Autor: Liviu Alexa
Ieri, boassa Ursula von der Leyen a anuntat plata a inca 4 miliarde de euro din partea UE catre Ucraina.
Anuntul mamaşei a fost facut pe X, ca un soi de reclama mandra a acestei mari realizari. Pe mine insa m-a frapat cifra totala: manca-ti-as, am ajuns la aproape 170 de miliarde de euro dati doar de UE. Ca aici se mai adauga peste 150 dati de SUA, si alte cateva transe date de UK si Canada.
Sunt curios ce parere aveti despre asta.
Separat, Romania a scos si ea din toata saracia niste marafeti. Sigur, aici nu ii vom impaca niciodata pe romanii care considera ca e nedreapta alocarea acestor bani in timp ce tara pica pe ea de saracie sau in timp ce sinistratii rezultati in urma inundatiilor primesc bani de nimic.
In tot acest timp, prostanul care ocupa locul de presedinte al Romaniei, are timp sa transmita un mesaj poporului ucrainean cu ocazia ocaziei, pentru ucrainieni nu mai e in concediu, cand e vorba de a omagia Armata Romana, da o in mortii ei, Nicu Sordan e in vacanta, in drumetie. FMM!
Lucrurile sunt insa naspa. Fiindca razboiul asta nu are sanse sa se termine, nu cat timp von der Leyen si Macron vor face lobby pentru continuarea lui.
Pana atunci…
1 milion de soldați ruşi morți
Nicusor nu are timp pentru Armata Românǎ, dar pentru Ucraina, da. Presa din Romania nu are timp pentru problemele sociale din tara, dar pentru alte subiecte, da.
De exemplu, pentru promovarea de fake news ucrainiene.
Aceste cifre sunt arondate de Adevarul.ro unei publicatii pe nume Kyiv Independent, adica ucrainieni, care citeaza rapoarte “oficiale” ale Statului Major al Armatei Ucrainiene. Adica… fratilor, eu aici incerc sa va invat cat mai multe despre manipulare.
Iar asta e manipulare si fake news. E propaganda de cacat a Ucrainei, asa cum si Rusia face propaganda de tot cacatul.
Rusia nu a prezentat niciodata cifre oficiale despre victime. Nu o avantajeaza, ultimele rapoarte independente pe care le-am citit, dar independente, nu ucrainiene, se duceau spre 500 000 de morti. Oricum, am lua-o e enorm, e groaznic, imi vine sa urlu cand ma gandesc la familiile rusilor si ucrainienilor, tarati in razboi de niste cretini criminali.
Rusia nu e avantajata sa publice date oficiale si pentru ca s-ar mari reticenta populatiei de a se incartirui in fortele armate, si asa au probleme oficialii rusi cu asta, caci, evident, cine vrea sa moara voluntar intr-un razboi puturos?
Ca e un milion, ca is 600 000, e tare, tare trist. Mai puneti 80 000 de palestinieni amarati ucisi de evrei… Sunt mortii de care nu avem voie sa discutam, ca parem antisemiti.
Mai stiti reportajul despre Issa Resort? E oficial deschis, puteti rezerva!
Scriam acum doua luni un reportaj pe larg despre cel mai misto concept turistic din Romania – Issa Resort din Turda (judetul Cluj) – aveti AICI reportajul, merita citit, credeti-ma.
Ei bine, e deschis oficial, l-am revizitat curand, e nebunie, deja s-au prins romanii cu gusturi ca e mega pont si era deja multa lume, lume fina, fiindca nu e pentru bombardieri cu cascarabete.
Cred ca imi voi face aici Revelionul, zona e absolut speciala ca natura, nu mai discut de facilitatile de spa ale resortului. Rezervati de AICI, sa nu dea comisioane la rechinii de la Booking.
Sper ca nu ati uitat de asta: v-am spus si atunci cand s-a intamplat – nu conteaza ca motivul intalnirii emigrantilor nepalezi si sri lankezi a fost unul pozitiv, conteaza ca e primul semnal al constiintei lor comune ca trebuie sa stranga randurile in Romania, pentru ei o tara straina. E primul “sindicat” social de cand au inceput recrutarile lor.
