Cei care mă citesc de mulți ani, știu că l-am avut mereu la inimă pe Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei. Am crezut că e unul dintre puținii Înalți cu inimă și caracter.
Vedeți voi, oamenii se schimbǎ.
A venit ştirea asta în aceastǎ searǎ: s-a respins recursul fostului episcop de Huşi Cornel Onilă, condamnat la opt ani de închisoare pentru viol, agresiune sexuală şi şantaj.
Fostul episcop al Huşilor este cǎcatul cu ochi care a violat sau agresat sexual mai mulți elevi de la Seminarul Teologic ”Ioan Gură de Aur” din Huşi’.
Cineva care știa despre admirația mea pentru Irineu Bistrițeanul mi-a trimis în această seară asta: în esență, e un document banal, un rahat de scrisoare de caracterizare pe care unii avocați ai inculpaților insistă să le atașeze la dosarul infractorilor pe care îi apără cu scopul, niciodată sigur, de a “înmuia” instanța.
Adeseori, gestul ăsta are un considerent uman, cine semnează așa ceva vrea să îl ajute pe cel aflat în nevoie.
Dar Irineu semnând mizeria împuțită de mai jos nu a făcut un gest creștin, ci un gest de solidaritate morală cu un episcop poponar violator de elevi.
Adică ceea ce Irineu detesta când am lansat dezvăluirile despre Pomohaci, când repede s-a nevoit să ia poziție împotriva pedofilului. Și bine a făcut la acea vreme.
Dar nu pot accepta un Irineu care părea drept și virtuos în cazul poponarului pedofil Pomohaci și un Irineu îndoit care se pune pansament peste cătușele unui poponar pedofil violator de elevi cum e infractorul de la Huși!
Mă doare inima când scriu asta, dar eu nu mănânc căcat niciodată.
Înalte Irineu, anul trecut a fost ultimul an în care v-am mai sunat să vă urez La mulți ani. Nu o voi mai face. Și dumneavoastră să îmi ștergeți numărul din agendă.
O fi Mitropolitul Andrei al Clujului așa și pe dincolo, și l-am criticat adeseori, dar nici dumneavoastră nu sunteți mai breaz.
