(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Confruntarea dintre Georgescu și Lasconi, extrem de similară cu cea dintre Donald Trump și Kamala Harris. Georgescu are un program politic prin care dorește să pună „România în primul rând”, la fel ca în cazul ”America First” lui Trump, iar la fel ca în cazul Kamalei Harris, toate vedetele, toți influencerii și toate conturile de pe Instagram s-au mobilizat să o laude pe Lasconi și să îl insulte pe Georgescu. Desigur, exact ca în cazul Kamalei, nimeni nu poate spune de ce este așa de lăudată, ce educație de rang înalt are sau ce realizări a avut, în afară de cele din postura de primăriță a unui mic oraș.
Eu mi-am dorit foarte mult un candidat suveranist în turul doi la prezidențiale. Dar se pare că opinia mea este minoritară în rândul tinerilor educați din generația mea, aproape toți spălați pe creier de curentul Soros, care de o săptămână postează de zor mesaje amenințătoare și agresive la adresa românilor care l-au votat pe Georgescu. Pentru cei care nu urmăriți tineri pe rețelele de socializare, foști colegi de-ai mei au postat mesaje de tipul „Doresc ca votanții lui Călin Georgescu să aibă o ședere plăcută într-un lagăr de concentrare”, „Vreau să îi deportez în Rusia ca să îi omoare Putin” sau „Incredibil cât de needucați sunt românii dacă au putut vota un asemenea specimen”. Și nici nu-i putem învinovăți, din moment ce educația în România este atât de slabă încât majoritatea tinerilor află despre probleme sociale pe Netflix și toată media „bună”, care este în ton cu trendurile woke îl acuză pe Georgescu că ar fi omul rușilor, un candidat extremist care ar vrea să instaureze o dictatură și să scoată România din UE.
Călin Georgescu, de fapt, insistă că guvernul ar trebui să lucreze pentru cetățenii săi, să respingă agenda woke incongruentă cu tradițiile românești și să promoveze pacea. Similar acuzațiilor iraționale lansate împotriva lui Trump în 2016, Georgescu a fost acuzat imediat de canalele mainstream precum Politico și BBC, dar și de Lasconi, că ar fi pro-rus. Este o acuzație absurdă. Da, Georgescu l-a lăudat anterior pe președintele rus Vladimir Putin ca fiind „un om care își iubește țara” și putem vedea faptul că rușii o duc bine, și s-a declarat în favoarea angajării cu Rusia în dialog geopolitic mai degrabă decât în provocare și confruntare, ceva ce foarte mulți lideri occidentali fac deja. Mie mi se par corecte aceste declarații și nu pro-ruse; promovează de fapt conceptul de „România în primul rând” și pledează pentru neutralitatea geopolitică și nealinierea României. Eu nu înțeleg cum poate fi și pro-legionar și pro-rus, având în vedere că mișcarea legionară era împotriva comunismului și influenței ruse.
Niște acuzații absolut ridicole, dar care demonstrează cât de ușor manipulabil este electoratul tânăr, tot din vina electoratului mai bătrân care nu a educat tinerii și i-a lăsat să trăiască într-o țară condusă de media manipulată, într-un mediu în care filmele de pe Netflix sunt educația socială.
Cu toții s-au mirat atunci când au văzut că Georgescu a avut atât de mult succes în diaspora și chiar i-au acuzat pe cei din diaspora că votul lor este ipocrit, având în vedere că ei trăiesc în țări cu guvernări de tipul Lasconi. Nu este așa, cei din diaspora au realizat doar cât de mare este problema curentului progresist în afară. Să nu credeți că diaspora votează din ură pentru cei din România, ci din speranța de a se putea întoarce la un moment dat înapoi, într-o țară suverană, unde nu vor fi supuși toanelor curentului liberal care nu mai promovează meritocrația sau moralitatea.
În plan național, mulți au comparat ce rezultate ar avea președințiile celor doi, dar care sunt diferențele de politică externă? Președintele oricum nu este atât de important pentru guvernare, pe lângă faptul că propune miniștri, dar este foarte important pentru imaginea pe care o are țara noastră și poate pune presiune extrem de importantă pe scena politică internă.
Elena Lasconi se pare că reprezintă liberalismul și orientarea pro-occidentală. Elena Lasconi este o persoană care nu a făcut până acum vreo declarație cu adevărat inteligentă sau originală și dă exact impresia pe care o dă Kamala Harris în SUA: o femeie care a fost pusă de sistem să candideze, care în mod clar nu este pregătită pentru funcția de președinte și care a demonstrat ignoranță referitoare la problemele internaționale prin lacunele ei referitoare la politica externă. Elena Lasconi a făcut extrem de multe gafe, multe eu zic că nu sunt demne de atacat pentru că sunt greșeli mici pe care oricine le poate face atunci când are de dat multe interviuri, nu vreau să fiu răutăcioasă, dar are niște lacune extrem de importante. De exemplu, nu știe ce țări sunt membre ale Consiliului de Securitate ONU. Elena Lasconi a spus că Rusia, China, Coreea de Nord, Iran, Hezbollah și Hamas vor să instaleze o dictatură în Occident și în România. În alt interviu, a spus că ar fi bine dacă am avea mai multe trupe străine în România, pentru că credea că orice țară care are trupe NATO nu va fi atacată. Complet greșit – exact de aceea am putea fi atacați. Nu există niciun alt motiv pentru care România ar fi atacată. Și din nou, aceste gafe sunt relevante pentru că cunoștințele de politică externă sunt cele mai importante pentru un președinte în sistemul politic din România.