Peste cativa ani o sa fie cu pumni, cutite si incendii…
Dar sa nu uitati ca Alexa v-a avertizat ca…
Stiu ca e greu ca român sa accepti ca trebuie sa platesti ceva insignifiant pentru continut de calitate, mai ales dupa ce eu ti l-am oferit moca timp de trei ani, dar gratuitatea s-a terminat! Daca tu eziti intre mine si presa manipulatoare si mincinoasa, atunci nu are sens sa ma mai citesti!
“Reuniunea” nepalezilor de la metrou in buza trecerii dintre ani ar fi trebuit sa le dea serios de gandit celor din SRI. Fiindca nu au controlat nimic acolo.
Nu mai discut de politie sau de politicieni, de la care nu am vazut nicio reactie.
Inainte de a va apuca voi sa ii injurati pe glovopalezi, vreau sa privim echilibrat toata tarasenia asta cu nepalezii care ne “fura” locurile de munca. Nu au ce sa fure, ca is libere. Romanii nu mai au chef sa munceasca “asa”, vor toti sa fie “directori”. Secundo, faptul ca am fost norocosi 4 decenii si nu ne-am umplut de emigranti din nordul Africii, crestini sau musulmani, nu inseamna ca am fi scapat la nesfarsit. Pana la un moment dat in istorie, Romania nu era interesanta pentru ei. Dupa ce au facut nasoale prin Franta, Germania, Suedia, Spania, unde sunt tot mai detestati, influentati si de curentele nationaliste, emigrantii se muta la Romanica, am devenit interesanti acum pentru ei.
Dar suntem pregatiti pentru asa ceva? Noi, poporul cel mai rasist din aceasta parte a Europei?
Se pare ca nu.
România nu are o strategie de integrare pentru glovopalezi. O sǎ ne coste amarnic peste 10 ani
România trăiește un paradox care se adâncește pe zi ce trece. Plecarea constantă a românilor către Occident și refuzul noilor generații de a accepta locuri de muncă solicitante a creat o gaură structurală pe piața muncii.
Soluția a venit prin importul de forță de muncă din Asia, în special din Sri Lanka și Nepal. Sute de mii de oameni au ajuns să lucreze în fabrici de mobilă, pe șantiere, în agricultură sau în restaurante. Ei asigură continuitatea unor sectoare care altfel s-ar prăbuși. Problema este că prezența lor, deși inevitabilă și justificată economic, se transformă într-un subiect sensibil, care produce deja fisuri sociale.
Incidentul recent de la Baia Mare, unde muncitori români și nepalezi s-au bătut într-o fabrică, e doar semnalul vizibil al unei tensiuni mocnite. În realitate, în spatele acestei confruntări stau cauze profunde: românii se simt înlocuiți și marginalizați, asiaticii se simt izolați și înșelați în așteptările lor.
Dincolo de cultură și limbă, diferențele țin și de modul de organizare a vieții.
Nepalezii și sri-lankezii vin din comunități unde sprijinul reciproc este vital, dar aici sunt adesea împinși în cămine înghesuite și tratați doar ca „mână de lucru”.
Fără ei însă, economia locală ar suferi o criză acută.
Sectoare întregi, de la construcții la HoReCa, ar rămâne fără angajați. În timp ce tinerii români visează la Vest, acești muncitori acceptă să lucreze pentru salarii care par modeste, dar care, raportat la veniturile din țările lor, au sens.
Problema nu este așadar dacă vin sau nu, ci cum sunt primiți, ce condiții li se oferă și cum sunt protejați de abuzuri.
România se află, de fapt, la o răscruce istorică.
Vestul a trecut prin valuri similare de imigrație în anii ’70 și ’90 și a plătit scump lipsa de viziune. Franța, Germania sau Italia au acceptat forță de muncă străină, dar au tratat-o ca pe o soluție temporară, fără să construiască mecanisme reale de integrare. Rezultatul a fost apariția ghetourilor, alienarea generațiilor de imigranți și consolidarea partidelor extremiste. Dacă repetăm aceleași greșeli, tensiunile de azi pot deveni conflictele sociale de mâine, iar România, cu și așa o coeziune fragilă, poate intra pe o pantă periculoasă.
Ia uitati-va cum arata Parisul acum…
Mai există și factorul intermediarilor. Rețelele de recrutare fac bani grei aducând oameni din Asia. Mulți dintre acești muncitori au plătit mii de dolari în țările lor pentru promisiunea unui contract în România. Ajunși aici, descoperă salarii mai mici decât li s-au spus, costuri ascunse și condiții de cazare mizere. Respectul lor față de angajator și față de comunitatea locală scade rapid, iar frustrările acumulate cresc riscul unor izbucniri violente.
