(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Cel mai frumos, un monstru sacru, un actor de talia lui Dorel Vişan, poate să fie sărbătorit în mod simbolic, vizionând unul, două sau mai multe dintre filmele sale sau piesele de teatru în care a jucat. Cu filmele e mai ușor. Astăzi, spre exemplu, la Cinemaraton este „Ziua Dorel Vişan” – aveți acest canal cu toții pe rețelele prin cablu. În această după miază aveți senzaționalul film în care îl interpretează pe Ion Creangă, „Un bulgăre de humă”, nemaipomenit. Deseară este fantasticul film „Iacob”, în care îl interpretează pe acel miner, interpretare epocală, extrem de elogiată inclusiv în plan internațional. Și, în fine, ziua, din câte țin minte, că știu pe de rost, se încheie cu „Senatorul Melcilor”. În timpul zilei puteți să vedeți și „Ticăloșii”, „Cel mai iubit dintre pământeni” – este o filmografie uriașă pe care Dorel Vişan o are.
Eu am privilegiul de a fi prieten cu Dorel Vişan. Nici n-am socotit, dar cred că sunt 30 de ani. Cam în același timp în care m-am împrietenit cu Dorel Vişan, s-a întâmplat să mă împrietenesc și cu alt prieten comun al nostru, cu care el deja era frate pe cruce, care ne-a părăsit, dar nu ne-a părăsit. E vorba despre Mitruț Fărcaș, Dumitru Fărcaș. Senzațional și el, dar astăzi vorbim despre Dorel Vişan. Și, având acest privilegiu, pot să vă spun că, cei care-l respectați, care-l iubiți, care-l apreciați, dacă l-ați cunoaște in personam, după cum se spune, și mai mult l-ați iubi, aprecia, respecta; este o personalitate deosebită. Nu umple doar sălile de cinematografe. Umple orice loc în care apare, un suflet mare, un spirit ales, un patriot român de calibru așa cum n-am întâlnit, și, bineînțeles, un om de cultură suveranist, de o mare profunzime. Toate aceste lucruri le-ați putea sesiza dacă v-ați putea întâlni, ar fi un cadou extraordinar pentru fiecare dintre voi cu Dorel Vișan. Eu, repet, am avut acest privilegiu să fiu prieten aproape 30 de ani, și îmi doresc încă mulți ani de acum înainte, cu acest actor născut în Tăușeni, Bonțida, Cluj, România, în 1937, în această zi de 25 iunie. Nu stau să-i analizez și să-i înșir filmografia sau rolurile pe care le-a interpretat în teatru. Ele sunt memorabile. Pot să vă dau niște detalii pe care poate nu le știți. Prima facultate pe care a absolvit-o după ce a făcut școala normală, la Cluj (el s-a născut în perioada interbelică, apoi când s-a dus la școală, era școala normală cum ar veni), a făcut Facultatea de Educație Fizică și Sport (glumind, câteodată, îi spuneam că a făcut trei facultăți dintr-odată: Educație, Fizică și Sport), dar, imediat după aceea, și-a realizat visul și și-a îndeplinit vocația, intrând la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale”, într-o clasă extraordinară, unde coordonator, diriginte era chiar Dem Rădulescu, despre care Dorel Vișan vorbește cu mult respect. Zice Dorel Vișan: „De la Bibanu’ (care era porecla lui Dem Rădulescu), am învățat eu mult teatru. Dar nu numai de la el. Pe atunci exista o pleiadă de mari actori: Storin, Beligan, Finteșteanu, Antoniu, Finți, pe care i-am urmărit cu atenție de la comportamentul din viață la cel scenic. Sau invers…”.
În rest, trebuie să știți și nu știți, dar vă spun eu acum, că-și duce viața într-un sătuc de lângă Cluj, unde are o căsuță cu dichis (un bordei dichisit, cum i-am zis eu după ce l-am vizitat), în care, sigur, are o pivniță corespunzătoare, unde păstrează vinul de casă pe care îl face, o curte în care are o grădină, nu mare, dar extrem de bine garnisită, și cu un solar corespunzător, unde cultivă niște legume extraordinare. Iar în fața acestei căsuțe, loc în care am stat împreună cu el și cu fiica mea, Daria, când l-am vizitat în urmă cu trei sau patru ani, acolo, are o masă de piatră veche de 1200 de ani. Așa trăiește marele Dorel Vișan, care, atunci când este vizitat de către prieteni, nu doar spune povești extraordinare, dar gătește – pe noi ne-a hrănit în mod exemplar, a gătit celebrul pui în bere. Are o asemenea rețetă. Bineînțeles că, înainte de pui, am băut o pălincuță, și, după pui și în timpul cât a mâncat puiul în bere, vinul său celebru de casă, cu care ne-a cinstit de foarte multe ori atunci când ne-am întâlnit la Cluj. Pot să continui până dimineață despre Dorel Vișan. Rămân cu gândurile mele de prieten drag și îi urez, fiind și în asentimentul goldiștilor, să rămână sănătos și voios încă mulți ani de acum înainte.
