(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Cu toții avem nevoie de gaz, prieteni goldiști, ca să ne încălzim, să preparăm mâncarea, ca să ne putem spăla cu apă caldă. A dispune de acces la gaz este, bineînțeles, o marcă a civilizației. În ce mă privește, am prins vremurile în care branșarea la rețeaua de gaze reprezentau un semn distinctiv pentru familiile române. Evenimentul era sărbătorit din plin, mai ceva ca o nuntă sau un botez. Pot vorbi, în plus, și despre dezvoltarea economiei românești pe bază gazului în ultimele decenii de organizare comunistă a statului. Românii au avut astfel noroc pentru că trăiesc într-o țară ce deține rezerve de gaz; în alte multe țări, chiar din UE, accesul la gaze încă reprezintă o mare problemă. Ei bine, asta au știut foarte corect Franța și Germania, țări care în schimbul acceptului oficial de aderare la UE a României, au cerut puterii de la București cedarea distribuției de gaze către firmele lor, Engie și E.ON, iar Austria, prin OMV, a căpătat, tot la fel, proprietatea unei părți importante din rezervele de gaz românești. Austria, Franța și Germania au cerut, iar guvernul lui Adrian Năstase a dat, prin decizii iresponsabile și antinaționale, iar în ce privește distribuția de gaze, deja de peste 20 de ani, România este împărțită în două zone de exploatare la propriu: sudul este francez, iar nodul este german, iar astfel ne este vândut tuturor românilor la prețuri mari chiar gazul nostru, dar ne este vândut și cel pe care îl importăm, acesta incluzând adaosuri uriașe. Pe scurt, ca să n-o lungesc, românii sunt buzunăriți de peste două decenii, iar aceste companii străine, franceze și germane, s-au îmbogățit peste măsură, în plus externalizându-și în mod ilegal și profiturile. În peisajul acesta de jefuire a românilor pe filiera gazului, n-aveau cum să nu apară și firmele securiștilor români, care, în schimbul protecției sau prin șantajele operate, au subcontractat de la nemți și francezi diversele lucrări de mentenanță sau operare. Securiștii, la fel ca și popii, după cum zic eu, au însă doar mână de luat, nu și de dat, deci mai mult au tăiat facturi în loc să-și facă treaba, și așa, prieteni, s-a ajuns la dezastre precum cel recent din Rahova, pe care autoritățile se feresc să-l investigheze în mod corespunzător. De ce? Deoarece știu bine peste ce vor da la capătul anchetei: peste francezi, peste nemți, peste niște securiști cu foarte mari relații în justiție, deci s-ar putea să aibă probleme. Ce dacă au murit câțiva oameni, chiar câteva sute sunt distruși moral și material? În viziunea lor, la Colectiv au murit și mai mulți, n-a pățit nimeni nimic, tot n-avem deocamdată niciun vinovat.
Dovezile de vinovăție în urma tragediei sunt evidente. Câțiva colegi din presă le-au și documentat, însă sistemul a contraatacat rapid prin etichetarea lor ca fiind dezinformatori. Ba chiar SRI-ul, după ce și-a făcut PR deșănțat în marja scandalului, prin viralizarea unor mesaje false, unde se vorbea despre drama combinată cu eroismul unuia dintre șefii actuali ai lor, ai SRI-ului, ambele informații fiind fake, acest SRI a slobozit și un comunicat prin care se cere pedepsirea penală a celor ce mai vor să investigheze jurnalistic astfel de orori. Normal, că doar suntem în SECURISTAN! Au scris și-au analizat mai mulți confrați din presă. Eu vă propun analiza Adrianei Bahmuțeanu, pentru că este mai condensată și cuprinde esența a ceea ce am sugerat până acum. Elementele concrete prezentate de Bahmuțeanu acum:
Bravo, Adriana Bahmuțeanu! Foarte bună sinteză! Dar rețineți, deci, prieteni goldiști, un acronim: ANRE – Agenția Națională de Reglementare în Energie. Prin ANRE s-a conceput și implementat acest sistem abuziv și de jaf, pe care l-am descris mai sus. Nu mă mai ostenesc să vă dau numele celor care conduc ANRE acum. Aparent sunt propuși de către partidele politice, dar să fiți convinși că absolut toți cei din Consiliul de administrație sunt emanații unor diverși șefi din serviciile secrete. Astăzi, pe Solid News, am publicat o investigație jurnalistică despre ultima lor ispravă, anume decizia de cedare a rețelelor de distribuție a gazului din două orașe importante: Otopeni și Zimnicea. Cui anume? Tot francezilor de la DistriGaz Sud. Rețineți că vorbim despre investiții locale de zeci de milioane de euro, iar în urma acestor cedări, locuitorii acestor orașe devin prizonieri ai companiei franceze, care n-aveți nicio îndoială că îi va exploata dur – este specialitatea casei – și e limpede că vor urma și alte localități. De ce? Pentru că are balta pește, cum se zice, și cum să nu aibă, în condițiile în care primarii și parlamentarii bagă capetele nisip, nu spun nimic; cât despre români, francezii, nemții, austriecii, cehii, italienii și alții au început demult că se ghidează în viață după zicerea „capul plecat, sabia nu-l taie”.
Aaa, și dacă aveți îndoieli legat de ce anume reprezintă ANRE, marcați, vă rog, că, pe 24 septembrie, acum 3 săptămâni, acest ANRE a semnat un protocol cu ANAF, cum erau alea cu SRI, cu DNA, acum a semnat ANRE cu ANAF. Acel ANAF de unde SRI ne-a comunicat că s-a retras, că și-a retras oamenii, iar acest protocol ANRE-ANAF menționează, printre altele, că vor face schimb de informații, documente și date relevante. Multe alte chestii care vă duc cu gândul exact acolo unde v-am sugerat eu în acest editorial de tip analiză. Rețineți, totuși, și numele președinților semnatari și cercetați-i pe Google ca să vă convingeți că am dreptate în ceea ce vorbesc în acest SECURISTAN al nostru: George Sergiu Niculescu ANRE, respectiv Adrian Nicușor Nica ANAF. Atât.
