Autor: Pepe Escobar
Petrodolarul rămâne una dintre piesele centrale ale hegemoniei americane: o mașinărie de reciclare financiară care direcționează în mod constant achiziția de titluri de stat americane, ulterior folosite pentru finanțarea unor războaie fără sfârșit. Orice actor global care îndrăznește măcar să ia în calcul diversificarea față de acest mecanism infernal riscă înghețarea activelor, sancțiuni sau consecințe și mai severe.
În același timp, „Imperiul Haosului” nu-și poate demonstra puterea nelimitată sacrificându-se pe câmpurile negre ale Novorossiei. Dominanța globală cere resurse în expansiune continuă – de preferat jefuite – și tipărirea neîntreruptă de dolari, folosiți ca monedă de rezervă pentru a acoperi costuri astronomice. În plus, împrumuturile acordate lumii funcționează ca un instrument de control financiar asupra rivalilor.
Astăzi, însă, un punct de inflexiune devine inevitabil. Statele Unite trebuie să aleagă: fie mențin cheltuielile colosale pentru dominația militară (precum bugetul de 1,5 trilioane de dolari propus de Trump pentru Departamentul Războiului), fie continuă să controleze sistemul financiar internațional.
Nu mai pot face ambele lucruri simultan.
De aceea, în logica rece a strategilor americani, Ucraina a devenit sacrificabilă – cel puțin teoretic.
În fața militarizării sistemului de titluri de stat americane – un veritabil imperialism monetar – BRICS reprezintă opțiunea strategică a Sudului Global, coordonând o tranziție către sisteme alternative de plăți.
Momentul declanșator a fost înghețarea – de fapt, confiscarea – activelor rusești după excluderea Rusiei, o putere nucleară și hipersonică, din SWIFT. De atunci, băncile centrale din întreaga lume au început să acumuleze aur, să încheie acorduri bilaterale și să caute sisteme alternative de plăți.
Pentru prima dată de la sfârșitul celui de‑al Doilea Război Mondial, sistemul dolarului se confruntă cu un șoc structural major. BRICS nu urmărește răsturnarea sistemului, ci construirea unei alternative funcționale, susținută de finanțări masive pentru infrastructură, în afara circuitului dolarului.
Un test crucial este Venezuela: poate un mare producător de petrol să supraviețuiască în afara sistemului dolarului fără a fi distrus?
Washingtonul a decis că „nu”. Sudul Global trebuie să demonstreze contrariul. Venezuela nu era esențială în ecuația geopolitică – reprezenta doar 4% din importurile de petrol ale Chinei. Iranul este adevăratul caz critic: 95% din petrolul său merge către China și este plătit în yuani, nu în dolari.
Iranul, însă, nu este Venezuela. Ultima operațiune coordonată de destabilizare – combinație de atacuri, ingerințe și tentative de schimbare de regim – a eșuat lamentabil. Dar amenințarea unui conflict rămâne.
BRICS Pay, The Unit sau CIPS?
Dolarul reprezintă acum sub 40% din rezervele valutare globale – cel mai scăzut nivel din ultimele două decenii. Aurul depășește, ca pondere, euro, yenul și lira la un loc. Băncile centrale cumpără aur într‑un ritm accelerat, iar BRICS testează sisteme alternative de plăți în ceea ce autorul numește „laboratorul BRICS”.
Una dintre propunerile avansate este The Unit: un token comercial non‑suveran, bazat pe blockchain, conceput ca alternativă la SWIFT, care procesează zilnic peste 1.000 de miliarde de dolari. The Unit nu este o monedă, ci o unitate de cont pentru decontări comerciale și financiare între statele participante. Ar putea fi ancorată într‑un coș de materii prime sau un indice neutru, similar cu Drepturile Speciale de Tragere ale FMI, dar în versiune BRICS.
Un alt proiect este mBridge, o platformă de monedă digitală multi‑bancă centrală (CBDC), dezvoltată de China și Hong Kong, cu interes din partea a peste 30 de țări. Aceasta a inspirat BRICS Bridge, aflat încă în testare, care urmărește simplificarea transferurilor internaționale, a plăților și a gestionării conturilor.
Principiul este simplu: în loc să convertească valutele în dolari pentru comerțul internațional, țările BRICS își schimbă direct monedele.
NDB – Banca de Dezvoltare a BRICS – ar trebui să fie nodul central al acestui sistem, dar statutul său actual, legat de dolar, necesită o restructurare profundă.
BRICS Pay este o altă inițiativă: o infrastructură financiară „decentralizată, sustenabilă și incluzivă”, aflată în fază pilot până în 2027. Până în 2030, ar trebui să existe o unitate de decontare pentru comerțul intra‑BRICS. Deocamdată, sistemul funcționează simplu: turiștii pot plăti prin aplicație, conectându‑și cardurile Visa sau Mastercard.
Dar aici apare problema majoră: cum pot fi ocolite Visa și Mastercard, aflate sub supravegherea sistemului financiar american, și integrate în schimb rețele precum UnionPay (China) și Mir (Rusia)?
Pentru tranzacții mari, rămâne provocarea ocolirii SWIFT. Laboratorul BRICS trebuie să rezolve două probleme fundamentale:
- interoperabilitatea mesajelor financiare,
- și mecanismele de decontare prin băncile centrale, evitând riscul sancțiunilor.
Internaționalizarea yuanului sau o nouă monedă globală?
Profesorul Michael Hudson, una dintre cele mai respectate voci în analiza sistemului dolarului, consideră că soluția cea mai realistă este extinderea sistemului chinez CIPS – deja folosit în 124 de țări din Sudul Global.
Hudson afirmă că este dificil să creezi o alternativă complet nouă. The Unit este o idee bună, dar soluția optimă ar fi o bancă centrală internațională, în stil keynesian, care să gestioneze dezechilibrele comerciale – un fel de Bancor modern, concept respins de SUA la Bretton Woods în 1944.
Într‑un articol recent, Hudson explică faptul că libertatea Rusiei și Venezuelei de a exporta petrol subminează capacitatea SUA de a folosi energia ca armă geopolitică – așa cum s‑a întâmplat în cazul Germaniei, unde prețurile și industria au fost devastate.
Aceasta este una dintre motivațiile centrale ale BRICS: evitarea punctelor de strangulare create de politica externă americană, care urmărește menținerea dependenței altor state de petrolul controlat de SUA, nu de cel furnizat de Rusia, Iran sau Venezuela.
Hudson sintetizează cele cinci imperative ale „Imperiului Haosului”:
- controlul comerțului global cu petrol,
- evaluarea petrolului exclusiv în dolari,
- reciclarea veniturilor petroliere în active americane,
- descurajarea energiilor alternative,
- absența oricăror limite legale asupra politicilor SUA.
Paulo Nogueira Batista Jr., cofondator al NDB, propune o soluție convergentă: o nouă monedă internațională emisă de o instituție financiară dedicată, creată de un grup de 15–20 de țări din Sudul Global. Moneda ar fi bazată pe un coș ponderat al valutelor participante, cu greutăți stabilite în funcție de PIB‑ul la paritatea puterii de cumpărare.
Ponderea mare a yuanului ar conferi stabilitate și încredere.
Batista Jr. avertizează însă că Occidentul ar reacționa agresiv, cu amenințări și sancțiuni. Totuși, momentul acțiunii este acum: costurile menținerii hegemoniei devin prohibitive, iar BRICS se apropie de un punct de cotitură istoric, în care SUA nu vor mai putea impune unilateral voința lor – decât printr‑un conflict major.
sursă: telegra.ph