Diferența între cei doi candidați este mare, fiind diferența dintre pace și susținerea unui război, dintre o politică ce ar putea aduce beneficii României și una ce ar servi doar interesele altor țări. Sub conducerea lui Călin Georgescu, România ar putea să-și continue parcursul euroatlantic, dar într-un mod care onorează valorile și tradițiile creștine ale țării noastre. Georgescu propune neutralitate, conservarea identității naționale și prioritizarea intereselor românești. Sub conducerea lui Lasconi, mă tem că ar avea loc o erodare completă a identității naționale și a religiei, la fel cum vedem că s-a întâmplat în multe țări din Europa occidentală, unde religia a fost înlocuită de curentul liberal woke, ale cărui reguli sunt instabile și dictate de cei din umbră, nu de poopulație. Ambele cazuri implică menținerea României în NATO și UE, dar în cazul lui Georgescu, țara ar putea negocia cu demnitate, păstrându-și suveranitatea. În schimb, sub Lasconi, ne-am datora pentru a continua să finanțăm războiul din Ucraina, ignorând faptul că avem cea mai mare rată a inflației din UE și un procent semnificativ de români expuși riscului de sărăcie. Creșterea susținerii pentru Ucraina încurajată de Lasconi nu ar însemna doar mai multe probleme economice, ci și o implicare directă a României în cazul extinderii războiului, întrucât România este frontul cel mai probabil în cazul unei escaladări. Sub conducerea lui Georgescu, România ar putea să urmeze exemplul celorlaltor țări din Europa și să își îmbunătățească relațiile economice și cu țările BRICS (China, Rusia, etc.), obținând beneficii economice semnificative pentru cetățenii români. Lasconi în schimb a declarat că nu este dispusă să negocieze cu „dictatori” (exact pe modelul Kamalei Harris), ceea ce ar însemna că România nu își va consolida relațiile comerciale cu economiile care cresc cel mai rapid la momentul de față și ar duce la pierderi semnificative pentru români.
Pentru cei care au o aversiune față de conceptul de suveranitate, considerându-l fie rusesc, fie depășit, trebuie să subliniez că suveranitatea nu înseamnă izolare. Nu înseamnă că vom deveni o colonie a Rusiei, așa cum spun influencerii tineri. Din contră, România este deja o colonie a americanilor, iar suveranitatea ar însemna continuarea colaborării cu partenerii euroatlantici și cu orice alți parteneri avantajoși, dar în același timp prioritizarea intereselor românești. Suveranitatea nu înseamnă ieșirea din UE sau NATO, ci participarea în aceste organizații cu demnitate, cerând beneficii reale, nu acceptând să fim doar executanți docili. De exemplu, Georgescu ca reprezentant al suveranității în turul doi nu este anti-NATO, cum se spune în media mainstream. El critică bazele străine care nu aduc niciun beneficiu României, cum ar fi Deveselu, și a punctat că americanii nu ne vor apăra în cazul unui atac. Acest lucru a fost confirmat chiar de oficialii NATO, care au spus că protecția depinde de creșterea cheltuielilor de apărare, ceea ce România încă nu a realizat. Programul politic al lui Georgescu exprimă faptul că românii trebuie să rămână neutri în orice conflict, având dreptul la pace, că țara trebuie să rămână independentă și condusă pentru interesele românilor, că resursele naționale trebuie utilizate spre beneficiul cetățenilor noștri. Acestea sunt principii de bun simț, care ar trebui să fie susținute de cetățenii oricărei națiuni.
Mă îngrijorează că situațiile din Georgia și Coreea de Sud, analizate în prima parte a emisiunii, s-ar putea repeta în România dacă instigarea la proteste violente împotriva lui Georgescu continuă. Am putea ajunge la divizări sociale similare prin proteste finanțate de ONG-uri străine la fel ca în Georgia. În cazul în care Lasconi va câștiga și statutul nostru de colonie americană va fi consolidat, este probabil ca România să urmeze parcursul Coreei de Sud și să fie împinsă în implicarea directă în războiul din Ucraina prin posibila invocare a legii marțiale, cum s-a încercat și la Seul.
Vizionează emisiunea integrală aici:
