(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Să trecem la capitolul Ucraina. Bruxelles-ul a venit iarăși cu niște idei excelente pentru restul lumii, nu pentru Uniunea Europeană. Cam așa se întâmplă în ultimii ani. Comisia Europeană spune că Uniunea Europeană nu intenționează să reia importurile de gaz rusesc nici ca parte a unui eventual acord de pace.
Washingtonul se pare că a propus reluarea tranzitului prin Ucraina, pentru ca Europa să aibă și un beneficiu economic de pe urma rezolvării conflictului din Ucraina, dar pentru Bruxelles subiectul ține, aparent, de sancțiuni și de securitate energetică. Și ce ne spune? Nu vrem să ne întoarcem la importul de gaz ieftin, vrem să rămânem cu gazul scump. Foarte bună această securitate energetică! Mai ales când nu ai bani, este bine să trebuiască să plătești și mai mult.
Nu are sens să continuăm comentariile, pentru că am mai comentat astfel de declarații aberante de multe ori, de zeci de ori, în această emisiune. Kaja Kallas a venit și ea cu o completare și a spus că, în cadrul celui de-al 22-lea pachet de sancțiuni, dorește impunerea unor noi restricții asupra petrolului rusesc, în ciuda crizei energetice prin care trecem astăzi. Și, dacă nu este destul, s-a gândit să critice și Statele Unite, pe care, până la urmă, ne bazăm acum pentru importurile de energie, dacă nu mai avem acces nici la Rusia, iar situația în Orientul Mijlociu este atât de complicată.
Și spune Kaja Kallas că, de aproape doi ani, negociatorii americani încearcă să împingă Ucraina spre capitulare și că de aceea Washingtonul a sistat schimbul de informații de intelligence, iar Trump a semnat derogarea ce împiedică intrarea în vigoare a legii Lindsey Graham privind sancționarea Rusiei. Ne spune Kaja Kallas că americanii fac presiuni asupra Kievului pentru a-l determina să accepte condițiile impuse de Putin. Și citez: „Motivul pentru care Ucraina nu a capitulat în condițiile lui Putin este faptul că Europa a sprijinit Ucraina, iar partenerii europeni trebuie să rămână la masa negocierilor pentru a echilibra pozițiile adoptate de Casa Albă.”
Deci, noi, de fapt, nu aveam nevoie de americani, am fi putut să susținem Ucraina și fără americani. Asta trebuie să înțelegem din ce spune Kaja Kallas. Dar nu știm cum s-a întâmplat, sunt și ei implicați, au încercat să se retragă de multe ori și au încercat să-i forțeze pe ucraineni să capituleze.
Acum, nu știu ce să spun cu această idee de capitulare. Ce e mai bine, să pierzi niște teritorii sau să continui să pierzi vieți? Depinde din ce unghi te uiți, depinde cât de aproape locuiești de Ucraina, depinde dacă vezi exact efectele asupra societății ucrainene, depinde dacă te interesează. Nu mai avem ce spune despre Kaja Kallas, ne-am obișnuit cu astfel de declarații, dar cred că este evident că sunt cel puțin ridicole, în opinia mea.
Friedrich Merz, ca să nu o lase pe Kaja Kallas singură săptămâna aceasta, a venit și el cu o declarație și a spus, citez: „Cea mai mare îngrijorare a mea nu este economia noastră, ci impactul Rusiei asupra societății noastre.” Incredibil! În primul rând, Merz, ca lider al Germaniei, clar ar trebui să se îngrijoreze mai mult de economie, pentru că aici vedem rezultate tangibile. Impactul altor state asupra societății nu poate fi măsurat la fel de clar și astfel Merz nu poate veni cu soluții foarte clare. Ce putem spune în rest despre această declarație a lui Merz? Ne arată că Merz este oricum la pământ din punct de vedere politic, nici nu mai contează ce spune acum și vine cu tot felul de invenții care doar alienează și mai mult electoratul lui.
