Pretențiile lui Donald Trump asupra mineralelor rare din Ucraina au șocat partea de planetă convinsă că acolo se dă o luptă pentru democrație. Am scris anterior despre interesele de afaceri din spatele acelei tranzacții, un aspect destul de ignorat de presă, în articolul:
La fel cum remarcam și atunci, diferența ar fi că România a cedat resursele de acel tip fără să fi fost învinsă într-un război. Și, dacă versiunea acordului ar fi fost cea propusă de Zelenski, cu un câștig de 50:50, noi am avea și beneficii mult mai mici, la redevențele simbolice pe care le pretindem, de 3,5-5%.
Dar, între timp, Uniunea Europeană a trecut și ea la abordări „trumpiste” și a întocmit o hartă cu punctele de pe continent unde sunt resursele cu o importanță vitală pentru noile industrii. Se remarcă, în special, metalele rare folosite pentru producția de baterii, ca litiu, nichel, cobalt și cele abreviate ca BRM (materii prime pentru baterii). Apoi, sunt cele folosite în industria militară și tehnologia de precizie pentru duritatea mare sau conductivitatea electrică: grafit, tungsten, magneziu, germaniu sau metale prețioase ca platina.
Pe respectiva hartă, preluată de Hotnews, nu suntem nici cei mai bogați, dar nici cei mai văduviți de resurse. Fără a fi singurele bogății ale subsolului românesc, și nici măcar singurele zăcăminte aflate în exploatare, sunt evidențiate trei puncte: o mină de magneziu, care urmează să fie redeschisă în Budureasca, județul Bihor, zăcământul de grafit de la Baia de Fier, județul Gorj și cel de cupru de la Rovina, județul Hunedoara.
exploatarea grafitului
De zăcământul de grafit din Gorj se ocupă SALROM, prezentată ca firma de stat, care are monopolul extracției de sare din România. Și prima reacție ar fi să te minunezi că o regie de stat e atât de ingenios condusă, încât se gândește să își extindă obiectul de activitate, ba încă să detecteze o zonă strategică, a unei resurse de viitor. Doar că SALROM e a noastră doar pe jumătate, lucru trecut cu vederea de Hotnews.
49% din SALROM aparține Fondului Proprietatea, care n-a plătit nimic pe acest portofoliu de acțiuni. Așa cum se știe, Fondul e constituit să despăgubească urmașii foștilor proprietari de active imobiliare, industriale sau bancare din România de dinainte de ultimul război mondial, afectați de naționalizările comuniste. Ei erau cetățeni români, dar nu neapărat etnici români, chiar nu preponderent, în unele orașe, căci România Mare interbelică avea o mare diversitate multiculturală. Cum urmașii lor au devenit între timp cetățenii altor state mai puternice, ei au beneficiat de un lobby special la nivel guvernamental, care a presat pentru această metodă de retrocedare mai avantajoasă, spre deosebire de cei din țară, care uneori au decedat în timpul celor trei decenii de procese tergiversate pentru o mică parcelă de teren.
Așa se face că Fondul Proprietatea a ajuns să dețină un portofoliu spectaculos de acțiuni minoritare la unele din cele mai valoroase companii românești (unele vândute între timp) ca: Hidroelectrica (20%), Aeroporturi București (20%), Petrom (10%), Portul Constanța (20%), NuclearElectrica (7%), ALRO (10%), distribuitorii de energie electrică din Banat (24%), Dobrogea (24%), Muntenia (12%), Engie (12%), Plafar SA (49%).
Tot Fondul Proprietatea deține 100% din Zirom, fostul combinat de metale strategice din Giurgiu, care produce aliaje din titan și zirconiu, ultimul folosit și la reactoarele centralei nucleare de la Cernavodă. Reprezentanții Fondului sunt plasați în consiliile de administrație ale mai multor instituții ca: Electrocentrale Craiova, Complexul Energetic Oltenia, Administrația Porturilor Maritime Constanța, Administrația Porturilor Dunării, Galați, Administrația Canalelor Navigabile, aeroporturilor din București, Timișoara și Mihail Kogălniceanu (Constanța).
La conducerea Fondului Proprietatea a fost instalat fostul ambasador al SUA, Mark Gitenstein. După 8 ani, el s-a retras, fiind numit de Joe Biden ambasador în relația cu Uniunea Europeană. Instituția care administrează Fondul Proprietatea e Franklin Templeton. Acesta din urmă e reprezentat de Johan Meyer, ca manager de portofoliu.
În 1988, Franklin Templeton a cumpărat Rothschild Fund Management Company, cunoscând o creștere explozivă de 20 de ori în doar șapte ani a activelor sub administrare. În 2013, Fondul Franklin Templeton cumpăra a cincea parte din datoria suverană a Ucrainei, pentru o sumă de 5 miliarde de dolari. În 2015, același fond apărea între cei care negociau un acord cu Ucraina, în parteneriat cu Blackrock, pentru a strânge 15 miliarde de dolari, în cadrul unui pachet de salvare financiară de 40 de miliarde de dolari, inițiat de Fondul Monetar Internațional. În 2022, deși era în plin război și se confrunta cu pierderi umane și materiale, Ucraina condusă de Volodimir Zelenski continua să le plătească ratele celor de la Blackrock și Franklin Templeton, căutând soluții la Washington pentru un credit de 3 miliarde de dolari către ele.
cine extrage cupru
Al doilea punct, care ne pune pe harta Europei, e zăcământul de cupru de la Rovina, județul Hunedoara. De el ni se spune că se ocupă firma „canadiană” Euro Sun Mining, dar în numele unui gigant american Glencore. La fel de canadiană cum era și firma căreia i se atribuise licența de aur de la Roșia Montană.
Glencore e „cel mai mare comerciant de materii prime din lume”. Și, lucru uimitor, ocupă tot locul 1 și în topul exportatorilor de cereale din România. Firma își are cartierul general în Statele Unite, dar e înregistrată în Olanda, din motive fiscale. A fost fondată de Marc Rich, evreu care a deținut cinci cetățenii și a avut relații de afaceri inclusiv cu dictaturile lui Nicolae Ceaușescu și șahului din Iran, dar și cu grupări mafiote din spațiul ex-sovietic. El a recunoscut public unele colaborări cu Mossad.
În 1983, Marc Rich a făcut obiectul celui mai mare dosar de evaziune fiscală din istoria Statelor Unite. Alături de alte acuze, ca încălcarea embargoului cu Iranul, cele 65 de capete de acuzare erau pasibile de o pedeapsă cumulată de 300 de ani de închisoare. Cu câteva ore înainte de a părăsi Casa Albă, Bill Clinton l-a grațiat în 2001, dezvăluind că pentru Rich au intervenit mai mulți lideri israelieni ca Ehud Barak, Shimon Peres și Ehud Olmert. Fostul președinte Jimmy Carter l-a acuzat totuși de corupție, date fiind donațiile de 1,5 milioane de dolari către campaniile PD și a lui Hillary Clinton.
Citiți articolul integral pe EVADARE.ro!
sursă: EVADARE.ro
