Corneliu Calotă este cadru didactic asociat al Facultății de Comunicare și Relații Publice, unde predă un curs și un seminar de Public Speaking și tehnici de adresare publică. Cunoștințele sale în acest domeniu de frontieră al științelor comunicării reprezintă rezultatul experienței îndelungate căpătate ca practician al comunicării. Timp de aproape 3 decenii a fost un om de televiziune, prezentator de știri sau moderator, iar apoi consilier pe comunicare publică și purtător de cuvânt al Guvernului României.
De asemenea, în ultimele două decenii a activat ca trainer al unor persoane interesate de dezvoltarea abilităților de vorbitori în public, inclusiv trainer al unor personalități din viața publică actuală.
De-a lungul carierei sale, Corneliu Calotă a dezvoltat tehnici speciale de training al abilităților de Public Speaking, de control al emoției sau corectare a deficiențelor de pronunție, ca instrumente de lucru elementare pentru cei care vizează poziții de lideri formali sau informali sau pentru cei care activează în domenii în care comunicarea interpersonală este vitală.
Cu acordul autorului, reproducem maj jos textul care își propune să tragă un semnal de alarmă, deși admite că peste trei ani „ ar putea fi un epitaf” și că „poporul oricum e obosit și nu mai crede în nimeni”.
Atenție la USR!
Înaintează lent, metodic, disciplinat, neobosit, cu identitate internă și comandament central. O strategie de infiltrare, nu de cucerire frontală. Este un fenomen real, observabil și perfect explicabil prin teoria „statului paralel” în sensul ei academic: rețele ideologice care, în absența unei opoziții ferme, ocupă spațiile goale ale instituțiilor statului.
USR deține Președinția, a preluat MAE (canalul suveranității externe), MApN (interfața NATO), Ministerul Economiei (creierul industriei), Ministerul Mediului (gardianul tuturor investițiilor), MIPE (poarta de intrare a banilor de la UE, prin Dragoș Pâslaru, userist cu state vechi), posturile publice de radio și televiziune (monopol pe „normalitatea” publică). Se pregătesc să preia Avocatul Poporului (presiune pe guvern) și dau asaltul asupra justiției. Despre calitatea și performanța acestor „lideri” glăsuiesc faptele lor!
Până și Guvernul pare a fi fost confiscat. Bolojan, izolat în partidul său, pare să fi fost capturat de USR. Altfel nu se pot explica politicile inepte băgate pe gâtul coaliției de acest premier care riscă să ne prăbușească economic, social și politic.
Despre Nicușor Dan, nu are rost să vorbesc.
Mă încearcă un sentimente de milă: e prăbușit sub povara funcției și a provocărilor epocii.
Un om, poate onest în felul lui, dar care nu înțelege nici politica, nici administrația, care nu-și iubește poporul pe care trebuie să-l conducă în aceste vremuri tulburi de reașezări cataclismice. Iar după îndepărtarea lui Ludovic Orban, singurul consilier venit din alt orizont politic, userizarea lui este completă.
USR nu are legitimitatea dată de vot și nici experiența guvernării. Dar are altceva, ce PSD, PNL n-au avut niciodată: o disciplină aproape militară, coerență ideologică (rigidă, dar coerență), un nucleu intelectual foarte activ, o alianță strategică cu anumite periferii de putere din UE.
Știe cineva care este proiectul acestei grupări, dincolo de imprecațiile de „lupi moraliști”? Cum vor să arate România după ce ei vor fi acaparat toată puterea?
Ionuț Moșteanu, ministrul Apărării
Liderii USR, în frunte cu Nicușor Dan, Țoiu, Moșteanu, Pâslaru, Drulă, Ghinea, Vlad Voiculescu șamd, sunt figuri șterse, fără vlagă, fără forța electorală, fără charismă, fără alt proiect decât cucerirea puterii de dragul puterii.
