(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Moțiunile și protestele fără rezultat, dublate de certurile sau neînțelegerile din coaliție, ori cele dintre Nicușor Dan și Bolojan, oferă imaginea fidelă a situației României de după mandatele Iohannis, „pereoadă” în care statul nostru a fost îndatorat, sărăcit, amanetat, batjocorit. Așa s-a și ajuns la marele val anti-putere, la prezidențiale din 2024 și 2025, care ar fi trebuit urmat de regimuri de guvernare dure, dar inteligente și eficiente, regimuri în care să se reușească administrarea medicamentelor și tratamentelor potrivite pentru însănătoșirea României. Cumva, în acest scop s-a ajuns și la soluția guvernului Bolojan, ce a dezamăgit, însă, în ritm accelerat. Măsuri dure se iau, dar nu sunt cele nimerite, tăieri și taxări se fac, dar nu acolo unde ar trebui, iar populația s-a isterizat deja din aceste cauze, în timp ce Ilie Bolojan mai apare acum doar ca un stahanovist fără expertiză și forță, o umbră palidă a tehnocratului eficient ce se anunța Bolojan acum trei luni.
Treaba cu trei matematicieni pe care am expus-o în titlu nu se dorește să fie jignitoare la adresa nimănui; este doar o găselniță simplistă prin care vreau, însă, să sugerez că cei de care depind mersul și sensul guvernării nu sunt tocmai nimeriți spre a administra situația de criză complexă în care este acum România, adusă, așa cum vă spuneam aici, în mandatele fizicianului ageamiu Iohannis, care totuși, vă reamintesc, moștenise o țară nederapată și neîndatorată. Așadar, Nicușor, Bolojan, Grindeanu ar fi putut și trebuit să fie trei, fie și matematicieni, dar solidari între ei, ce-și văd de un scop comun, ce se ocupă de rezolvarea problemelor țării, ar fi trebuit să lase la o parte jocurile politice de doi bani (pe care vedem că le practică) și să încerce, în mod obligatoriu, să creeze o sinergie de lucru între echipele politico-administrative pe care le conduc fiecare dintre ei. Doar așa, prieteni goldiști, s-ar fi putut reuși ceva. În loc de asta, vă este limpede că nu s-a reușit nimic; dimpotrivă, chiar s-a stricat și mai rău, în ultimele săptămâni, ce era oricum stricat.
Hai să vedem despre cine vorbim. Nicușor Dan, care a devenit foarte repede suveranisto-ortodox, a devenit și un părinte, un tată afișat în mod ostentativ, un moldovenist soroșist cu repetiție – a fost acolo de trei sau de patru ori, în Republica Moldova; în același timp, un martor tăcut la reuniunile diplomatice internaționale, unde este invitat în numele României, acțiuni cvasi-nule, apropo de sinergia și solidaritatea despre care vorbeam că ar fi ultra-necesară. Ilie Bolojan apare ca un tip excedat în mod evident de certurile din coaliție, gata să arunce prosopul în semn de abandon în fiecare moment, un cetățean dur cu ceilalți cetățeni, dar concesiv cu clasele privilegiate, de la judecători, la securiști, la multinaționale, etc. Deci avem un Bolojan incapabil, la rândul său, să genereze o atmosferă constructivă la nivelul partenerilor ce-i susțin guvernarea. Sorin Grindeanu, interimar la partid și preocupat în principal să curme luptele interne din PSD, are gândurile concentrate aproape strict la obținerea șefiei PSD, care doar asta i-ar putea asigura impunitatea. În același timp, se joacă de-a „și-n căruță, și-n teleguță”, lăsând să planeze public mereu spectrul părăsirii guvernării de către PSD, care abandon din partea PSD, să știți că este posibil, este și probabil, dar nu înainte de a se numi șefii serviciilor secrete, care este o miză crucială atât pentru PSD-ști, dar mai ales pentru falangele dure din aceste servicii secrete, care falange își strunesc la fel de dur exponenții pe care îi au în politică.
Nu mai insist și cu prezentarea liderilor UDMR și USR; ei acum joacă doar rolul minor al unor soprane de coloratură. Vor să prindă poziții mai bune într-un incert viitor guvern minoritar. Asta este situația curentă, la zi, cea care depinde de cei trei matematicieni care sunt folosiți și întărâtați de către „binevoitorii” de serviciu și astfel ajung să se bată între ei ca chiorii, fără să fie deloc atenți la scopul lor principal, pentru care au fost mandatați în aceste funcții din stat, adică salvarea României din impasul grozav în care se află. Am zis că este „circ cu public” sau „teatru pentru proști”, pentru că, pe acest fond, pe care vi l-am descris, al jocurilor subterane de putere, ați văzut proteste inutile, moțiuni inutile, gesturi fără finalitate, un public excedat și nervos, adică sau circ, sau teatru, cum preferați.