Obişnuiți-vǎ cu nepalezii. Nici românii nu au plecat din Italia si Spania
Din punct de vedere social, singura soluție realistă este să acceptăm că acești oameni nu sunt o prezență trecătoare.
Ei fac deja parte din structura economică și socială a României.
O integrare sănătoasă nu se reduce la a le da un pat într-un cămin și o fișă de pontaj. E nevoie de un efort concertat, în care statul, companiile și comunitățile locale să participe.
Asta înseamnă cursuri elementare de limba română, dar și campanii prin care populația locală să înțeleagă de ce sunt aduși acești muncitori și ce rol joacă.
Înseamnă asigurarea unor condiții decente de cazare, nu barăci improvizate, și o legislație care să protejeze atât angajatorii, cât și angajații de contractele abuzive ale agențiilor.
Înseamnă mediere culturală și prezența unor oameni-punte care să traducă nu doar limba, ci și regulile nescrise ale conviețuirii.
Un plan de integrare trebuie să înceapă prin recunoașterea realității: România va avea, pe termen lung, tot mai mulți muncitori străini. Din acest punct, prioritățile sunt clare.
Trebuie să le fie respectate drepturile, să fie integrați în comunitățile unde muncesc și să li se ofere predictibilitate.
În paralel, românii trebuie ajutați să înțeleagă că acești oameni nu le sunt rivali, ci colegi care fac munca pe care ei au refuzat-o.
Dacă aceste elemente lipsesc, ne vom trezi cu enclave de imigranți marginalizați și cu localnici ostili, un cocktail care a explodat deja în alte țări.
România trebuie să aleagă între improvizație și strategie.
Evident, eu pariez ca va fi improvizație, avem politicieni slabi si nesimțiți.
Improvizația ne va aduce tot mai multe scandaluri, conflicte și costuri economice, dar și muniție pentru discursurile naționaliste.
Strategia, în schimb, poate transforma această provocare într-o oportunitate: aceea de a stabiliza sectoare economice vitale și de a învăța conviețuirea cu oameni veniți din culturi diferite.
Este o lecție grea, dar inevitabilă. Dacă o ratăm, nu doar imigranții vor pierde, ci și noi, pentru că vom fi condamnați să repetăm aceleași greșeli pe care alții le-au făcut deja înaintea noastră.
Oana Pellea – afară e vopsit gardul, inăuntru e o melteancă
Eu sunt mare fan de muzica usoara romaneasca veche. Am viniluri cu Runceanca, Aura Urziceanu, Seicaru, Socaciu, Hrusca, Sterian, Eva Kiss, Marina Scupra, Cotabita, Dorobantu, Similea, Stela Enache, Mira Dauer, ce mai!, le ascult de la 6 ani.
Si tocmai ma uitam la transmisiunea festivalului de la Mamaia, prezentata de Paul Surugiu, alias Fuego.
Il stiu pe Paul de o tona de ani, e monument de modestie si bun simt, artist super iubit si muncitor, si, atentie, artist care este printre cei mai mari platitori de taxe la stat, fiindca vinde multe bilete la concertele sale. De ce? Este extrem de iubit.
Si pe la doua noaptea, n-aveam somn, vad postarea asta de pe facebook a regizorului Tudor Giurgiu, ala care face la Cluj festivalul de film TIFF:
Ba, cata aroganta nesimtita sa ai sa il persiflezi pe un alt artist, cat de superior tre’ sa te crezi?!
Nu m-am abtinut si i-am raspuns:
Ca Tudor Giurgiu e un nenorocit de sugator de bani publici, asta sper ca nu ati uitat: baiatul asta suge si suge din 2007. Numa’ de la Boc ia an de an cateva sute de mii de euro.
Nu ma deranjeaza ca Giurgiu e un bou cinic si infumurat. Stiu asta de 20 de ani.
Dar m-a lovit in plex like-ul zeflemitor al actritei Oana Pellea, despre care nu credeam ca se poate cobori la asa ceva. Mare imbecila, sa ii fie rusine!
Poti sa ai pedigree artistic cat vrei, tu, matusa, n-ai inteles nimic de la Amza. Cand te comporti ca o melteanca, te poti sterge la curul ala sclifosit cu tot pedigree-ul, nu demonstrezi altceva decat ca esti mica la suflet si la caracter.
