Autor: Dan Diaconu, ddwall.blogspot.com
Tocmai m-am despărțit de un grup de tefelei. Vârsta medie a lor era pe la 50 de ani. Unii dintre ei fuseseră concentrați acum, cu marea acțiune a lui Moșteanu. Sincer, sunt siderat. Efectiv nu-mi vine să cred ce s-a discutat acolo. Pur și simplu m-am tras de nas și de urechi pentru a fi sigur că nu dorm și discuția pe care o am se petrece în vis.
Întrucât fuseseră la (h)armată n-aveam cum să ocolesc subiectul. Așa că am spus că nu mi se pare normal. Moment în care i-am simțit privindu-mă tăios: „Cum adică?”. Adică pur și simplu, le-am spus eu, cum e posibil să cheme oameni la 50 de ani? Păi dacă v-ar chema la război v-ați duce? „Normal! – mi-au răspuns ei”. Prima dată am crezut că nu e adevărat, că e o bravadă tefelistă de-a lor. Motiv pentru care am extins discuția.
Le-am dat și exemplul clasic: „Hai să presupunem că vă iau să vă bateți cu rușii. Are vreunul dintre voi habar ce vreme e la est de noi? Ați auzit vreodată, prin vreo carte sau fim ce e aia „iarnă rusească”? Da, auziseră. Erau conștienți și că au o vârstă și că, dacă li s-ar ordona marș prin zăpadă, neechipați, ar muri degerați. Aiurea, ei tot că merg! „De ce?” – îi întreb eu ca un disperat. „Pentru că ne cheamă!” – mi-au răspuns ei senin. Erau conștienți că dacă-i iau în armată vor avea șanse decât teoretice de supraviețuire, dar toți, fără excepție, aveau replica: „Eu nu sunt ca suveraniștii care vor să fugă din țară!”. Realizați ce imbecilizare?
Articolul integral pe: ddwall.blogspot.com!
sursă: ddwall.blogspot.com
