimulare, de la masarea clitorisului cu un deget până la penetrarea unui penis, linsul și folosirea jucăriilor sexuale asupra lor.

Ghidul elevelor pentru un vagin mai spunea: „În timpul pubertății și chiar înainte de asta, este normal să ai dorința de a te masturba și să-ți imaginezi cum ai vrea să fii atins de altcineva”.

Ghidul, care vizează fetele cu vârste între 12 și 14 ani, a adăugat: „Poți fi atras sexual de oricine”.

În paragraful următor, a enumerat modalități de a găsi „plăcerea sexuală”.

Se spunea: „Acestea ar putea include masturbarea, degetele, penetrarea vaginului cu un penis sau o jucărie sexuală, penetrarea anusului cu un penis sau o jucărie sexuală, [și] folosirea gurii și a limbii pentru a stimula zona genitală a partenerului.

Jocuri sexuale pentru copii
Vagina Matters a încorporat o căutare de cuvinte pentru bolile cu transmitere sexuală în manualul de sex pentru fete tinere.

Un alt ghid, de data aceasta adresat copiilor de școală primară, le-a prezentat copiilor de la vârsta de cinci ani „terminologia trans și comunitatea LGBT” cu un „Carnet de colorat și activități LGBT”.

Cartea de colorat a fost creată de Fundația LGBT, care definește o femeie drept „cineva care se identifică ca femeie” și susține că nu toate persoanele care pot menstrua și pot rămâne însărcinate sunt femei.

În cartea de colorat, copiii din școala primară au fost invitați să coloreze o figură de desene animate zâmbitoare numită John.

S-a spus, deși când s-a născut John „oamenii credeau că este fată”, el este de fapt „un bărbat care este trans”.

În termeni științifici, asta înseamnă că John este o femeie care crede că genul ei este masculin.

De asemenea, copiii au fost invitați să coloreze în Zoë, o persoană „non-binară”, care conform cărții înseamnă „nu sunt nici băiat, nici fată”.

Cartea de colorat conține, de asemenea, o căutare de cuvinte pentru copiii cu vârste între cinci și 11 ani, unde pot găsi diferite sexualități.

Sex Education Forum a spus că „oferă o gamă largă de resurse pentru educatori care sunt informate de cele mai recente dovezi privind furnizarea de relații eficiente și adecvate vârstei și lecții de educație sexuală”.

Acesta a adăugat: „Această resursă nu este un plan de lecție, este o pagină dintr-un instrument creat de Forumul de educație sexuală pentru a sprijini educatorii în conceperea unui curriculum RSE adecvat pentru dezvoltare.

„Instrumentul este alcătuit din întrebări pe care copiii le pun de obicei și este informat de problemele pe care educatorii ne spun că sunt ridicate de elevi. Acoperă întrebări despre ciclurile vieții, corpul meu, sentimentele și emoțiile, menținerea în siguranță și relațiile.

„Recomandăm ca profesorii să folosească instrumentul împreună cu cunoștințele propriilor elevi și nevoile acestora, precum și să le recomandăm să împărtășească instrumentul în comunicările cu părinții despre RSE, în conformitate cu bunele practici”.

Un purtător de cuvânt al Consiliului Județean Norfolk a declarat: „Personajele [desenele animate cu copii goi] sunt prezentate într-un plan de lecție pentru elevii de școală primară. Școlile pot alege să folosească acest lucru ca parte a unui curriculum de dezvoltare mai larg.

„Lecția își propune să ajute copiii să învețe termeni științifici pentru părțile intime ale corpului lor și să normalizeze utilizarea corespunzătoare a acestora ca parte a bunei practici de salvgardare.

„Când acest subiect de cunoștințe este predat și cum este în cele din urmă o decizie pentru școală, care are responsabilitatea de a dezvolta o politică și un curriculum în consultare cu părinții, care este în conformitate cu îndrumările statutare”.