Despre kitchoşenia sculptatǎ în stânca Dunării
de Radu Oltean
În ultimele două zile au circulat pe rețelele sociale două texte aproape identice despre chipul lui Decebal sculptat în stânca Dunării, semnate de pagini diferite.
E limpede că nu sunt articole independente (aceeași poveste rescrisă de două ori, cu același titlu, aceleași fraze și aceleași idei), ci materiale generate automat și împinse pe mai multe pagini pentru a da impresia de consens. Truc clasic de propagandă digitală: multiplici aceeași poveste, ca să pară „adevăr general acceptat”. Dar cu 2 poze diferite, desigur, generate AI. Posibil să fie mai multe, chiar!
Textele conțin puțină informație reală (numele sculptorului, perioada lucrărilor, câteva detalii tehnice), iar restul de 70–80% este narațiune emoțională, eroizare și falsuri prin omisiune. Sculptorul apare ca „eroul necunoscut”, dar rolul lui este doar de pretext: întreaga narațiune este menită să glorifice statuia și, mai ales, ideologia care a produs-o.
Se folosesc comparații ridicole cu Statuia Libertății și Christos din Rio – dar se raportează exclusiv la dimensiuni, nu la calitatea artistică. Monumentele respective sunt capodopere realizate de mari artiști, cu tehnici sofisticate, schelete metalice uriașe și studii inginerești complexe și o viziune plastică autentică. Dar comparația se face strict pe centimetri, nu pe valoarea artistică. Chipul lui Decebal, în schimb, e un exercițiu de dinamitare și cioplire grosieră, consolidat cu beton și fier, fără expresie, fără proporții. Acesta e în realitate un kitsch uriaș și nicidecum o operă de artă.
Cred ca se întorc în mormânt marii artiști români precum Paciurea, Brâncuși, Oscar Han, Jalea, Medrea etc…
Ce e de spus despre monument în sine? Valoarea artistică este extrem de scăzută. Dacă ai văzut Leul din Lucerna, Mount Rushmore sau Buddha de la Leshan, diferența e evidentă. Acestea au fost gândite de artiști de calibru și integrate în contexte culturale, peisagistice și naturale prin studii serioase. Monumentul de la Cazane este unic doar prin urâțenia lui.
Apoi, proiectul a fost finanțat de Iosif Constantin Drăgan – un personaj controversat: fost simpatizant al Gărzii de Fier, ulterior apropiat al lui Ceaușescu, propagator fanatic al protocronismului și al „dacomaniei” și sponsor după 1990, al extremismului naționalist reprezentat de Vatra Românească a lui Funar și România Mare a lui Vadim. Statuia, prin însăși inscripția „Decebalus Rex – Drăgan fecit”, poartă amprenta ideologiei sale naționalist-extremiste (dar și a propriului narcisism, exprimat în …latină).
Lucrarea a fost realizată în anii ’90–2000 într-o perioadă de haos administrativ, fără aprobări clare, într-o zonă care astăzi este parc natural protejat. Dacă s-ar încerca un asemenea proiect astăzi, ar fi respins imediat pe motive ecologice și vizuale.
Mesajul subliminal e clar: daci = românii moderni, romanii = Occidentul, iar „noi” nu vom mai fi înfrânți. O declarație de autohtonism și etnocentrism, bazată pe frustrare și complex de inferioritate.
Ce urmăresc postările de acest tip?
In mod sigur NU informarea. Scopul e să cosmetizeze un kitsch și să-l transforme în „simbol național”. Să impresioneze prin povești lacrimogene și să rescrie amintirea colectivă cu un trecut glorios inventat. Și, mai ales, să ascundă adevărul incomod: că statuia e lipsită de valoare artistică, a fost realizată într-un cadru dubios și poartă amprenta unui ideolog toxic, legat atât de extrema dreaptă interbelică, cât și de propaganda ceaușistă și de partidele ultranaționaliste post-1989.
Mulți turiști se emoționează când o văd, și e firesc – vine din lipsa de comparație. Un kitsch poate emoționa la fel de ușor ca o capodoperă. Dar dacă vezi măcar o dată Leul din Lucerna sau Buddha de la Leshan, înțelegi imediat cât de disproporționat și modest e „chipul lui Decebal”. Nu e vina turiștilor că nu știu, dar e de datoria noastră să spunem adevărul: nu artă, ci propagandă.
sursă: strictsecret.com
