(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Înainte de a începe, vreau să fac o legătură cu ce am discutat săptămâna trecută despre USAID. În toate aceste conflicte, bani au fost trimiși prin această organizație, dar și prin fonduri europene, rusești și chinezești, iar în unele cazuri chiar și din partea Iranului, Indiei, Arabiei Saudite și Emiratelor Arabe Unite. Deși o parte din acești bani au fost direcționați către ajutor umanitar, din păcate, foarte mulți s-au dus spre sprijin militar sau exploatarea resurselor. Trebuie să reținem că, deși Africa are foarte multe resurse naturale, populația sa este menținută în sărăcie exact pentru a depinde de aceste ajutoare externe, mai ales în domeniul militar.
Republica Democrată Congo
Provincia Kivu, situată în estul Republicii Democratice Congo, la granița cu Rwanda, este în prezent scena unui război intens, în urma căruia zeci de mii de oameni au murit. Peste 5 milioane de oameni din Kivu au fost strămutați, în ciuda prezenței a 21.000 de soldați ONU care ajută guvernul congolez. Pe lângă aceștia, sunt și 300 de mercenari români care luptă de partea guvernului congolez împotriva M23, o forță paramilitară despre care ONU afirmă că este controlată total de Rwanda. Rwanda este mult mai avansată din punct de vedere militar decât Republica Democrată Congo, deși este o țară de 90 de ori mai mică și de sute de ori mai săracă în resurse naturale. Cele mai multe dintre aceste resurse se află în provincia Kivu, unde cel mai mare oraș este Goma. Rebelii M23 au capturat luna trecută orașul Goma, unde au ținut prizonieri mii de soldați.
Președintele Rwandei, Paul Kagame, neagă orice implicare, iar presiunea internațională asupra lui este minimă, având în vedere că este un aliat important al Occidentului. Kagame are relații strânse cu Tony Blair, Bill Clinton și Bill Gates, a primit titluri onorifice de la multe universități europene, iar țara sa a primit miliarde de dolari din partea europenilor și americanilor. Rwanda are o populație formată în proporție de 85% din grupul etnic Hutu și 15% din grupul etnic Tutsi. Kagame este Tutsi, iar în trecut, Republica Democrată Congo a colaborat cu forțele Hutu împotriva celor Tutsi în timpul războiului civil de la începutul anilor ’90. Astăzi, economia Rwandei se bazează pe exportul de aur și metale rare pe care le fură din Kivu și le exportă în Uniunea Europeană și SUA, în timp ce Occidentul se preface că nu știe de unde vin aceste resurse.
În prezent, guvernul Republicii Democratice Congo refuză să negocieze cu rebelii M23. Ministrul de Externe al Franței a declarat că Rwanda trebuie să evacueze Kivu imediat, ceea ce înseamnă practic că nu se va face nimic până când nu vor muri destui oameni, astfel încât să fie necesară o intervenție NATO. Aceasta ar permite forțelor europene și americane să acapareze din nou resursele din Republica Democrată Congo, eliminând influența chinezilor, care au investit foarte mult acolo până acum.
Sudan
Războiul din Sudan a început în aprilie 2023 și până acum a rezultat în aproape 20.000 de morți, peste 8 milioane de persoane strămutate și mai mult de 20 de milioane care au nevoie de asistență umanitară din cauza lipsei de hrană. Sudanul a fost controlat în prima jumătate a secolului XX de către Marea Britanie și Egipt pentru a profita de rezervele sale mari de petrol. Este o țară foarte mare, cu o diversitate etnică semnificativă, ceea ce a dus la două războaie civile în ultimele decenii, culminând cu separarea Sudanului de Sud în 2011. Acolo se află cele mai mari rezerve de petrol ale regiunii care au ajuns sub influența americană.
În prezent, conflictul se desfășoară între forțele armate sudaneze, care reprezintă guvernul, și grupul paramilitar Forțele de Suport Rapid (RSF). Marile puteri sunt implicate în acest conflict – Rusia sprijină guvernul sudanez și a trimis mercenari Wagner, în timp ce SUA susține forțele paramilitare și trimite arme prin intermediul Emiratelor Arabe Unite. Acest război este unul dintre cele mai sângeroase conflicte ale momentului, cu un impact mai mare decât cel din Gaza sau Ucraina, însă nu se discută aproape deloc despre el în presa occidentală. Sudanul este crucial din punct de vedere strategic datorită rezervelor sale de aur.
Rusia continuă să sprijine guvernul sudanez, iar poziția grupului paramilitar RSF începe să slăbească. Chiar ieri a avut loc Forumul de Parteneriat Rusia-Africa, unde Sudanul a cerut din nou Rusiei să folosească influența sa în ONU pentru a obține o reducere a sancțiunilor impuse asupra țării. În schimb, Rusia și Sudanul au finalizat negocierile pentru construirea unei baze navale rusești pe coasta Sudanului, foarte aproape de Arabia Saudită, Egipt și Yemen, o mișcare strategică deosebit de importantă, având în vedere traficul maritim prin Canalul Suez. Acest conflict este astfel un alt război proxy major, iar rezultatul său va decide dacă estul Africii va rămâne sub influența occidentală sau va fi preluat de țările BRICS.
