Autor: Cozmin Gușă
Pe 3 iulie Julian Assange a împlinit 50 de ani, dar se pare că starea în care a ajuns fondatorul Wikileaks întemnițat în Anglia nu-i mai permite nici măcar să perceapă evenimentul personal. Acesta a fost însă evocat de puținii gânditori și jurnaliști rămași în lupta pentru libertatea presei și democrație, ce-au punctat aniversarea evaluând pierderea libertății în lume ca și consecință și a indiferenței și cinismului cu care a fost tratat cazul Assange.
Acum mai bine de 10 ani mapamondul era zguduit de dezvăluirile Wikileaks ce arătau lumii fața hâdă a conducerii politico-financiare ce nesocotise total drepturile omului, mutilase deja democrațiile din țările mai mici, începuse procesul de arestare a gândirii prin subordonarea presei cu ajutorul bugetelor de publicitate ale corporațiilor multinaționale. Julian Assange a fost privit o perioadă ca un erou, și mulți îi mulțumeam în gând pentru oportunitatea de asanare a nedreptății globale și o posibilă reumanizare a relației PUTERE-CETĂȚEAN. Numai că, exact ca-n manualul mafiotului/torționar ce știe bine să-și mascheze crimele, cei ce țin frâiele puterii în lume l-au executat pe Assange, condamnându-l inițial la irelevanță prin blocarea accesului mediatic, demoninzându-l mai apoi prin inventarea unui caz de drept comun împotriva lui, caz ce nu avea probe și s-a dovedit la final c-a fost o însăilare mincinoasă. Izolat ani de zile în ambasada Ecuadorului din Londra, starea de sănătate a lui Assange s-a degradat grav, posibil și sub asaltul unor atacuri energetice dure pe care el le-a mărturisit apropiaților. În acest timp, unii dintre cei ce-au depus mărturie împotriva lui au recunoscut c-au mințit sub presiunea autorităților. Schimbarea președintelui în Ecuador a permis mai apoi și evacuarea lui din ambasadă și întemnițarea londoneză în așteptarea extrădării către SUA, care-l așteaptă la judecată pentru fapte care nu există. Imaginile cu Assange de la evacuare v-au oferit poza unui om aflat în stadiul ultim al degradării fizice. Desigur că dezvăluirile sale despre corupția sistemului american sunt grave și incontestabile (nici n-au putut fi contrazise dealtfel!), numai că n-au fost cercetate niciodată, iar azi nu mai există nici presă main-stream care să le mai chestioneze. Nu e loc aici să le înșir, dar dacă le veți căuta vă veți îngrozi din nou, și numai considerând că mulți dintre autorii lor se află încă la butoanele puterii.
Oportunitatea de asanare a răului în lume oferită de Assange și echipa Wikileaks a fost ignorată sau tratată cu superficialitatea de către toți cei ce-ar fi fost în măsură să facă ceva atunci, prinși și ei în hora complicităților și a marilor șantaje. Această lașitate și prostie planetară le plătim scump azi, când libertatea presei și democrația au devenit doar concepte desuete, ba chiar a fost nevoie de această PANDEMIE INDUSĂ pentru ca să conștientizăm c-am rămas fără ele. Și e posibil, ba chiar clar, să nu le mai putem recupera pe durata vieților noastre …
