CONSECINȚELE VOR FI MAJORE PENTRU STAREA INTERNĂ A UE ȘI GEOPOLITICA NATO.
Am fost atent la desfășurarea campaniei și alegerilor regionale din Franța nu doar pentru că reprezintă semnalul clar al rezultatului de la prezidențialele din 2022, dar și pentru că vroiam să văd efectul electoral al nesupunerilor civice din pandemie, la pachet cu revolta militarilor împotriva corporatismului reprezentat de Macron&Comp.
Absenteismul a atins ieri cifra record de aproape 70% în Franța, iar acest indicator ne arată în primul rând falimentul generalizat al managementului politic desprins de agenda cetățenilor. Scorul politic al partidului lui Macron este în jurul a 10% după numărarea parțială a voturilor, iar situația „omului lui Rothschild” apare ca disperată, în condițiile în care nimeni din arealul politic nu-l mai dorește nici ca aliat. Ultranaționalista Marine Le Pen, finanțată la vedere cu bani din Rusia, n-a reușit nici ea să-și mobilizeze electoratul, ocupând un loc 2 la scorul politic, ce are ca și consecință doar menținerea ei în cursa politică de anul viitor, dar nu în calitate de protagonist principal. În rest, stânga și dreapta tradiționale pare că s-au revigorat parțial după alegerile trecute, dar fără entuziasm și fără lideri-locomotivă pentru prezidențiale.
Deocamdată putem spune doar că francezii dau reset major politicii lor interne, fapt ce va genera o viermuială politico-electorală ce va marca următorul an, înaintea unor alegeri prezidențiale care azi nu mai au nici un favorit cert. Consecințele viitoarei lupte mascate din Franța vor lovi decisiv în coerența și coeziunea din UE, făcând loc astfel unor strategii subterane extra-comunitare, cu SUA, Rusia și China actori principali, eventual nedeclarați. De ieri, mai putem spune și că Franța a reușit să azimuteze din nou geopolitica Europei, dar a făcut-o într-un mod nedorit de principalii ei actori interni, ba chiar că va deveni astfel un poligon de încercare al unor neostrategii ce vor caracteriza pentru următorii ani luptele generate de Noua Ordine Mondială, care s-a instalat oarecum pe nesimțite. „Filiera franceză” ce acționează discret și-n România va experimenta mutații importante la rândul ei, cea care-l vizează pe Dacian Cioloș și falanga lui pluseristă fiind inclusă, dar dintre cele mai nesemnificative, actori ai fostului binom SRI-DNA fiind și ei afectați.
Voi continua discuțiile și analizele despre resetul francez și în zilele următoare, deoarece consider asta ca fiind semnalul concret al unor viitoare mutații radicale în mai multe state europene, dar și oportunitatea pentru majorii planetei pomeniți mai sus, de a reamesteca cărțile geopolitice în folosul lor, chiar în spiritul binecunoscutelor îndemnuri, „Alons enfant de la patrie / Le jour de gloire est arrivé!”
