Autor: Cozmin Gușă
Aseară, mi-am rupt ochelarii, din neatenție și din cauza ploii. Norocul meu că i-am păstrat și pe cei vechi, că altfel aș fi fost pus în mare dificultate temporară: de la condusul mașinii, la privitul la televizor, la cititul pe ecranul computerului. Nu insist, cei care purtați ochelari mă înțelegeți bine. Dar, în urma acestui incident minor, gândurile mele s-au dus către viața curentă și modalitățile prin care tehnologia artificială ne-o face mai operativă, dar și mai comodă. Multora le dă impresia inclusiv că ar fi mult mai deștepți decât sunt în realitate. Spre exemplu, eu primesc deseori mesaje complexe de la oameni ce nu sunt în stare să gândească și să scrie la un asemenea nivel. Am priceput rapid că aceștia folosesc Inteligența Artificială ca să îmi scrie; nici nu le răspund, pentru că mă deranjează să comunic cu un robot. Prefer mesajele imperfecte, dar gândite și scrise de oamenii ce au întrebări sau preocupări. Și uite așa mă întreb și vă întreb și pe voi, oare cât de tare ar bubui prostia dacă nimeni n-ar mai avea acces la internet?
Acum vreo 3 săptămâni, am citit în Dilema o analiză a Stelei Giurgeanu, ce pornea de la aberația conform căreia mulți olandezi, chemați să voteze, au întrebat Inteligența Artificială pentru cine anume să opteze. Desigur că li s-a răspuns prost și fără nuanțe sau argumente, să voteze cu stânga sau cu dreapta. Bineînțeles că robotul se referea la ideologii politice, dar mulți or fi crezut că e vorba de mâinile dreaptă sau stângă cu care se aplice ștampila și se introducă votul în urnă. Dincolo de comicul amar, rămâne aberația că, azi, mulți oameni sunt gata să-și cedeze Inteligenței Artificiale deciziile politice, dar și pe cele de viață. Ideea de bază a Stelei Giurgeanu este că lenea intelectuală nu e doar indolență, ci mai ales complicitate la un dezastru global. Citez din foarte buna analiză:
„E suficient să privești oamenii dintr-o stație de metrou ca să înțelegi cum arată chipul bolii secolului nostru. Oameni de toate vîrstele, cu ochii fixați în ecrane, absenți din lumea palpabilă, dar conectați la cea digitală. Fețele lor par identice, golite de expresie, ca într-un film apocaliptic în care personajele au fost programate să consume informație fără să mai reacționeze. Nu e doar o imagine urbană, ci un simptom: fluxul neîntrerupt de stimuli vizuali și informaționali a abrutizat chipul uman, transformîndu-l într-o mască a adaptării la prea mult. Sub lumina rece a ecranelor, reacțiile devin reflexe, privirea se goleşte, iar atenția, primul pas al gîndirii, se topește într-un scrolling automat.
Scena, devenită banală în metrou, e radiografia perfectă a lîncezelii intelectuale: o lume care a primit un baston pentru sprijin, dar a uitat că are picioare pe care să se țină. O lume în care mintea primește totul de-a gata și încetează să mai funcționeze. Căci trăim un paradox: accesăm mai multă informaţie ca niciodată, dar citim mai puţin, înţelegem superficial, gîndim din ce în ce mai rar, dar avem păreri categorice pe care le ridicăm la rang de adevăruri supreme. Internetul, în loc să ne elibereze, a creat astfel o dependenţă: „răsfăţul cognitiv”, iluzia că ştim doar pentru că avem acces la informație. În realitate, a şti nu mai e echivalent cu a înţelege, iar lenea intelectuală a devenit simptomul lumii care nu mai are răbdare să stea într-o cameră, cu sine însăși, și să cugete.”
Referitor la treaba cu olandezii și votul, Stela Giurgeanu notează așa:
„Dar de ce ar întreba cineva o mașină cu cine să voteze? Actul de vot nu presupune oare o reflecție personală, un etos civic care implică valori, argumente, greșeli şi învăţare? A apela la un chatbot pentru o decizie politică înseamnă că, de fapt, ne delegăm discernămîntul. Și aici nu este vorba despre o eroare tehnologică, ci e simptomul unei lene intelectuale sofisticate, alimentate de confortul digital, comoditate şi iluzia că „mașina ştie mai bine””.
Citez din nou pentru concluzia analizei:
„Lenea intelectuală nu e doar pasivitate și indolență, este complicitate la un dezastru global. Acceptăm explicaţii simplificate pentru că ne scapă de efort, ignorînd că efortul și voința sînt, pînă la urmă, cheile supraviețuirii. Pentru că tehnologia devine din ce în ce mai sofisticată, trîndăvia se insinuează subtil: ne place să credem că sîntem informaţi, cînd de fapt ne hrănim doar cu un conţinut prefabricat. Riscăm un viitor în care cetăţenii nu mai dezbat idei, ci primesc notificări: „AI-ul recomandă partidul X astăzi”. Iar scenariul pentru acest viitor nu este o distopie îndepărtată, ci a început să se desfășoare sub ochii celor care nu și-i țin lipiți de ecrane.
Se vorbește din ce în ce mai mult despre pericolul că mașinile vor deveni din ce în ce mai inteligente și ne vor subjuga. Despre pericolul real al Inteligenței Artificiale se vorbește mai rar: noi sîntem cei care ne lăsăm subjugați de bunăvoie, pentru că ne complacem în starea de a gîndi tot mai rar. Or, democraţia nu poate exista fără gîndire.”
Vin și eu cu concluzia de azi, repetând că somnul rațiunii naște monștri, zicere inspirată din titlul gravurii celebre a pictorului spaniol Francisco de Goya, intitulată „Somnul rațiunii produce monștri”, avertisment lansat de artistul spaniol acum peste 200 de ani. Spre exemplu, despre asta IA ne spune așa:
Expresia somnul rațiunii naște monștri a fost creată de pictorul spaniol Francisco de Goya și provine de la gravura sa El Sueño de la Razón produce monstruos.
Afirmația sugerează că atunci când rațiunea este neglijată sau adormită pot apărea și se pot manifesta atrocități, superstiții și absurduri.
Asta a spus inteligența artificială. E corect, dar incomplet. Cei care studiază citind ar putea afla că Goya a avut această revelație artistică doar după ce a surzit complet și astfel și-a folosit și mai mult creierul spre a ajunge la profunzimi de creație și de gândire. Iar cei care au citit și mai mult au aflat și că Octavian Paler al nostru a glosat pe subiect, completând zicerea așa:
„Goya spunea că somnul rațiunii naște monștri. Da, e adevărat probabil, dar și somnul dragostei naște monștri și somnul încrederii în ceilalți.”
Paler a descris, de fapt, dezumanizarea, fenomen cu care ne confruntăm azi în mod violent; este consecința prostiei generată zi de zi prin folosirea în exces a Inteligenței Artificiale.
