(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Nu o să-i iau acum pe rând la analizat pe candidații cu șanse la prezidențiale, dar vă promit că vom vorbi pro și contra despre ei în emisiuni dedicate la Gold FM, împreună cu membrii Clubului de Gândire GOLD. Stând, însă, să găsesc un numitor comun relativ al celor intrați în cursă, m-am oprit deocamdată la termenul de IMPOSTURĂ, ce are în dicționarul explicativ al limbii române câteva sinonime, care ar fi impostură = coțcărie, escrocherie, minciună, potlogărie, înșelătorie, șarlatanie. Prin această enumerare pe care am realizat-o veți considera totuși că termenul de „impostură” este destul de acoperitor, dacă nu chiar pentru toți candidații, e limpede că pentru majoritatea lor. Doctorate plagiate, cărți scrise de către alții, minciuni în serie, studii școlare precare, urlete TV ce acoperă incompetența, multe altele, mă opresc aici; restul adăugați-le voi, dacă vă mai țin nervii, la adresa candidaților la prezidențiale. Ce e limpede până acum, prieteni goldiști, e că puțini români mai speră că alegerile vor rezolva ceva, dar în cel mai bun caz vor merge totuși ca să voteze răul cel mai mic, apoi om vedea la momentul potrivit care va fi acela.
Revin la impostură. Impostura unui președinte de țară e periculoasă chiar pentru un stat prosper, aflat în echilibru economic și geopolitic, dar pentru unul ca România poate fi fatală. Impostura unui președinte, însă, generează oportunități pentru cei ce au datele și puterea de a o administra, evident prin metode de șantaj, și vedeți azi cum s-au desfășurat treburile în cazul celor patru președinți pe care i-am avut după 1989: Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Iohannis. Din cauza imposturii lor s-a generat cel mai grav fenomen în societatea românească, cel de CONTRASELECȚIE, adică au fost promovați pe scările ierarhice din statul român doar cei slab pregătiți profesional, ce deserveau impostorul fără comentarii întotdeauna și așa am ajuns după 35 de ani în situația de azi, care situație este una instabilă economic. Ne aflăm chiar înaintea unei mari crize în România, suntem flancați de războaie în curs în estul țării sau mocnite în sud-vestul țării, n-avem armată și nici armament, avem doar lideri slabi în suprastructura politică. Dacă suntem de acord că actualii candidații impostori au fost puși cu mâna (și e limpede că așa au fost puși), tot la fel de clar e că cei ce i-au așezat în candidaturi au făcut-o cu un scop de profit imediat, iar acesta vizează exploatarea resurselor României, despre care v-am explicat într-un editorial (Provocările geopolitice și geoeconomice viitoare, ce vizează România. Cozmin Gușă oferă suveraniștilor soluția pentru salvarea României! – Solid News), acum două săptămâni, cam cât sunt de valoroase: un minimum de 2.000 de miliarde de dolari, care așteaptă să fie fructificați, în ciuda decăderii macroeconomice a României, realizată prin devalizarea și distrugerea activelor de orice fel. De ce e nevoie de candidați impostori? Pentru ca România să poată să fie dominată mai ușor, să poată să fie exploatată mai ușor, bineînțeles că nu în beneficiul cetățenilor. „România ca o pradă!”, asta trebuie să vă sugereze această situație de viitor președinte al României impostor.
