(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Acum vreo 25 de ani, în spiritul critic oferit de avantajele vârstei, analizam des cu amicii mei prostia ce se cuibărea deja serios la vârful societății românești, iar la finalul discuțiilor, în mod invariabil, unul dintre participanți, moldovean hâtru, emitea concluzia plastică sub forma chiuielii „FUGIIIȚI!”, adică el ne spunea că nu mai e loc de stat în România pentru cei ce vor să facă ceva serios în viață. Mi-am amintit asta din nou, aseară, urmărind o oră din așa-zisa dezbatere a prezidențialilor, titrată Digi-UBB. Am avut senzația, prieteni, de cămin cultural de pe vremuri, în care se amestecau pentru evoluție pe scenă te miri cine, cu scop de informare sau de distracție, iar sentimentul meu final a fost de tip râsu-plându. Cum să nu fie așa, când îl vezi pe Orban, candidatul sexagenar ce stă în cap, la propriu, că execută ordinele lui Coldea, Generalul Negru priponit prin controlul judiciar, că ne anunță în mod pompos că-și cedează sprijinul în favoarea celei mai slab pregătite dintre candidați, Elena din Câmpulung, iar ceilalți candidați, unii cu pretenții, sunt puși să comenteze o asemenea gogomănie, iar ei, în loc să râdă sau să refuze sau să se întrebe dacă n-au nimerit cumva greșit, la o emisiune de umor, discută serios despre așa ceva.
Tot ieri, prin dezvăluirea celor de la UM G4Media, legată de faptul că Ciolacu ar fi zburat totuși cu un jet privat la Nisa, în urmă cu doi ani, am remarcat că a fost activat în această campanie electorală până și octogenarul Țiriac, cu al cărui avion s-a efectuat zborul. Atenție: datele de zbor cu jeturi private, cu numele pasagerilor incluse, sunt în posesia companiei aviatice, iar ele nu sunt devoalate public decât dacă respectiva companie e obligată de autoritățile statului în cazuri de forță majoră, pentru că, altfel, aceste companii riscă falimentul; e limpede că discreția, pe lângă rapiditate, este ingredientul sine qua non pentru această afacere a zborurilor private. Moșul Țiriac, bătrânul informator al Securității (după cum am dovedit), n-a mai ținut cont de asta sau a fost șantajat, din nou, și a intrat astfel și el în lupta anti-Ciolacu. Acum, pe acesta din urmă îl afectează și nu prea scandalul. Omul s-a dus cu fiul său și niște prieteni la un eveniment, zice că și-a plătit partea sa de costuri din buzunar, deci în niciun caz nu suportă comparație cu ceea ce a făcut Iohannis timp de 10 ani; dar a fost suficient pentru disperații sau teleghidații de tip Ciucă sau Lasconi ca să-i ceară demisia din funcția de premier, nici mai mult, nici mai puțin. Va fi, așadar, un fâs, dar pentru asta a fost sacrificat Țiriac, se pare la comanda expresă a unui prieten vechi al lui Iohannis, om de afaceri german, astăzi rezident la Viena.
În rest, prosteala la care acceptă să participe candidați pe care îi credeam, și au demonstrat cumva în cariera lor, că ar fi mai mintoși indică faptul că ei sunt, de fapt, expirați, ca să nu mai vorbesc despre prostia ce bubuie prin ecrane de câte ori deschid gura anumite candidate din această campanie electorală (știți că nu sunt misogin deloc), iar prostia bubuie de până și babele de la țară cred că se închină și-și zic „ferească Dumnezeu”. Cum zicea Bacovia și avea dreptate: „Trăim într-o țară tristă, dar plină de umor”, una în care mie, în 2024, încă îmi răsună în urechi chiuitul amicului meu de acum 25 de ani: „FUGIIIȚI!”.
