Autor: Andrei Gușă
În unele state ale Uniunii Europene se experimentează trecerea la săptămâna de lucru de 4 zile. Printre beneficiile presupuse de o asemenea schimbare se numără posibilitatea unui weekend prelungit, respectiv o zi suplimentară de parenting. Prim-ministrul Belgiei a declarat că această politică ar face oamenii și afacerile mai puternice după doi ani grei de pandemie. (?) Care sunt motivațiile reale pentru scurtarea săptămânii de lucru?
Motivațiile reale pentru scurtarea săptămânii de lucru
Din procesul constant de tehnologizare a marilor companii rezultă o creștere direct proporțională a eficienței muncii. De fapt, acesta este singurul argument real pentru investițiile în tehnologizare. Ce înseamnă asta? Înseamnă că deja, în unele țări, cu precădere în cele dezvoltate economic, s-a ajuns la o eficientizare a muncii prea crescută pentru nivelul dorit de producție, în condițiile unei săptămâni de lucru de 40 de ore. Așadar, în condițiile de piață liberă, sunt două soluții de abordare a acestei situații. Prima soluție este disponibilizarea unui procent din forța de muncă actuală, procent direct proporțional cu creșterea eficientizării (când Trump zicea că roboții ne vor lua locurile de muncă, nu era o glumă). Ce ar rezulta din asta? În primul rând, o creștere fără precedent a șomajului. Fapt care ar șubrezii economia și ar crește neliniștea socială. Pe de altă parte, ar crește competiția din interiorul forței de muncă pentru obținerea de slujbe. De ce? Simplu, pentru o cerere scăzutăde locuri de muncă (datorită eficientizării), oferta – adică însuși forța de muncă -va fi aceeași. Și ce se întâmplă când, pe o piață liberă, cererea se întâlnește cu oferta într-un punct mai scăzut? Simplu, scade prețul. Adică scad salariile. Soluția numărul 2, care pare mai dezirabilă pentru guvernele europene, este scăderea cantității de muncă pentru angajați. Adică trecerea la o săptămână de lucru de 4 zile. Această soluție presupune păstrarea aceluiași număr de oameni de piața muncii, prin urmare nu crește șomajul. Dacă șomajul nu crește, atunci condițiile de negociere a salariului rămân constante. Mai mult, se stipulează faptul că această politică ar presupunere menținerea salariilor actuale. Deci pentru 32 de ore de lucru, vom fii plătiți cât pentru 40. Mă întreb, oare ce am făcut să merităm așa cadou?
Ce am făcut să merităm așa cadou?
Păi haideți să vedem. Ni se promit aceleași salarii pentru mai puțină cantitate de muncă. De ce? Pentru că eficientizarea este crescută. Asta înseamnă mai multă producție, mai mult profit. Deci din punct de vedere moral, corect ar fi fost să existe și soluția numărul 3, ca forța de muncă să fie mai bine remunerată pentru aceeași cantitate de muncă – 40 ore/săptămână. Adică, să crească salariile. Dar asta nu este posibil, nu-i așa? De ce? Pentru că este mai rentabil să lucrezi cu roboți. Și dacă este mai rentabil, atunci marile companii vor continua procesul de tehnologizare, și mai abitir. Se va trece la săptămâna de lucru de 3 zile, apoi la cea de 2 zile, până când vom ajunge să fim plătiți ca sa stăm acasă și să nu facem nimic. Vom avea, așadar, mai mult timp pentru divertisment. Mult mai mult. Mass-media, social media și Hollywood ne vor dicta ce să consumăm, ce să gândim, în ce să credem. Dacă roboții vor produce tot ce avem nevoie, atunci viitorul va depinde de modul cum distribuim bogăția. Cu toții ne putem bucura de o viață relaxată și plină de lux, dacă bogăția produsă de roboți este distribuită în mod egal sau cei mai mulți putem sfârși în sărăcie dacă deținătorii roboților vor refuza să distribuie bogăția comună. Dacă ne uităm în spate, trebuie să mizăm pe a doua opțiune, întrucât tehnologia conduce la o inegalitate economică din ce în ce mai pronunțată. Deci, ne mai dorim săptămâna de lucru de 4 zile?