Școala specială independentă Merrywood House a spus: „Merrywood urmează programa națională în toate domeniile, în conformitate cu etapele cheie și în conformitate cu îndrumările statutare RSE. Merrywood este o școală specializată care sprijină elevii cu nevoi complexe și este reglementată de Oftsed și de Departamentul Educației.’

Fundația LGBT a spus: „Cartea noastră de activități LGBTQ+ promovează înțelegerea și acceptarea diverselor identități și structuri familiale.

„Educația este cheia în lupta pentru egalitate. Această carte sprijină aceste învățături, oferind activități distractive și mesaje pozitive care încurajează bunăstarea, acceptarea de sine și o sărbătoare a diversității în rândul persoanelor și familiilor LGBTQ+.

Rotherham School Improvement Service a spus că „oferă o listă de cuvinte pe care copiii de diferite vârste le pot folosi atunci când pun întrebări profesorilor sau altor adulți în timpul orelor de educație medicală și de educație medicală”.

Acesta a adăugat: „Acest lucru este în conformitate cu sfaturile DfE și se referă la o serie de subiecte, inclusiv sex și sexualitate. Fiecare școală își va determina propria abordare a RSE și poate sau nu să adopte sau să utilizeze acest model de curriculum.

Școala primară Westfield, din Surrey, a refuzat să comenteze.

Brook, Calverley Primary School, Coram Life Education, Hillcrest Primary School, TES și Vagina Matters nu au răspuns solicitărilor de comentarii ale MailOnline.

Poți găsi mai multe imagini cu planurile de lecție menționate în articol AICI!

sursa: dailymail.co.uk

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

ULTIMELE ŞTIRI

POLITICA EXTERNĂ A UE, DREPTUL DE VETO ȘI DEFICITUL DEMOCRATIC (II) 

