(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Începând de astăzi, pentru prima dată de la sosirea trupelor americane în Afganistan, în 2001, nu mai există militari americani activi nici în Irak, nici în Afganistan. Ar trebui să ne bucurăm, pentru că retragerea ar trebui să însemne că situația s-a stabilizat, dar din păcate nu este cazul.
Washington Post susține că forțele SUA sunt în continuare autorizate să lovească teritoriul irakian dacă sunt detectate amenințări la adresa personalului american sau a intereselor americane în această țară. O formulare foarte, foarte vagă, care, practic, le dă voie americanilor să lovească teritoriul irakian oricând doresc. Dar ni se spune că forțele americane prezente în Iordania, cele mai apropiate, se vor concentra, într-o eventuală operațiune în Irak, doar asupra militanților ISIS/ISIL și vor interveni dacă gruparea ISIS cunoaște o revenire care depășește capacitățile Irakului. Problema milițiilor pro-iraniene va rămâne însă în responsabilitatea Irakului. Într-un fel, în mod indirect, putem spune că aici este ajutat, de fapt, Iranul. Eu asta înțeleg, dacă Irakul, acest stat eșuat, care nu are forțe militare bine definite, nu va mai beneficia de niciun ajutor atunci când vine vorba despre milițiile proiraniene.
Mai sunt și alte lucruri îngrijorătoare. Într-adevăr, gruparea ISIS sau ISIL, în funcție de iterația despre care discutăm, are mai multe celule, unele latente, altele active, care ar putea să prindă curaj acum, odată cu retragerea americanilor. Să sperăm că nu se va întâmpla acest lucru. Dar forțele de securitate irakiene nu au capacitățile tehnologice necesare pentru a contracara eficient aceste celule. Până la urmă, aceste capacități au fost aduse acolo de americani.
Apoi, în regiunea kurdă, avem, de asemenea, multe vulnerabilități din punctul de vedere al securității. Americanii trebuiau să fie cei care să apere regiunea kurdă, Kurdistanul, pentru că populația kurdă este amenințată și de foștii membri ai ISIS, și de milițiile susținute de Iran. Deci aici vorbim din nou despre un potențial foarte, foarte mare de conflict intern, pe care americanii nu l-au minimizat în ultimii 23 de ani. Nu au făcut niciun fel de efort.
Nu în ultimul rând, nu putem discuta despre vreo suveranitate a Irakului dacă ne gândim la faptul că Washingtonul controlează accesul Irakului la dolari. Practic, aproape toți banii din petrol pe care îi câștigă Irakul sunt ținuți într-un cont al Băncii Centrale a Irakului la Federal Reserve, la New York. Acesta a fost sistemul inventat după invazia americană din 2003, inițial pentru a proteja veniturile din petrol de procese și revendicări împotriva fostului regim, regimul lui Saddam Hussein din Irak. Dar, de atunci, banii au rămas la americani. Deși Washingtonul nu deține petrolul sau banii Irakului, poate să restricționeze ori să blocheze transferurile unor sume care reprezintă aproximativ 90% din bugetul statului irakian. Deci toți banii Irakului sunt sub control american, iar acest control este folosit de americani.
Ultimul exemplu foarte clar și foarte bine documentat oficial este cel din aprilie anul acesta, când americanii au oprit un transport de aproximativ 500 de milioane de dolari în numerar, tot din veniturile petroliere irakiene, pentru a presa guvernul de la Bagdad să limiteze acțiunile milițiilor apropiate Iranului fără implicarea americanilor. Sunt multe astfel de cazuri, iar Irakul nu rămâne un stat independent, chiar dacă americanii s-au retras.
Din păcate, nu putem discuta despre o independență clară a acestui stat, care a fost, până la urmă, distrus fără niciun motiv, așa cum este evident astăzi. Singurul motiv a fost lăcomia americană, sau, mai precis, lăcomia capitalismului mutant al secolului XXI.
Urmărește emisiunea integrală aici:
