(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Charlie Kirk: „Dacă ne pierdem umanitatea în relația noastră cu cei care nu ne împărtășesc opiniile, împingem societatea către violența fizică.”
Acesta e doar unul dintre sutele de citate expuse în ultimele zile, nu este genial, dar exprimă normalitatea, toate aceste citate fiind emise de către tânărul suveranist american ucis, Charlie Kirk, a cărui ucidere a generat proteste mondiale cu participare chiar superioară ca număr celor legate de cauza palestiniană, spre exemplu. În plus, toate poziționările publice, de la Trump, la alți lideri americani, dar și alți lideri politici internaționali, analiști, scriitori, jurnaliști, împreună cu protestele uriașe, repet, ocazionate de comemorarea lui Charlie Kirk (doar la Londra, au fost peste două milioane pe străzi), toate acestea mă îndreptățesc să prevăd o așa-zisă „revoluție a lui Charlie Kirk”, pe care eu am botezat-o „9/10” (nine/ten, similar cu 9/11, adică nine/eleven). Va fi o revoluție diferită, dar prevăd că va avea efecte de o magnitudine comparabilă cu cele rezultate din tragedia de la 11 septembrie 2001.
Alexandru Lăzescu (sau Andi Lăzescu), un analist originar din Iași, a scris, ieri, un editorial excelent, o prezentare a evenimentului legat de uciderea și consecințele acesteia, în cazul lui Charlie Kirk, din care o să vă citez, azi, in extenso. Începe cu un citat din Niall Ferguson, în care reputatul scriitor zice așa: „Asasinarea lui Charlie Kirk nu este doar o crimă odioasă. Este, de asemenea, un dezastru pentru politica americană. Dintre toate persoanele care oferă un reper tinerilor conservatori de astăzi, el mi s-a părut de departe cel mai înțelept. Cînd ne-am întîlnit în luna mai, umanitatea și integritatea lui m-au impresionat foarte mult. Mi-e teamă să mă gîndesc unde ne va duce acest tip de violență politică”, își încheie Ferguson citatul. Și continuă Lăzescu cu o prezentare a lui Charlie Kirk, pentru cei care nu știau, până în acest moment, cu precizie, cine este acest tânăr cu o susținere de multe zeci de milioane de americani în favoarea sa, tânăr care, căsătorit fiind și cu doi copii, a fost împușcat, vă reamintesc, într-un campus universitar din Utah, la începutul unui eveniment, primul dintr-o serie de 14 evenimente, în care el îi invita pe tineri să-i dovedească că ar greși; adică erau niște dezbateri foarte interesante pe care el le generase și care beneficiau de foarte mare audiență. Același gen de dezbateri Charlie Kirk le-a realizat în timpul campaniei în favoarea lui Donald Trump și a avut un mare succes, o contribuție determinantă, după cum se știe, la alegerea lui Donald Trump. Spune Lăzescu: „Un comentator politic de la MSNBC, Matthew Dowd, a explicat publicului că, la urma urmei, Charlie Kirk, un tânăr de 31 de ani, tatăl a doi copii, din câte știm aflați în public alături de soția sa, Erika, a meritat ceea ce i s-a întâmplat, fiind un efect previzibil al discursului și al ideilor sale, ca și când a ucide pe cineva ale cărui opinii nu-ți plac ar fi ceva natural. MSNBC (n.a. – post de știri aparținând lui Bill Gates) și-a cerut ulterior scuze, dar nu încape îndoială, știind retorica uzuală a postului de televiziune, că Dowd exprima de fapt ceea ce gândeau majoritatea colegilor săi din redacție.
Și la noi, am avut comentarii similare, motivația fiind aceea că Charlie Kirk sprijinea Al Doilea Amendament al Constituției Statelor Unite privind dreptul de a deține arme de către civili, precum cel al lui CT Popescu, care a demonstrat încă o dată cât de jos te poate duce radicalismul ideologic sau poate doar din dorința de a epata cu orice preț, la fel cum a făcut-o și în perioada pandemiei.”