Autor: Adrian Severin    România a anunțat, prin gura unor oficiali mai mult sau mai puțini legitimi, că acceptă renunțarea la dreptul de veto în materia politicii externe comune a UE, așa cum dorește Comisia Europeană, susținută de încă zece state membre (deocamdată). Știrea a aprins o mare și nervoasă dezbatere în România. Aceasta a trecut peste câteva întrebări prealabile absolut necesare: Are UE o politică externă și de securitate comună? Cum se poate modifica procedura de adoptare a deciziilor referitoare la această politică? Cine poate angaja România într-un asemenea demers de modificare? Cine are dreptul să renunțe la un eventual drept național de veto? Există un asemenea drept potrivit actualelor reglementări ale UE și care ar fi valoarea lui? Răspunzând acestor întrebări – ceea ce vom încerca să facem în continuare – ne vom da seama că întreaga discuție se duce în afara dreptului UE, dar și că planurile sau acțiunile inițiate sau executate cu încălcarea tratatelor constitutive ale UE au devenit obicei în cercurile bruxelleze, ca și în capitalele patronilor sau yesmenilor acestora. O constatare care trebuie să îi îngrijoreze deopotrivă pe federaliști și suveraniști.   ADEVĂRATA PROBLEMĂ: NU VETOUL, CI DEFICITUL DEMOCRATIC Pentru moment, nu păstrarea sau renunțarea la dreptul de veto – altminteri iluzoriu – în materia politicii externe comune europene este principala problemă, ci pur și simplu absența unei asemenea politici, în condițiile lipsei unui acord al statelor membre pentru instituirea ei. Actuala formulă de organizare a UE, pentru a face față provocărilor externe (șanse și amenințări, deopotrivă), este neviabilă. Soluția optimă ar fi modificarea tratatelor în direcția federalizării politicii externe, dar asta nu se poate face înainte de a se asigura caracterul democratic al UE.   Or, în prezent, UE se află într-o imensă criză democratică. Numai odată rezolvată, dacă va fi rezolvată, această criză, se poate relua discuția asupra politicii externe comune, cu desființarea dreptului de veto și a interdicției de a adoptă legislație.  Vetoul poate opri luarea unei decizii eventual greșite, dar nu rezolvă nici o problemă. O majoritate calificată sau supercalificată (cu două treimi sau trei pătrimi din voturi) sau un consens minus 1 ori minus 2, toate, eventual supra asigurate de reglementarea unei minorități de blocaj (care să împiedice motivat punerea în aplicare a unei decizii venind în vădită contradicție cu interesele vitale ale unor state membre), ar face acțiunea externă a UE mult mai promptă și mai eficientă. Căci, orice s-ar spune, puterea statelor membre în raport cu celelalte puteri ale lumii, în special regionale și globale, ar fi mult mai relevantă dacă ele ar acționa împreună, decât dacă acționează separat. Supărați pe UE nu trebuie să pierdem din vedere acest aspect. Marea dilemă și marea problemă constituțională a UE este alta, iar răspunsul de dat ei este acela că legitimitatea democratică (națională și comunitară) trebuie să preceadă întotdeauna delegarea exercițiului atributelor suveranității către instituții de tip federal. Fără o rezolvare a deficitului democratic, o federalizare a politicii externe ar risca să fie un act tehnocratic lipsit de validarea cetățenilor și generator de grave pericole la adresa intereselor vitale ale statelor membre. Dinamica actuală a Uniunii, dovedește ce s-ar întâmpla dacă politica externă europeană comună, care astăzi se realizează ilegal, prin forțarea textelor constituționale, europene și naționale, într-o dulce complicitate a instituțiilor europene cu guvernele statelor membre, ar căpăta și o deplină acoperire convențională. Nu am ajunge la o federație de state națiune suverane funcționând ca o democrație transnațională, ci la o oligarhie europeană imperială. Această dinamică reflectă exact actualul blocaj sistemic al UE. Atunci când ceea ce avea să devină Tratatul de la Lisabona se negocia, pe masa noastră, a negociatorilor, au fost puse sondaje de opinie și statistici care arătau că peste 80% dintre cetățenii europeni susțin nevoia unei politici europene externe, de securitate și apărare comună. După circa douăzeci de ani de eurocrație oligarhică, acestui euro-entuziasm i-a luat locul euroscepticismul de masă. Într-o uniune de state și de cetățeni, legitimitatea deciziilor de politică externă (care pot implica vieți omenești, bugete uriașe de apărare și alianțe strategice) nu poate fi extrasă doar din consensul diplomatic al unor guverne slabe realizat prin constrângerea exercitată neloial de oligarhia eurocrată. Până când instituțiile alese direct sau mecanismele de control democratic nu vor avea o pondere reală, capacitatea de a construi o voință federală unică rămâne paralizată. Cetățenii tind să aibă încredere în controlul democratic exercitat la nivel național, chiar dacă acesta vine la pachet cu ineficiența politică întărită prin dreptul de veto.  Desființarea dreptului de veto și trecerea la votul cu majoritate calificată (QMV), alături de capacitatea de a adopta legislație, sunt singurele soluții care ar transforma UE într-un actor geopolitic real. Totuși, aplicarea lor în actualul climat de neîncredere instituțională este imposibilă, deoarece statele și cetățenii europeni nu vor accepta ca interesele lor vitale de securitate să fie concurate sau definite de o majoritate supranațională, fără garanții democratice și constituționale absolute.  Astfel, ordinea de priorități pe care mulți federaliști grăbiți încearcă să o impună se inversează, iar agenda dezbaterii suveraniste se schimbă. În loc să se folosească crizele externe, adesea imaginare, pentru a „smulge” competențe prin interpretări forțate ale textelor actuale (ceea ce adâncește criza democratică), calea corectă este repararea fundamentului democratic al Uniunii. Decât să ne mobilizăm pentru a refuza renunțarea la un drept de veto pe care practic nu îl putem exercita ca să blocăm decizii politice pe care UE nu are dreptul să le ia, mai bine ne-am ocupa de legitimitatea sau lipsa de legitimitate democratică a UE. Abia după ce UE își va recăpăta această legitimitate internă, va exista terenul fertil pentru o reformă profundă a tratatelor, inclusiv cu privire la PESC. NEVOIA UNUI SPAȚIU PUBLIC EUROPEAN  În acest sens, prima dificultate este absența unui spațiu public și politic european real. Asta se întâmplă și întrucât uniunea, indispensabil federală, a fost construită în ultimele decenii de „arhitecți” și „zidari” cu pregătire și gândire exclusiv națională. Așa arată, între tragic și ridicol, un proiect federalist (federaliștii dogmatici) realizat de suveraniști (suveraniștii populiști). Spațiul acesta trebuie construit programatic și politic condus, iar nu lăsat să se nască la întâmplare. El ar duce la apariția unui demos european fără de care nu poate exista democrație europeană. Toate națiunile au un mit fondator care le asigură coeziunea. Care este mitul fondator al UE? Ea ajuns o construcție birocratică fără suflet. Nici măcar steag, imn și deviză oficiale, înscrise în tratate, nu are. După aceea, democrația procedurală și instituțională internă a UE trebuie perfecționată printr-un mai bun echilibru și control reciproc al instituțiilor, precum și prin îmbunătățirea mecanismelor care să garanteze transparența și răspunderea instituțiilor europene față de statele membre și de cetățeni (direct sau prin intermediul statelor lor naționale). Iată vulnerabilitatea existențială a proiectului european: nu poți avea o democrație (kratos) fără un popor (demos), iar un demos nu se poate naște în absența unui spațiu public comun și a unui mit fondator împărtășit.  Tragedia structurală a ultimelor decenii este exact aceea că Uniunea a fost extinsă și administrată de politicieni și tehnocrați care, deși operau la Bruxelles, gândeau în logica alegerilor lor naționale. Rezultatul este o mașinărie instituțională ultraperformantă, dar fără suflet, o construcție care generează norme, dar nu și atașament emoțional. De aceea s-a gripat. Toate comunitățile politice durabile s-au născut din mituri puternice – fie că a fost vorba de eliberarea de sub o tiranie, de o revoluție sau de un destin istoric comun. Mitul actual al UE este unul exclusiv negativ: „Să nu mai avem război în Europa”. Deși vital pentru generația postbelică, acest mit s-a diluat pentru generațiile tinere, devenind un dat de la sine înțeles, nu o forță motrice. Uniunea nu a reușit să propună un mit fondator pozitiv, orientat spre viitor.  