(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Încep cu analiza din urmă cu 21 de ani, atunci când părea că doi oameni de Sistem, Adrian Năstase, premier în funcție, și Theodor Stolojan, fostul contabil al Securității, își vor disputa finala rezidențială în anul 2004, cumva, o finală jucată în marea familie a fostei nomenclaturi comunisto-securiste. A apărut oportunitatea „candidatului poporului”, așa credeam noi, în persoana lui Traian Băsescu, în toamna acelui an, și românii au trăit pentru scurt timp satisfacția că pot învinge Sistemul. Abia apoi am aflat noi, cu toții, că impusesem ca președinte chiar scula perfectă a Sistemului, în mandatele căruia s-a impus, de fapt, teroarea Statului Paralel, de sorginte sorosistă această teroare. La următoarele alegeri, acest Stat Paralel n-a mai greșit deloc și, prin fraude și manipulări, și-a asigurat finale certe, unde doar oamenii lor și-au disputat lupta: în 2009 – Băsescu și Geoană, în 2014 – Iohannis și Ponta, iar în 2019 – Iohannis și Dăncilă. În 2024, s-a ieșit cumva din grila preconizată de către Statul Paralel, iar alegerile au fost, bineînțeles, anulate, după cum știți.
Acum, în 2025 au apărut ca favoriți, la începutul precampaniei, doi candidați, Nicușor Dan și Victor Ponta, ce-au fost, însă, destul de rapid etichetați ca „oameni ai Sistemului Statului Paralel”; desigur că mai sunt și alții dintre candidați în această postură. Greșelile acestora doi, Dan și Ponta, generate probabil de stresul participării la o luptă directă și grea, le-au frânt, însă, parcursul electoral amândurora și exact într-o perioadă critică, după prima săptămână de campanie, când contează foarte mult trendul crescător sau descrescător. Treaba pare benefică și optimă, deoarece se putea ghici de către cunoscători și o colaborare subterană între candidații Victor Ponta și Nicușor Dan, asigurată prin susținătorii lor de bază, mai discreți, anume George Maior, respectiv Florian Coldea, foștii lideri ai implementării Statului Paralel în România și parteneri de durată. De bună seamă că, înregistrând regrese electorale semnificative, acum ambilor le scad serios șansele de a accede în turul 2, mă refer la Ponta și Nicușor Dan, deci poate dispărea și pericolul sprijinului reciproc acordat unuia dintre cei doi care ar fi jucat finala.
N-am cum să nu consemnez aici și reorientarea strategică a Laurei Codruța Kovesi, un alt fost vârf al Statului Paralel, care, prin menținerea în cursă a Elenei Lasconi, pe care o controlează destul de bine, dar și prin mobilizarea unora ca CTP în defavoarea lui Nicușor Dan, a dat o lovitură decisivă strategiei puse la cale de către amicii săi, Maior și Coldea, asistați, bineînțeles, de către rivala sa, Alina Mungiu Pippidi. În aceeași linie benefică, remarc și starea deplorabilă a exponentului parlamentar al Statului Paralel, adică USR-ul, ce-a fost pus în disperare de cauză să-și facă un seppuku spectaculos chiar în timpul campaniei, seppuku ce o să-l aducă în starea de irelevanță, probabil și de scindare pe timpul sau după desfășurarea campaniei. Râsu-plânsu va fi posibil în zilele următoare, când e previzibil ca Nicuşor Dan să vrea să meargă în campanie mai departe, dar refuzând sprijinul acordat de către USR și atunci, așa cum spuneam, o să râdem bine.
Desigur că nu-i totul roz și acum închei. L-am auzit ieri pe George Simeon că zicea, nici mai mult, nici mai puțin, că vrea să ajungă președinte, dar, după ce ajunge, face schema cu turul 2 înapoi și mai mergem încă o dată la alegeri, ca să votăm între Elena Lasconi și Călin Georgescu. George, dragă, asta este de desene animate și lumea spera că tu ai trecut demult de vârsta la care te uiți la desene animate; acum ar trebui să se uite băiețelul tău, Răducu.