Sahel
Regiunea Sahel, care se întinde din nordul Africii, de la Marea Roșie până la Oceanul Atlantic, include 10 țări, de la Mauritania la Ciad. În ultimii ani, au avut loc lovituri de stat în Burkina Faso, Ciad, Mali, Sudan și Niger. În 2024, a fost creată o nouă alianță a statelor din Sahel – Niger, Mali și Burkina Faso – care s-au retras oficial din Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest (ECOWAS), acuzând această organizație că este prea controlată de Franța și de SUA. Scopul acestei alianțe este promovarea comerțului intra-african și crearea unei arhitecturi de apărare comune împotriva interferențelor externe. Această regiune este extrem de bogată în petrol, uraniu, litiu, aur și gaze naturale. De asemenea, este zona lumii cu cea mai mare creștere a populației – până în 2050, numărul tinerilor din Sahel va fi de patru ori mai mare decât în anul 2000.
Regiunea Sahel începe să coopereze din ce în ce mai mult cu Rusia și China, o schimbare semnificativă pentru Franța, care avea o influență economică și militară puternică în fostele sale colonii. Loviturile de stat recente au dus la înlăturarea liderilor pro-francezi și la oprirea contractelor de exploatare cu marile companii franceze, ceea ce a forțat Franța să își retragă trupele din regiune. SUA a fost, de asemenea, grav afectată, deoarece în Niger se află cea mai mare bază de drone americane din Africa, iar noul guvern nigerian a cerut Washingtonului să-și retragă forțele.
SUA a susținut multe forțe militare pro-occidentale în regiune, unii considerând aceste grupări drept organizații teroriste. Burkina Faso, Niger și Mali au rupt inclusiv legăturile diplomatice cu Ucraina, iar acest lucru a împins și mai mult aceste state în sfera de influență a Rusiei, care le-a sprijinit atât diplomatic, cât și prin grupul Wagner. China, la rândul său, a investit masiv în infrastructura regiunii.
Țările africane preferă ajutorul oferit de Rusia și China, deoarece spre deosebire de ajutorul occidental acesta nu vine cu condiții stricte privind politica internă. În decembrie 2023, Congresul american a decis să oprească ajutorul pentru statele care au trecut prin lovituri de stat și unde nu au avut loc alegeri democratice – deși SUA nu aplică aceleași standarde și pentru Ucraina, unde alegerile nu au fost organizate la termen.
Iranul își joacă și el cartea în Sahel, unde există comunități șiite semnificative, în ciuda predominanței islamului sunnit. Țările BRICS au înlocuit aproape complet influența americanilor și europenilor în Sahel și, practic, în toată Africa. Senegalul și Ciadul s-au distanțat, de asemenea, de Franța în favoarea statelor BRICS. Acest lucru va deveni foarte semnificativ în următorii ani, mai ales că Occidentul are nevoie de noi surse de exploatare a resurselor naturale. În acest context, nu este surprinzător că ultima vizită externă a lui Biden a fost în Africa, unde însă nu a avut mare succes. Sondajele recente arată că, în aproape toate țările africane, sprijinul pentru democrația de tip occidental a scăzut cu 8-25% în ultimii trei ani.
Africa de Sud
Tensiunile dintre SUA și Africa de Sud au crescut în ultimul an în urma deciziei Africii de Sud de a duce Israelul în fața Curții Internaționale de Justiție pentru crime de război și genocid în Gaza și extinderii BRICS. În plus, Africa de Sud susține și Republica Democratică Congo în conflictul său cu Rwanda, ceea ce a atras și mai multă ostilitate din partea Occidentului. Aceste mișcări nu au fost trecute cu vederea de administrația Trump, care a emis un comunicat oficial critic la adresa Africii de Sud. Pretextul folosit de americani este o nouă lege de expropriere a terenurilor agricole deținute de populația albă din Africa de Sud. Elon Musk, originar din Africa de Sud, a fost unul dintre cei mai vocali critici ai acestei legi și a atras atenția lui Trump asupra acestui subiect.
Pe lângă sancțiunile economice și diplomatice, SUA a anunțat că nu va participa la summitul G20 din acest an, care va avea loc în Africa de Sud. Ca răspuns, ministrul de externe al Africii de Sud a reafirmat că țara sa va continua procesul împotriva Israelului, în ciuda presiunilor. Trump a dat de înțeles că, dacă Africa de Sud nu își schimbă poziția, SUA nu doar că va retrage ajutorul economic, dar va impune și tarife la importurile sud-africane pe piața americană. Cu toate acestea, ca membru fondator al BRICS, Africa de Sud s-a angajat deja pe un drum clar împotriva influenței americane. China și Rusia au investit masiv în Africa de Sud și, cel mai probabil, aceste investiții vor compensa orice sancțiuni americane.
Concluzia generală este că Africa devine terenul principal de luptă geopolitică între Occident și BRICS. Occidentul și-a pierdut influența în multe regiuni, iar sentimentele anti-europene și anti-americane, cauzate de colonialism, au evoluat în sentimente pro-ruse și pro-chineze. Pe termen lung, țările africane vor fi aliați strategici esențiali pentru BRICS în noua ordine mondială.