A avut loc summitul de la Bruxelles săptămâna trecută. Am comentat prima zi în cadrul acestei emisiuni, dar în următoarea zi, adică vinerea trecută, Kievul a solicitat încă 70 de miliarde de euro, pe lângă împrumutul de 90 de miliarde de euro pe care Uniunea Europeană l-a aprobat deja pentru perioada 2026-2027. Zelenski se pare că a afirmat că războiul va costa Ucraina 155 de miliarde de euro anul viitor și că este nevoie ca țările europene să găsească fonduri suplimentare. Fico al Slovaciei a zis că nu va aproba așa ceva. Pare corect, într-un fel. Dacă economia din propria țară o duce prost, nu te poți angaja să susții la nesfârșit altă țară, cel puțin așa zic eu. Dar, în plus, Fico a avertizat că ar fi periculos ca finanțarea Ucrainei să fie condiționată de negocierile privind următorul buget pe termen lung al Uniunii Europene și a spus, cum pare și corect, că Slovacia este dispusă să sprijine Ucraina în educație, infrastructură rutieră și energie, dar nu prin noi împrumuturi pentru război.
Zelenski, însă, în cadrul aceluiași summit, s-a gândit să vină cu o amenințare la adresa Europei. Cel puțin așa o citesc eu. Puteți scrie în comentarii, cei care ascultați pe YouTube sau pe Facebook, dacă o înțelegeți altcumva. Dar citez ce a declarat Zelenski: „Rusia ne ucide, nu vor să se oprească. Ce se va întâmpla dacă vom cădea? Nu știu. 20 de milioane de ucraineni vor veni în Europa, probabil.”
Deci, Zelenski, într-un summit în care se discută foarte mult problema imigrației și, mă rog, toate problemele asociate, inclusiv cele economice, inclusiv cele de ordin social, a venit și a pus punctul pe i exact acolo unde îi deranjează pe liderii europeni și exact acolo unde pierd avânt progresiștii din Uniunea Europeană, pe această problemă a imigrației. Și a venit cu această amenințare că, dacă Ucraina va pierde și nu va avea susținere fără limite din partea Uniunii Europene, dacă nu va reuși să supraviețuiască în acest război, atunci încă 20 de milioane de ucraineni vor veni peste Europa.
Eu nu-mi pot imagina că va fi o cifră chiar atât de mare. Asta ar fi șocant, pe lângă multele, multele milioane care au venit deja. Dar, într-adevăr, are dreptate Zelenski. Ucraina este într-o situație foarte, foarte complicată. Este în prezent, dacă ne uităm din punctul de vedere al economiei, economia fiind subiectul principal care îi deranjează pe oameni, pe lângă toate problemele sociale, cel mai mare debitor al Fondului Monetar Internațional din Europa și al doilea la nivel mondial. Deci, conform datelor FMI, acum trei săptămâni, Ucraina avea o datorie față de Fond în valoare de aproximativ 14,5 miliarde de dolari, adică 8,7% din totalul împrumuturilor acordate de FMI la nivel internațional. O sumă imensă. Rata medie a dobânzii percepute de FMI este de 3,72%, dar, odată ce se adaugă comisioanele suplimentare ale Fondului, costul real ajunge undeva între 5 și 7% pe an.
Vă dați seama ce costuri extrem, extrem de mari. Am înțelege, din acest punct de vedere, cu această criză demografică, această criză economică, că, până la urmă, Zelenski și ucrainenii ar trebui să se concentreze pe pace. Zelenski se concentrează și pe pace în unele declarații, dar săptămâna aceasta, mai ales, s-a concentrat pe declarații la adresa lui Trump, spunând că se simte trădat de Donald Trump din cauza acordului privind motorina dintre Rusia și SUA și din cauza presiunilor exercitate de Casa Albă pentru încetarea atacurilor asupra rafinăriilor de petrol rusești.
Dar au fost totuși anumite evenimente care arată un progres în sensul acordului de pace între Rusia și Ucraina, care va trebui să ajungă să existe la un moment dat.
În primul rând, a fost întâlnirea dintre Steve Witkoff și Vladimir Putin. Steve Witkoff este emisarul special al președintelui SUA, acesta este titlul lui. Nu a venit de data aceasta cu Jared Kushner, cum obișnuiește. Foarte interesant că nu a fost și el acolo.
Ce s-a decis tangibil în urma acestei întâlniri? Doar că Stephen Hubbard, un american din Michigan, arestat de armata rusă în aprilie 2022 și condamnat la închisoare pentru că ar fi fost mercenar, a fost eliberat și se întoarce acum în SUA. Asta știm că s-a rezolvat tangibil. Donald Trump, prima dată, a spus că nu a fost nevoit să ofere absolut nimic la schimb, iar apoi, în niște interviuri, a recunoscut că din cauza acestor acorduri a și decis să blocheze intrarea în vigoare a sancțiunilor Lindsey Graham, care ar fi impus taxe de 500% asupra petrolului rusesc, pentru a putea lăsa totuși ușa deschisă negocierilor.