Amputarea voluntară a simbolurilor în timpul negocierilor pentru Tratatul de la Lisabona – când s-a renunțat la înscrierea oficială a steagului, imnului (Oda Bucuriei) și a devizei (Unitate în diversitate) în textul tratatului, pentru a nu speria electoratele suveraniste – a fost actul de capitulare a simbolică a Europei unite. S-a preferat ascunderea lor într-o declarație anexă (Declarația nr. 52), golind proiectul de elementele sale de identificare emoțională. Un spațiu public european nu va apărea spontan prin simpla traducere a știrilor în 24 de limbi oficiale. El trebuie proiectat: i. prin partide politice autentic europene, nu simple confederații de partide naționale care se reunesc o dată la câțiva ani, ori batalioane de asalt politic exaltând un „pro-europenism” inept și isteric; ii. prin liste transnaționale la alegerile pentru Parlamentul European, care să oblige un candidat german să ceară votul unui cetățean român și invers, dezbătând teme europene, nu teme domestice; iii. prin politici educaționale și culturale coordonate care să construiască acea identitate civică europeană, complementară, iar nu opusă, celei naționale.  Dacă lipsa unui demos este problema de fond, designul instituțional actual este problema de formă. Înainte de orice este nevoie de un mai bun echilibru și control reciproc (checks and balances) între instituțiile europene. Într-o democrație reală, Parlamentul (reprezentantul cetățenilor) are dreptul de a propune legi. În UE, acest drept aparține exclusiv Comisiei Europene (un organism tehnocratic/executiv). Consiliul (format din demnitari ai statelor membre) legiferează adesea în spatele ușilor închise, ferit de o transparență reală, permițând miniștrilor naționali să voteze ceva la Bruxelles și să dea vina pe „Bruxelles” când se întorc acasă. Fără aceste reforme structurale – transparență totală în Consiliu, drept de inițiativă legislativă pentru Parlament și un mecanism clar prin care executivul european poate fi tras la răspundere direct de cetățeni – Uniunea va rămâne vulnerabilă în fața curentelor populiste care speculează exact această „răceală” birocratică. Momentul în care s-a cedat în fața presiunii național-populiste, prin ascunderea simbolurilor identitare în anexele Tratatului de la Lisabona, a reprezentat amputarea spirituală a proiectului european, ceea ce a fost o eroare strategică. S-a salvat atunci mecanismul juridic cu prețul golirii lui de conținut emoțional și simbolic. Rezultatul este exact Uniunea de astăzi: o structură hiper-reglementată, dar fragilă în fața crizelor, tocmai pentru că în momentele de cumpănă, cetățenii nu se pot refugia emoțional într-o construcție care a refuzat programatic să își asume un imn, un steag și o deviză în actul său de naștere. În școlile noastre se învață azi istoria Holocaustului, dar nu istoria Europei și a UE. Această concesie cvasi-fatală a blocat transformarea UE într-o comunitate de destin și a lăsat terenul liber pentru ca discursul, nu suveranist, care nu este incompatibil cu federalismul european, ci cel național-populist să recupereze și să monopolizeze ideea de identitate și apartenență. Dacă s-ar pune problema unei inițiative politice concrete pentru relansarea acestui demos european, primul pilon al acestei construcții programatice ar trebui să fie un program educațional civic european unificat, care să aducă istoria și valorile comune în manualele tuturor școlilor din Uniune, formând astfel viitoarea generație de cetățeni europeni. Europeni și români în același timp și sub același raport. O mare vulnerabilitate a sistemelor noastre de învățământ este aceea că educăm elevi care cunosc traumele istoriei naționale și universale, dar care sunt complet analfabeți funcțional în ceea ce privește construcția politică în care trăiesc. Fără o memorie istorică comună și fără înțelegerea procesului prin care s-a clădit pacea europeană, listele transnaționale sau orice altă reformă electorală ar rămâne doar niște mecanisme tehnice golite de sens pentru un electorat nepregătit. UN PROGRAM EUROPEAN DE EDUCAȚIE PUBLICĂ  Un program educațional civic european unificat este primordial din trei mari considerente: a)IstoriaUE ca istorie a reconcilierii, nu doar a instituțiilor. Dacă în școli se predă, pe bună dreptate, istoria Holocaustului ca un avertisment absolut împotriva totalitarismului și urii, lipsește contraponderea sa pozitivă. Istoria integrării europene este povestea singurului antidot de succes aplicat acestor  Ea nu ar trebui predată ca o listă plictisitoare de tratate și directive, ci ca o epopee a reconcilierii franco-germane, a dărâmării Cortinei de Fier și a