(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
În dialogul de ieri, cu SRS și cu Sarmiza Andronic, de la Gold FM, am abordat, printre altele, problematica pregătirilor de război ale unor state NATO-UE, pornind de la cazul Germaniei, care se pregătește nici mai mult, nici mai puțin, decât să-și recruteze tinerii în armată în mod obligatoriu și nu oricum, prieteni goldiști, ci prin tragere la sorți. Da, da, e adevărat! Discutând așa, am ajuns astfel și la cazul României, respectiv la concluzia că avem suficiente argumente ca să credem că autoritățile noastre, în mod discret, adică pe furiș, pregătesc intarea directă a militarilor noștri în războiul ucrainean; desigur că o vor face la presiunea liderilor UE, care în mod inconștient presează de câteva luni pentru un război cu Rusia. Mai am și informații în plus, ele sunt pe surse, o să vreau să le confirm în zilele următoare, anume că, în recentele discuții pregătitoare ale summit-ului discret de la Madrid, cel cu ușile închise și fără telefoane mobile, dar chiar și la acel summit, s-a discutat despre un proiect ca cel puțin două țări din NATO-UE să trimită rapid trupe în Ucraina, care să înceapă de acolo, de pe teritoriu ucrainean, să lupte cu Rusia și tot la fel am informația că una dintre aceste două țări va fi România. Și nici nu mă mir, având în vedere faptul că noi părem neconduși, nereprezentați, neapărați.
@radiogoldfmromania Sarmiza Andronic: Trebuie să ieșim în stradă în mod preventiv contra participării RO în războiul ucrainean, a recrutării copiilor noștri pentru a lupta pe front! #cozmingusa #radiogoldfm #ceiingusasincapusa #romania #fyp
Am spus-o și o repet: la un astfel de război, cu trupe pe teren, este interzis să se gândească absolut orice politician. De ce? Deoarece nivelul actual de sofisticare și potențialul noului armament, inclusiv sau mai ales al celui rusesc, transformă orice trupe militare de pe terenul de luptă în carne de tun. Iar soldații nu vor mai fi omorâți, ca până acum, câte unul sau în grupuri mici. Vor fi omorâți deodată câteva mii sau câteva zeci de mii. Ce să mai vorbim despre populația civilă a statelor ce s-ar încumeta la un asemenea război. Forța de distrugere a noilor bombe, ce pot ajunge în câteva minute la peste zece mii de kilometri distanță, sugerează clar că în orice moment, dintr-un ipotetic război viitor, orașe întregi pot dispărea sub ruine într-o secundă. Prieteni goldiști, nu vă lăsați păcăliți de modul în care rușii au dus până acum războiul ucrainean. Pe lângă faptul că au folosit armamentul vechi, spre a face loc în depozite celui nou, au avut interesul să lupte fără a provoca pagube materiale prea mari, dar în niciun caz n-au avut interesul să omoare civili. Motivele sunt legate de trecutul comun, dar și de viitor, pe care rușii îl văd unul alături de ucraineni, care oricum bineînțeles că vor rămâne vecinii lor. Ei bine, cu totul altfel vor sta lucrurile dacă Rusia va fi atacată de forțele țărilor NATO-UE, grupate în mod forțat de partea ucrainenilor. Chiar dacă lupta se va duce în mod teoretic de pe teritoriul Ucrainei, ținte viitoare și obligatorii pentru ruși vor deveni imediat elementele de infrastructură militară și economică din țările de origine ale trupelor străine angrenate în război pe teritoriul Ucrainei.
Nu mai e cazul să insist, am tot discutat la Gold FM scenariile realiste, așa că vă puteți închipui singuri despre ce anume vorbim în această perspectivă, deocamdată ipotetică, dar care, din păcate, capătă concretețe pe zi ce trece. În fine, ce am putea face? Ne putem baza pe factorul politic intern, care să se impună la Bruxelles și să declare neutralitatea României referitor la războiul ucrainean? Demult e clar că nu putem spera la așa ceva. Niciun partid parlamentar nu și-a propus măcar acest lucru. Stăm doar și ne revoltăm? Câțiva jurnaliști ca mine și ca și colegii mei pe la radio sau televiziuni, cetățenii pe rețelele de socializare. Dar doar atât? E limpede că nu e deloc suficient. Pentru că ați văzut că suntem ignorați, ne dăm dreptate unii altora și atât. Deci trebuie să ne manifestăm în mod civic și responsabil, să încercăm, prieteni goldiști, să arătăm în mod faptic că nu suntem de acord cu participarea directă a României în războiul ucrainean. Desigur că ideal ar fi un referendum, așa cum Ungaria se pregătește să facă. Dar în România n-am văzut această propunere publică decât la nivelul unui singur deputat de la AUR, pe numele său Andrei Gușă. Dar n-a venit nimeni alături de el dintre ceilalți politicieni să-l susțină, să-l aprobe, nici măcar să-l contrazică. Și e limpede că nu o vor face de bunăvoie.
Și atunci, am decis, împreună cu colegii mei din Clubul de Gândire GOLD, să vă propunem ca, pe 30 noiembrie, va fi duminica, în duminica de Sfântul Andrei, la prânz, în localitățile pe unde vom fi fiecare dintre noi, să organizăm niște marșuri cu familia sau cu vecinii, în grupuri mici, prin aceste marșuri dorind să semnalizăm, timp de o oră, sau două ore, sau o jumătate de oră, cât poate fiecare, că nu suntem de acord cu războiul. Deviza va fi „Românii nu vor la război!” și am încercat și o siglă pe care mai puteți s-o stilizați sau s-o folosiți, cu un porumbel al păcii, care, sigur, duce în cioc ramura de măslin, cu însemnele tricolore, ca să semnalizăm, totuși, că ne pasă de România.
Am văzut foarte multe comentarii; bineînțeles că această propunere naște nervozitate la nivelul impotenților politici de la vârful puterii noastre, dar nu, deocamdată nu este vorba despre un miting organizat la București. Este vorba despre acest gen de manifestare voluntară, prin care acest marș, cu prietenii, familia, copiii, vecinii, prin care să vă remarcați că sunteți pacifiști, iar, bineînțeles, banderola albă poate să fie acest semn distintiv, să arătăm că suntem mulți și să sperăm că suntem mulți. Și ca să arătăm că suntem mulți, începând încă de astăzi, eu vă solicit celor care credeți în puterea civică, în continuare, să distribuiți acest mesaj al meu, sau mesajele colegilor mei, sau ale altor jurnaliști, în așa fel încât să afle cât mai multă lume, până la momentul 30 noiembrie, atunci când, de asemenea sper, ca poze, filmări, discursuri, care se pot ține în diverse locuri, să fie încărcate perețelele de socializare; noi vom mediatiza câte vom putea, poate și alții din presă vor dori să facă acest lucru, și poate în acest fel vocea românilor responsabili, de orice vârstă, va fi auzită. Deocamdată putem face asta. Dar important este să facem măcar asta. Iar dacă vom avea succes, va fi un succes al tuturor românilor responsabili. Dacă nu vom avea succes în prima etapă, apoi să știți cu multă precizie că va trebui să continuăm. De ce? Deoarece alternativa unui război în care România să intre de partea Ucrainei și împotriva Rusiei ne pune pe toți într-un pericol letal, mortal, și nu la figurat, ci la propriu. Să ne ajute Dumnezeu să fim, în sfârșit, solidari și curajoși!
