În episodul de aseară al Jurnalului său video, jurnalistul Ion Cristoiu a discutat despre lipsa solidarității din presa românească și despre controversa stârnită în jurul Clubului de Presă proaspăt înființat de către Cozmin Gușă și Sorin Roșca Stănescu împreună cu alți jurnaliști români.
În vederea creionării unui tablou cât mai clar, Ion Cristoiu a început prin relatarea unui episod din perioada de după comunism, de la finele anilor ’90. Pe data de 25 februarie 1998, presa din România a instituit embargoul total asupra activității Senatului din pricina refuzului acestei instituții de a oferi acces jurnaliștilor la lucrările Comisiilor de Specialitate. Clubul Român de Presă dă următorul comunicat:
„În eventualitatea în care biroul nu transmite un comunicat public sau nu ia o atitudine la solicitarea Clubului Român de Presă până miercuri ora 17:00, propunem ca începând de joi, 26 februarie, să instituim embargoul anunțat asupra tuturor activităților Senatului României”.
Semnau atunci Dumitru Tinu de la Adevărul, Marius Tucă, redactor-șef al Jurnalului Național, Florin Brătescu, director Antena 1, Gheorghe Voicu, redactor-șef al ziarului Național, Horia Alexandrescu, director Cronica Română, Mihai Tatulici, director al revistei Privirea, Octavian Andronic, director Media Ringier, Sorin Roșca Stănescu, director Ziua, Cornel Nistorescu, director Evenimentul Zilei, Mihnea Vasiliu, director Mediafax, Adrian Sârbu, director ProTV, Valentin Păunescu, director Curierul Național, Petre Mihai Băcanu, director România Liberă, Dan Andronic, Prima TV ș.a. Așadar, semnează acest comunicat al Clubului Român de Presă trusturi și jurnaliști rivali, cu politici diferite, dar care se solidarizează pentru a îndeplini un scop mai important decât competiția obișnuită dintre ei.
Jurnalistul Ion Cristoiu menționează cu nostalgie acest episod din presa românească, descriind presa din zilele noastre ca fiind scindată în mai multe tabere. Avem, așadar, o presă tefelistă/ USR-istă, o presă a sistemului și o presă finanțată de diferite fundații sau de ambasadele străine, în special de cea americană. La polul opus este presa suveranistă, naționalistă, o presă mai apropiată de interesul național.
„Dacă acum s-ar propune ceea ce s-a propus în ’98, o parte a presei ar semna, iar cealaltă nu numai că n-ar semna, dar ar și critica. Deci, din punctul acesta de vedere, nu vom reuși niciodată o solidaritate a presei acum, în România, câtă vreme sunt împărțite”, a subliniat Ion Cristoiu.
Dar iată că mai nou a avut loc și o divizare în rândul presei suveraniste. Mai mulți jurnaliști, în frunte cu Sorin Roșca Stănescu și Cozmin Gușă, au înființat Clubul de Presă, inițiativă salutată de către Ion Cristoiu, tocmai pentru că încearcă să creeze un nucleu de solidaritate în presa românească care duce lipsă de așa ceva.
În ultimele zile s-a stârnit un tărăboi menit să pună la pământ și această unică inițiativă de solidarizare a presei românești și a jurnaliștilor din România odată ce o serie de televiziuni și publicații ce aparțin, practic, presei suveraniste/ care apără interesele naționale, s-au simțit profund ofensate de faptul că figurau pe lista publicațiilor înscrise în Clubul de Presă. O reacție care demonstrează încă o dată cât de mare este nevoia unei astfel de grupări care să contribuie la stabilirea unei coeziuni în presa românească.
