Dacă nu ați apucat să urmăriți ideile din conferința profesorului Martin Jan Stránský, am eu câteva concluzii:
Am ascultat un diagnostic crud, din interiorul neuroștiinței: omenirea a început să-și saboteze propriul organ al rațiunii.
Faptul că ne „prostim” nu mai e o metaforă culturală, ci o realitate biologică. Am mai scris despre asta, într-o postare. Suntem din ce în ce mai proști, deși progresul ne obligă să credem că suntem brilianți, față de două, trei generații în urmă.
Însă, generațiile conectate la ecrane trăiesc într-o stare de pseudo-vigilență permanentă, dar cu un creier tot mai leneș.
Inteligența a devenit o formă de sedentarism mental.
Stránský nu vorbește despre nostalgii, ci despre atrofii măsurabile. „Umplerea cu apă” a zonelor neuronale, după expunerea la jocuri video, e imaginea perfectă a înecării rațiunii în dopamină.
Ceea ce s-a întâmplat cu trupul în era fast-food, se repetă acum cu mintea, în era digitală: o hiperofertă de stimuli ieftini, care antrenează dependența, nu discernământul.
Creierul nostru, făcut să caute sens și complexitate, e hrănit cu reacții binare — like/dislike, swipe left/right — până când logica, atenția și memoria cedează.
Profesorul atinge o rană pe care nici un ministru al Educației nu vrea s-o privească: școala digitalizată nu educă, ci anesteziază. În numele modernizării, s-au înlocuit exercițiul, efortul și gândirea critică. Avem acum interfață.
Copiii nu mai gândesc, ci „navighează”. E o colonizare a minții de către algoritmi.
Cea mai dură concluzie a lui Stránský e și cea mai incomodă: creierul nu se regenerează după lene cognitivă. Adicția digitală nu e un moft cultural, e o amputare neurofiziologică.
Iar în timp ce UNESCO cere interzicerea telefoanelor în școli, noi cerem mai mult Wi-Fi.
Inteligența artificială a devenit anestezia colectivă a prostiei naturale. În loc să fie un instrument de gândire, e un substitut al ei.
Stranský nu avertizează. Condamnă! El ne spune, cu o precizie medicală, că ne autodistrugem creierul sub pretextul progresului.
Și poate că nu există o imagine mai fidelă a lumii moderne, decât un copil care învață cu un ecran aprins și un adult care a uitat cum se scrie o propoziție cu un stilou.
Digitalizarea nu ne face mai inteligenți, ci mai confortabili în ignoranță.
Gândirea a devenit opțională, de aceea nu e o prioritate pentru guvernanți.
Dana Maxim