reconstrucției democratice a continentului. b)Creareamanualului unic de Istorie și civism european. Așa cum s-au încercat în trecut proiecte pilot (precum manualul de istorie franco-german), Uniunea are a se dota cu un trunchi comun de educație civică în toate statele membre, pentru tinerii din România, Franța sau Portugalia  care au nevoie: i. să înțeleagă valorile care îi unesc (statul de drept, drepturile omului, solidaritatea). ii. să învețe cum se iau deciziile care le influențează viața de zi cu zi; iii. să dezvolte o gândire critică față de manipulările național-populiste care exportă toate eșecurile interne către „Bruxelles”, dar și față de propaganda oligarhiei bruxelleze care încearcă să pună în locul unei Europe a păcii, libertății, bunăstării, solidarității, diversității culturale și demnității, o putere fără neam și Dumnezeu, ocultă, lacomă, iresponsabilă, războinică și antinațională. c)Nevoiademocratizării sentimentului de dublă apartenență, la spațiul național și cel  Educația civică nu se face doar în școli, ci și prin experiență directă. Programul educațional unificat ar trebui corelat cu stagii de mobilitate obligatorii sau tabere civice europene pentru toți elevii de liceu, pentru studenții din mediul universitar, dar și pentru seniori. În prezent educația este o competență strict națională. Nu este nevoie, însă, de trecerea ei în sfera competențelor UE pentru a realiza un program de școlarizare și conștientizare privind istoria și viitorul Europei. Este suficientă voința politică a statelor europene de a își exercita suveranitatea în mod inteligent și coordonat pentru a clădi acel demos fără de care Uniunea nu poate supraviețui pe termen lung. Marile salturi în istorie nu încep cu un text juridic rigid sau o organizare birocratică, ci cu o convergență de voințe politice, care, printre altele, în cazul nostru, să respingă atât dogmatismul europenist cât și populismul naționalist.  ÎN LOC DE CONCLUZIE: CINE ARE DREPTUL SĂ RENUNȚE LA UN EVENTUAL DREPT NAȚIONAL DE VETO?    O primă observație care se impune este că modalitatea de vot în UE este stabilită prin tratate și numai prin tratate poate fi modificată; iar tratatele se modifică în cadrul unor conferințe interguvernamentale numai prin acordul unanim al statelor membre. Excepție fac „clauzele pasarelă” care, în cadrul juridic existent, permit trecerea de la sistemul unanimității la cel al majorității calificate, dar asta numai în anumite cazuri și numai prin votul unanim al membrilor Consiliului de profil. Politica externă și de securitate nu face parte dintre aceste cazuri și nici nu ar putea face față întrucât ea nu există în sensul în care cu privire la ea nu se adoptă legislație. Or, dacă nu se adoptă decizii cu caracter normativ obligatoriu, ce să votezi?! Oricum, trecând peste aceste observații, dacă unsprezece state membre ar dori renunțarea la veto, nu ar fi destul deoarece o asemenea hotărâre implică, cu titlu de principiu, unanimitatea. Iar dacă cele unsprezece ar dori să inițieze o cooperare consolidată, aceasta nu se poate realiza în domeniul politicii externe care prin natura ei, așa cum am demonstrat anterior, este ori comună ori nu este deloc. În fine, modificarea procedurii de vot nu poate face obiectul unei directive a Comisiei, întrucât tratatele nu i-au conferit o asemenea competență și ele nu pot fi amendate prin directivă. Dacă ne ducem la nivel național, cu referire la România, competența de a negocia și a conveni asupra renunțării la dreptul de veto în cadrul procedurilor de...

Liviu Man despre banii neoprotestanților americani care-au finanțat userismul anticreștin. Filiera...

Autor: Oana-Medeea Groza În emisiunea „CE-I ÎN GUȘĂ, ȘI-N CĂPUȘĂ”, moderată de Cozmin Gușă la Radio Gold FM, jurnalistul Liviu Man a pus sub lupă...

Marius Ghilezan despre victoria AfD în alegeri, consecințele revenirii naționalism-suveranismului nemțesc!

Autor: Oana-Medeea Groza Jurnalistul Marius Ghilezan a analizat, alături de moderatorul Cozmin Gușă, în noul sezon al emisiunii „CE-I ÎN GUȘĂ, ȘI-N CĂPUȘĂ”, rezultatul alegerilor...

Fritz nu mai e primar, dar nu rămâne fără salariu de...

Dominic Fritz a anunțat că, după ce își va pierde mandatul de primar al Timișoarei, cel mai probabil va fi angajat de USR și va...

Urmăreşte-ne

23,188FaniÎmi place
4,892CititoriConectați-vă
67,100CititoriConectați-vă

Din categorie

spot_img