Dar cei amintiți nu sunt singuri în câmpul politic. Dacă, luați individual nu sunt în stare să-i convingă decât pe cei din bula useristă, împreună sunt o grupare pe care îi unește o ambiție nelimitată, dar fără finalitate și fără empatie.
Și mai presus de toate, au în spate o armată redutabilă, omniprezentă și imposibil de contracarat cu mecanismele statului democratic.
Sursa reală a puterii USR
Sursa puterii sale nu este doctrina, proiectul și nici liderii săi. Este rețeaua de ONG-uri politico-morale, armata paralelă a USR-ului, cea mai sofisticată structură de putere informală din România modernă. Nu sunt ONG-uri reale, ci organizații concepute pentru funcții politice precise:
1. Fabrica morală – producția industrială de „bine” și „rău”
Aceste ONG-uri au rolul de a stabili cine este „curat” și cine este „corupt”. Cine este „democratic” și cine este „nedemocratic”. Cine este „pro-european” și cine este „anti-european”.
Ele nu dezbat, ci emit verdicte. Din studiouri, din rapoarte, din conferințe, din comunicate cu aer academic. Ele produc aura useristă, „noi suntem civilizați, restul sunt barbari”.
Aceasta nu este retorică politică — este inginerie psiho-socială.
2. Mecanismul de rușinare – arma preferată a userismului
ONG-urile politico-morale nu critică, ci atacă. Nu analizează ci denunță. Nu pun întrebări, ci emit sentințe morale.
Este o structură care acționează coordonat: USR ridică o temă, ONG-urile sar cu indignare calibrată, presa afiliată amplifică, adversarii sunt decredibilizați în 24 de ore.
Este frica pe care o resimt PSD și PNL. Nu de USR le e teamă, ci de ONG-urile care îi vor face praf mediatic dacă ridică vocea.
3. Infiltrarea prin experți – colonizarea tăcută
USR nu are elite, liderii săi sunt oameni care nu au identitate, nu conving prin propria valoare, nu propun proiecte. Dar rețeaua de ONG-uri produce „experții”: tineri, vocali, agresivi, disciplinați, dar fără legătură cu România reală.
Sunt livrați la cheie în ministere, consilii de administrație, agenții, think tank-uri guvernamentale. Sunt consilieri ai Premierului, ai Președintelui.
Acești „experți independenți” au un rol clar: să transforme statul într-o platformă de implementare ideologică. Nu sunt tehnocrați, sunt misionari.
4. Crearea unei media paralele – „Ministerul Adevărului” în varianta useristă
USR nu controlează decât parțial mass media mainstream. Dar are ceva mai eficient: ecosistemul digital al ONG-urilor – site-uri, bloguri, platforme de fact-check, think tank-uri, conturi influente pe social media.
Rolul lor este crearea unei realități paralele, unde USR este „lumina”, PSD și PNL sunt „întunericul”, magistrații sunt „băieți răi” dacă nu execută, orice critic este „putinist”, „corupt”, „incompetent”, orice întrebare incomodă e tratată ca „atac la democrație”.
Acest ecosistem este adevărata gură de foc a userismului. Seamănă cu „Ministerul Adevărului” al lui Orwell.
5. Canalul ideologic de import
ONG-urile mai îndeplinesc o funcție: sunt interfața prin care România importă directive ideologice străine în elaborarea de politici publice. Fără dezbatere, fără filtru național sau adaptarea la realitatea locală.
De la ONG-urile useriste vin politicile hiper-ecologiste paralizante, normele privind educația progresistă, recomandările privind justiția, presiunile pe biserică și tradiție, standardele „de integritate”, narațiunile despre război, securitate, energie.
Nu partidul USR conduce! Este doar interfața electorală a unei agende pre-scrise. ONG-urile conduc prin USR.
6. Rețeaua care nu poate fi dată jos prin vot
Acesta este punctul cel mai grav.
Poți vota împotriva USR. Dar nu poți vota împotriva ONG-urilor care îl susțin. Nu poți vota împotriva finanțării lor externe, împotriva dominației lor morale, împotriva „experților” lor infiltrați în instituții.
