Un articol recent, publicat în Ziarul Financiar de Cristian Hostiuc, susține că România nu s-ar afla într-o criză economică, financiară sau valutară. Deși premisa poate părea reconfortantă pentru un public obosit de incertitudine, concluziile sunt hazardate și insuficient susținute de fapte. Mai grav, această lectură optimistă riscă să contribuie la perpetuarea pasivității guvernamentale într-un moment în care dezechilibrele economice sunt profunde și sistemice.
Criza nu debutează cu panică, ci cu negare
A afirma că România nu este în criză doar pentru că nu avem o recesiune formală sau o depreciere a leului înseamnă a aplica o grilă de lectură învechită asupra economiilor moderne. Crizele din ultimii 20 de ani – inclusiv cea financiară globală sau criza datoriilor suverane din sudul Europei – nu au fost anunțate de colapsuri bruște, ci de o acumulare lentă a dezechilibrelor necorectate.
1. Deficitul bugetar – semnalul roșu al finanțelor publice
În 2024, România a înregistrat un deficit de 9,3% din PIB, cel mai ridicat din Uniunea Europeană. În lipsa unor reforme majore, Comisia Europeană prognozează un nivel de 8,6% în 2025. Aceste cifre nu sunt o simplă „derapare temporară”, ci indică o problemă structurală severă în arhitectura fiscal-bugetară a statului.
Statul cheltuie cu mult peste ce încasează, iar incapacitatea de a eficientiza colectarea sau de a reforma cheltuielile permanente (pensii speciale, aparat birocratic, subvenții politizate) accentuează vulnerabilitatea.
2. Datoria publică și dobânzile ridicate
Datoria publică a depășit 50% din PIB, iar titlurile de stat sunt emise la dobânzi de peste 6,5%, în creștere. Costurile de finanțare sunt din ce în ce mai mari, iar România alocă deja peste 3% din PIB doar pentru dobânzi – echivalentul întregului buget al Educației.
Această dinamică este nesustenabilă. Finanțarea deficitului devine o povară, nu o soluție.
3. Dezechilibrul extern și presiunea pe leu
Deficitul de cont curent – peste 29 miliarde euro în 2024 – reflectă o economie dezechilibrată, dependentă de importuri și consum alimentat prin datorie. Leul pare stabil doar datorită intervențiilor constante ale BNR. Stabilitatea este artificială și fragilă – iar orice șoc extern sau regional poate duce la corecții bruște.
4. Piața muncii – cifrele ascund vulnerabilități
Deși șomajul este scăzut, forța de muncă activă este una dintre cele mai reduse din UE. Emigrarea masivă, economia informală, contractele part-time și sărăcia muncitorilor sunt indicatori care nu apar în headline-uri, dar definesc realitatea din teren.
Salariile reale stagnează, iar productivitatea muncii nu ține pasul cu presiunile bugetare din sectorul public.
5. Instabilitatea politică amplifică riscul
Demisia guvernului, fragmentarea parlamentului și lipsa unei strategii de reformă fiscală creează incertitudine. Piețele nu reacționează (încă) violent, dar încrederea este erodată. Reformele cerute prin PNRR sunt întârziate, iar absorbția fondurilor europene rămâne sub potențial.
Concluzie: pericolul liniștii artificiale
A pretinde că România nu este în criză, doar pentru că nu vedem cozi la benzinării sau bănci închise, este o formă de autoiluzionare periculoasă. Criza este deja prezentă – în cifre, în dezechilibre, în lipsa de reacție a instituțiilor. Nu e explozivă, dar este adâncă și persistentă.
România nu are nevoie de catastrofism. Dar are nevoie de luciditate, transparență și acțiune, nu de optimism decorativ.
SOLIDNEWS
P.S. Ziarul Financiar (ZF) este un cotidian economic de referință în România, lansat pe 16 noiembrie 1998 de trustul de presă Media Pro. În prezent, este editat de Mediafax Group și coordonat de Cristian Hostiuc, în calitate de director editorial, și Sorin Pâslaru, redactor-șef.
În 2022, omul de afaceri Dan Șucu, proprietar al Mobexpert și acționar al clubului de fotbal Rapid, a achiziționat creanța de 11,7 milioane de euro pe care Mediafax Group o avea la ING Bank, devenind astfel principalul acționar al Ziarului Financiar .