Continuă Andi Lăzescu cu prezentarea incidentului din Parlamentul European, unde vă reamintesc că s-a interzis a se ține un moment de reculegere, în amintirea tânărului suveranist american, și descrie pe larg, apoi, modalitățile prin care, dacă cineva nu poate să fie eliminat prin decredibilizare, demonizare, înspăimântare, atunci se recurge pur și simplu la crimă și tocmai în asta vede Andi Lăzescu o uriașă prăbușire în urma unei agitații extreme în Statele Unite ale Americii, dar mai ales în Occidentul Colectiv, unde se perpetuează „cultura asasinatului politic, care cultură este preponderentă în zona stângii liberale”. Zice Lăzăescu așa: „Nu doar stânga radicală americană a sărbătorit uciderea lui Charlie Kirk. Știrea a fost primită cu satisfacție și de partea cealaltă a Atlanticului, unde noul președinte al Oxford Union, asociația cea care organizează cunoscutele dezbateri, a sărbătorit împușcarea lui Charlie Kirk, alături de care participase în luna mai la o dezbatere cu tema ´masculinitatea toxică´. Dezbatere la sfârșitul căreia Kirk îl invitase să se gândească la cele discutate”. Practic, aici se arată cum, într-un mediu universitar de elită, cum este cel de la Oxford, organizatorii dezbaterilor cele mai prestigioase sunt deviați de la orice judecată de tip umanist, bucurându-se sau aplaudând uciderea unui adversar, care era doar un adversar ideologic și nimic mai mult.
Continuă Lăzescu și cu asta închid, dar este important: „Demersul lui Charlie Kirk, susținut prin organizația sa, Turning Point USA, vizează convertirea tinerilor de la adoptarea cvasi-obligatorie a agendei Stângii Liberale către conservatorism. Se pare cu succes. Sondajele de opinie indică o deplasare semnificativă a Generației Z către dreapta. Terenul acestei confruntări fiind spațiul universitar, implacabilul Vatican al consensului multicultural și al societății deschise, aflat acum pe moarte, în descrierea lui R.R. Reno, spre oroarea corpusului academic în proporție de peste 90% liberal, sau chiar radical stângist, care asistă la această schimbare dramatică din societate, inclusiv printre studenți. E foarte posibil ca ucigașul lui Charlie Kirk (pentru că, în acord cu toate indiciile, e vorba de un asasinat politic) să fi fost influențat de indignarea, panica, furia Stângii liberale care asistă la demantelarea de către Donald Trump și mișcarea MAGA a întregului eșafodaj al consensului societății deschise. Cu atât mai mult cu cât Stânga, cu exponenții săi de la The Atlantic până la echipa redacțională de la New York Times, era convinsă că câștigase definitiv confruntarea ideologică.”
În fine, încheierea: „Spre disperarea lui Anne Applebaum și a unei bune părți din elita intelectuală europeană, inclusiv cea din România, care se agață de o lume pe cale de dispariție. Într-un film memorabil din 1983, ´E la Nave Va´, al Federico Fellini, se descrie între altele drama unei lumi pe cale de dezagregare în preajma declanșării Primului Război Mondial. Așa după cum se spune, istoria chiar dacă nu se repetă rimează.”
Am ținut să vă citez mai mult din acest editorial al lui Andi Lăzescu, pentru că ceva similar, poate mai bine, poate mai slab, aș fi scris și eu; merită să aducem în prim plan analiști care susțin normalitatea. Cred, acum, că vă este limpede de ce vorbesc despre o revoluție a lui Charlie Kirk, una cu consecințe majore pentru lumea Occidentului Colectiv, dominat până astăzi de ideologia progresisto-transumanistă, implementată sub bagheta inclusiv a lobby-ului LGBT sau a rețelei Soros. Și, încă o dată spun, așa să vă explicați și faptul halucinant că în plenul Parlamentului European a fost refuzat momentul de reculegere în memoria lui Charlie Kirk, iar liderii politici aflați în sectorul Bruxelles-ului, așa cum sunt și cei români, au tăcut, dar, în plus, au pus la treabă rețeaua de analiști și jurnaliști, tot ăia ce au fost plandeniști și slăvari, ca să-l maculeze și batjocorească post-mortem, pe Charlie Kirk. Din România, remarc în mod special prezența lui George Simion la meeting-ul de la Londra, iar din Europa remarc poziționarea Giorgei Meloni, a lui Viktor Orban și a lui Robert Fico. E limpede, așadar, prieteni goldiși, că începe o ofensivă politică dură contra acestui curent transumanisto-progresist, contra Ursulei & Co., și începe chiar din partea unor lideri europeni aflați pe axa de relaționare Trump-Putin, iar pretextul este chiar uciderea nefericitului Charlie Kirk, o victimă tragică, pe al cărui soclu de statuie se va fonda, de fapt, strategia de destructurare actualului sistem de putere din Occidentul Colectiv, unul dominat încă prin dictatele Marii Finanțe Occidentale.
