De la Navalnîi la Aaron Buhsnell – bâlbâiala istoriei

Autor: Guy Mettan

În timp, adevărul iese mereu la iveală. Dar de data aceasta, a apărut cu o viteză surprinzătoare. După doar două săptămâni de isterie mediatică și politică, am aflat de la șeful informațiilor ucrainene, Kyrylo Budanov, că Navalnîi murise într-adevăr din cauza unui cheag de sânge, a unui accident vascular obișnuit și nu ca urmare a „otrăvirii lui Putin”, scenariu repetat de  cei mai mulți amatori și papagali ai NATO, iar si iar. (Chief Budanov Says Seems Navalny Died of Detached Blood Clot (kyivpost.com).

În același timp, rudele și apropiații lui Navalnîi au anunțat, „urbi et orbi”,  că protejatul lor ar fi trebuit să facă obiectul unui schimb cu un spion rus deținut în Germania, un spion pe care Putin l-ar fi vrut cu orice preț eliberat, potrivit aceleiași mass-media occidentale.

Acest al doilea anunț îl confirmă pe primul. Un schimb i-ar fi permis președintelui rus să împuște doi iepuri dintr-o lovitură, scăpând de un opozant greoi în timp ce ar fi recuperat un spion dorit cu ardoare…

În orice caz, ambele au demolat teza că președintele rus a vrut să-și elimine adversarul. De asemenea, ne permit să înțelegem de ce moartea lui Navalnîi a fost instrumentalizată atât de repede și atât de tare: era vorba de a face opinia publică occidentală, surprinsă, să înghită cât mai repede posibil noi sancțiuni împotriva Rusiei (adoptate de Statele Unite imediat după vizita văduvei Navalnîi la Washington), și noi măsuri de război ale Uniunii Europene (decise la ultimul summit pentru Ucraina de la Paris), măsuri privind livrarea de rachete cu rază lungă și medie de acțiune și posibila intervenție directă a soldaților NATO pe teritoriul Ucrainei (lansată de președintele Macron, într-o declarație la fel de îngrijorătoare, deoarece nu are sens în ceea ce privește consecințele sale militare).

Cireașa de pe tort în moartea neașteptată a lui Navalnîi a venit, de asemenea, la momentul potrivit pentru a evita căderea lui Adievka și eșecurile armatei ucrainene și pentru a încerca să relanseze mecanismul blocat al ajutorului militar american pentru Ucraina și votul pentru noi miliarde europene în timp ce acestea le sunt refuzate agricultorilor sărăciți de criză și creșterea prețurilor la energie ca urmare a întreruperii importurilor de gaze din Rusia (Parlamentul European a votat pentru acordarea a 50 de miliarde ce reprezintă ajutor pentru Kiev).

Dacă există un domeniu în care geniul Occidentului nu va fi contestat, acesta este propaganda și manipularea opiniei publice. Ca și în cazurile lui Boutcha, MH 17 sau Skripal, moartea lui Navalnîi a fost, prin urmare, folosită ca pretext pentru o escaladare a tensiunilor și a războiului. Într-un cuvânt: o amplificare a războiului, în detrimentul susținătorilor negocierilor, a dezescaladării sau a încetării a focului.

Dar dezvăluirile ciudate nu se opresc aici. Dintr-odată, New York Times, potrivit informațiilor lui Budanov, ne-a spus că CIA a deschis nu mai puțin de douăsprezece centre de spionaj în Ucraina, chiar înainte de lovitura de stat Maidan din februarie 2014. De ce? Pentru a vedea cele mai bune recolte de ciuperci? Este puțin probabil.

Acest lucru confirmă faptul că Ucraina a fost deja sub control american cel puțin din anul 2013 și că escaladarea anti-Rusă a fost programată de veacuri.

La rândul său, Zelensky a mărturisit că planurile contraofensivei ucrainene din vara trecută au fost transmise rușilor înainte de începerea acesteia, ceea ce ar explica eșecul său.

De ce apar aceste informații în acest moment? Cui se adresează? Ce se încercă a ne spune? De ce oficialii ucraineni încep să demonteze tezele transmise de prietenii lor occidentali? Nu există niciodată coincidențe în acest gen de comunicări, care par neregulate la prima vedere, dar care sunt în realitate atent calibrate.

În acest stadiu, sunt posibile trei explicații. Ar putea fi o reglare internă de conturi, Kievul încercând să discrediteze adversarii politici (de exemplu, clanul generalului demis Zaloujny), sau o încercare de a mări presiunea împotriva aliaților lor pentru a obține mai mult sprijin sau o contralovitură pentru a dezamorsa viitoarele dezvăluiri jenante despre campania electorală a lui Joe Biden. Articolul din Le Temps de miercuri, 28 februarie, care relansează teza unei ingerințe a Rusiei în campania prezidențială, în ciuda eșecului Russiagate din 2017-2019, pe baza  “dezvăluirilor” unui grup misterios de hackeri, confirmă această teză. Este vorba de a proteja campania democraților cu o lovitură preventivă.

Cele trei teze nu se exclud reciproc. Nu ar trebui să treacă mult până aflăm mai multe.

Între timp, în mijlocul acestor izbucniri frenetice ale mass-media, ne-am putea întreba dacă cea mai sănătoasă ființă umană nu este acest angajat al serviciilor de informații ale Forțelor Aeriene Americane, Aaron Bushnell, care și-a dat foc lunea trecută în fața Casei Albe, făcând apel la „eliberarea Palestinei”, în semn de protest împotriva masacrului palestinienilor de către israelieni. Un fapt ignorat în mod deliberat de presa europeană, dar care amintește în mod ciudat de sacrificiul călugărului budist Thich Quang Duc, care și-a dat foc în piața Saigon în 1963 pentru a protesta împotriva guvernului Diem (vezi Caitlin Johnstone: He Burned Himself Alive to Turn Eyes to Gaza (consortiumnews.com).

Povestea pare să se bâlbâie din nou. În orice caz, acest act disperat, care nu este decât repetarea unei cascade de sinucideri de același fel, dezvăluie disconfortul psihologic profund care lovește soldații atunci când sunt puși să îndeplinească misiuni lipsite de orice simț moral.

traducere și adaptare: Oana-Medeea Groza