USR poate pierde alegerile, dar rețeaua va rămâne, vine peste tine, indiferent ce votezi.
Nu performanța electorală a USR, ci imunitatea morală dată de ONG-uri este pericolul pe care nu l-am văzut venind.
De ce PSD, PNL și UDMR sunt paralizate?
Simplu: pentru că au ajuns să le fie rușine. USR nu a câștigat prin forță, ci prin delegitimare morală. PSD a ajuns să creadă că nu mai are dreptul să vorbească, PNL nu știe cine este după degringolada patronată de Iohannis, UDMR preferă să nu devină ținta Bruxelles-ului.
O țară cu partide dominate de rușine sau neputință este o țară numai bună pentru a fi capturată.
De ce poporul român nu explodează?
Pentru că românii au obosit. Au fost mințiți, furați și alungați. Sunt manipulați, dezamăgiți, certați și disprețuiți.
Sunt o masă de manevră care nu mai crede pe nimeni și nici în propria voce.
USR exploatează perfect această stare de abandon civic.
Verdictul final
USR nu reprezintă progresul. Nici modernizarea. Și nici Europa.
USR reprezintă o operațiune morală de anulare a democrației reale, un psy-op în numele unei purități inventate într-o țară debusolată.
Situația mă duce cu gândul la Germania anilor 1932-33. Atunci, un partid mic, NSDAP, marginal, aparent inofensiv, a ajuns la o putere disproporționată. Cauzele sunt asemănătoare: partidele tradiționale erau fragmentate, elita era obosită și fără coeziune, președintele Hindenburg era slab și influențabil, statul era paralizat, opinia publică era manipulabilă, administrația era penetrată de simpatizanți.
Nu spun că useriștii sunt naziști, dar tiparul istoric seamănă cu ceea ce se întâmplă la noi. Analogia este structurală, nu ideologică. Ca și Germania de atunci, România de azi e un stat fragil, prins într-o lume dură, într-un timp de răscruce.
USR și rețeaua sa ongistică nu sunt viitorul României. Ele au fost construite din afară pentru a exploata cu cinism slăbiciunile noastre. Sunt simptomul unei „Rome asediate” și din interior și din exterior.
Nu exagerez! România este într-un moment în care semnalul de alarmă încă poate salva ceva. Peste trei ani, ar putea fi doar un epitaf. Dacă nu tragem frâna, ne vom trezi târâți într-un model pe care nu-l dorim, nu ne reprezintă și nu ne va mai lăsa să respirăm.
Toate centrele de decizie, toate instituțiile, toate mecanismele politice vor fi fost capturate de agenții USR. Vom trăi într-o societate orwelliană și vom plăti costuri inimaginabile acum: istoria și identitatea ne vor fi fost șterse și înlocuite cu produse contrafăcute, iar ororile Securității se vor putea repeta.
Adevărul trebuie spus, cu voce tare, cu furie rece, chiar dacă doare, chiar dacă sperie, chiar dacă deranjează. Nu trebuie să ne temem să vorbim despre pericol. Sau să ne ascundem de teama reacțiilor furibunde ale celor care confundă moralismul cu etica. Situația internă, împreună cu previzibilele complicații externe determinate de încheierea războiului din Ucraina, ne obligă la luciditate.
Aici nu mai e vorba de PSD sau PNL, nici de USR, nici de Bolojan, nici de Nicușor Dan. E vorba despre destinul nostru ca națiune, de viitorul copiilor și nepoților noștri. Cei care vor mai fi rămas în țară!
Știu că acest text va deranja, vor exista reacții mânioase din partea rețelei de ONG-uri.
Dar, la vârsta și experiența mea de viață, nu am voie să tac. Cine tace acum, va plânge mai târziu. Poate în ceasul al doisprezecelea, ne vom trezi la realitate!
Acum, mai mult ca niciodată, trebuie să strigăm „România, trezește-te!”