Se pare, din informațiile care mai apar în presă, că administrația Trump a propus și liderilor europeni deblocarea unei părți din activele rusești, care ar putea fi plasate sub controlul Washingtonului ca parte a unui viitor acord de pace. Să înțelegem aici că deja s-a ajuns în punctul în care rușii au încredere în SUA atunci când vine vorba de partea aceasta financiară. Foarte interesant!
Și, în paralel, se pare că americanii iau în considerare și relaxarea sancțiunilor impuse tancurilor petroliere din shadow fleet, din flota din umbră a Rusiei, pentru a reduce astfel costurile transportului maritim.
Dar da, aceasta a fost concluzia principală de la summit, pe termen scurt.
În plus, ce este interesant este că, imediat după ce s-a întâlnit cu Steve Witkoff, Vladimir Putin s-a întâlnit și cu Li Qiang, care se afla și el în Rusia, premierul chinez, deci al doilea om din punctul de vedere al importanței în statul chinez. Și mi s-a dezvăluit în aceeași zi că deja China a început pregătirile pentru o întâlnire trilaterală între liderii Rusiei, SUA și Chinei, adică între Putin, Trump și Xi, și că aceasta va avea loc la Shenzhen în mai puțin de o lună. Acolo se vor începe discuțiile și despre rezolvarea războiului din Ucraina.
Ucrainenii au fost supărați, spunând că și ei trebuie să fie invitați, că nu este normal. Dar este foarte importantă această întâlnire trilaterală, pentru că se concretizează astfel ceea ce tot anunț eu de doi ani, și anume revenirea la politica marilor puteri și la împărțirea lumii pe sfere de influență.
Asta înțelegem de aici. Chiar dacă Zelenski a protestat și liderii europeni au protestat, nu au ce face. Până la urmă, aceștia sunt liderii celor mai mari puteri din ziua de astăzi și contează doar pragmatismul lor. Nu pot opri aceste negocieri prin idei de moralitate, care sunt tot discutate în Europa, dar care nici măcar nu sunt urmate de europeni, până la urmă.
De la Sankt Petersburg, Witkoff s-a dus direct la Oslo, în Norvegia, unde s-a întâlnit cu Zelenski și, în sfârșit, vedem și o schimbare în declarațiile lui Zelenski, care a declarat că, în opinia sa, se poate discuta despre înghețarea operațiunilor militare de-a lungul liniei actuale a frontului și că ar putea accepta astfel să piardă până la un sfert din teritoriul Ucrainei, dacă astfel se va pune capăt războiului. Foarte interesant! De mult timp nu am văzut un interviu cu Zelenski în care să discute deschis despre acceptarea unor concesiuni teritoriale. Deși a mai făcut-o în trecut, în ultimul an nu a mai făcut astfel de declarații, deci mi se pare semnificativ.
A adăugat apoi că instituirea unei încetări a focului este o condiție prealabilă pentru demararea acestui proces și că va solicita garanții de securitate solide din partea americanilor și europenilor. Dar, până la urmă, este un pas semnificativ.
Putin a acceptat reluarea negocierilor de pace cu Ucraina, cu medierea americanilor, chiar de luna viitoare, iar Zelenski a spus că tratativele ar trebui să aibă loc cât mai curând posibil. Normal, pentru că vine iarna și trebuie să pacifice populația ucraineană.
Dar da, vedem că, în sfârșit, există niște mișcare spre pace. Cam de un an nu am mai văzut astfel de reacții, astfel de dinamism în negocierile pentru terminarea acestui război. Doamne ajută! Eu sper să se întâmple ceva. Nu putem fi siguri de nimic, dar aceasta este concluzia importantă: că cei trei lideri se văd nu doar pentru a discuta Ucraina. Nici nu ar avea nevoie să se vadă pentru asta, totul ar putea fi rezolvat de la distanță. Vă dați seama că au foarte multe contacte neoficiale, nu este nevoie de o astfel de întâlnire. Dar, prin această întâlnire, dau semnalul că, de acum, viitorul este definit de marile puteri, fără negocieri cu statele mai mici, dacă nu este nevoie.
Urmărește emisiunea integrală aici:
