Autor: Dan Diaconu, trenduri.blogspot.com
Războiul din Ucraina are un singur vinovat, anume SUA. Simțind că-i fuge pământul de sub picioare, SUA a încercat să dea lovitura finală împotriva Rusiei. Au radicalizat Ucraina până la demență, au livrat arme la care nu poate visa o armată estică, au făcut transferuri uimitoare de know how militar și, mai mult decât atât, au intrat în luptă cot la cot cu ucrainenii. Poate oricine să nege orice, dar realitatea din teren este cât se poate de limpede, se vede cu ochiul liber. Mă acuză unii că nu văd cum „Rusia e agresorul”. Evident că nu-i așa. Rusia a încercat în trei rânduri să evite conflictul(două acorduri la Minsk și unul la Istanbul, toate nerespectate de Ucraina și Occident). Când situația s-a înfundat, n-a mai avut ce să facă. Și, dacă e să judecăm logic, vom constata că a reușit imposibilul. Nu doar că a dus un război curat, cu un număr minim de victime colaterale(luați ca exemple alternative masacrele gratuite din Irak sau atrocitățile din Gaza), dar a reușit să triumfe în fața celor mai mari sancțiuni din istorie, păstrându-se la suprafață și crescând în timp ce Occidentul scade.
Un raport subtil, dar extrem de esențial în situația de față, evidenția că numărul miliardarilor ruși și averile evaluate ale acestora au crescut substanțial față de perioada pre-război. Asta ne arată că politica rusă a reușit să dezvolte un ecosistem interesant într-o perioadă de război. Când ajungi să profiți de pe urma războiului înseamnă că ești putere ascendentă, iar când îți numeri pierderile, înseamnă că ești descendentă. E simplu.
Să trece acum prin subiectul negocierilor de pace. Lumea are falsa impresie că Trump e un binefăcător care s-a gândit să-l salveze pe Putin. De ce ar face un american așa ceva? E o prostie. În realitate, relația e inversă: Putin îi permite lui Trump să iasă din ecuația ucraineană cu fruntea sus, lăsând întreaga pierdere pe umerii prostovanilor europeni. În realitate asta e ceea ce se întâmplă acolo. De ce face Rusia așa ceva? Cu siguranță nu din mărinimie, ci dintr-un calcul geopolitic extrem de pragmatic: atâta timp cât SUA nu mai e o amenințare pentru Rusia, e mult mai bine să rămână o putere regională, pentru echilibrarea geopolitică. Dacă SUA își ia mâna de pe pechinezii europeni, atunci poate rămâne un partener interesant, inclusiv de business! Iată de ce umilirea Europei prin intermediul contractului comercial absolut înrobitor arată, o dată în plus, intenția(atenție, nu hotărârea!) SUA de o rupe cu trecutul unipolar și de a se așeza în banca sa.
Să înțelegem acum înfrângerea comercială a SUA. Dincolo de toate scamatoriile lui Trump, SUA a ieșit extrem de prost din războiul comercial pe care l-au declanșat împotriva Chinei. China nu a făcut nicio concesie și, mai mult, acum își continuă nestingherită politica. 2025 a consfințit că Imperiul Celest este o putere în sine care, din toate punctele de vedere, se ține pe propriile picioare. De remarcat este că politica lor nu e una agresivă, recurgând doar la răspunsuri și protejări ale propriilor interese.
Citiți articolul integral pe trenduri.blogspot.com!
Sursă: trenduri.blogspot.com
