VIAȚA ÎN POST-DEMOCRAȚIE POATE FI ȘI SUB DICTATURĂ, DAR POATE FI ȘI ANARHIE!
Faptul că nimeni dintre oficialii statului român nu discută cu manifestanții și, mai grav, nici măcar nu se face vreo referire la aceștia și doleanțele lor, indică limpede că democrația românească este gripată total.
Treburile stau așa: cetățenii nemulțumiți de administrarea pandemiei (exponenți Arafat și Voiculescu), speriați de (in)eficiența vaccinului, îngrijorați pentru viitorul lor prin prisma decăderii economiei și a pierderii locurilor de muncă, ș.a., manifestează prin reprezentanții lor (câteva zeci de mii în toată țara) în speranța că vor obține și alte răspunsuri decât cele din propaganda tâmpă ce se oferă contracost prin mass-media. Au dreptul la răspunsuri? Clar că da, deoarece atât cei ce-i ignoră, de la Iohannis în jos, cât și majoritatea presei ce-i păcălește, sunt plătiți azi din banii taxați și din veniturile celor ce protestează cetățenește. Mesajul simplificat ar fi: „TE PLĂTESC CA SĂ ADMINISTREZI TREBURILE COMUNITĂȚII, DAR ȘI PENTRU CA SĂ-MI RĂSPUNZI ÎNTREBĂRILOR, DACĂ MI SE PARE CĂ GREȘEȘTI!”
De ce sunt ignorați acești români de parc-ar fi inexistenți? Simplu: pentru că celor ce conduc li se pare că pot și așa, că n-au motive/obligații să răspundă, fiind însă extrem de atenți să se conformeze directivelor externe, ca și cum de-acolo s-ar alimenta bugetul, de unde sunt plătiți și oficialii statului, dar și polițiștii/jandarmii ce timorează oamenii sau îi amendează.
Concluzia: trăim deja de ceva vreme în condiții de POST-DEMOCRAȚIE, în epoca POST-ADEVĂR, rămâne doar ca fiecare cetățean român, în lipsa reacției și răspunsurilor autorităților (ca și cum ar avea de-a face cu CETĂȚENI EXPIRAȚI!), să-și răspundă sub care formă de (dez)organizare a statului preferă să-și ducă viața în perioada următoare. Simplificat, acestea nu pot fi asimilate decât celor două modele ce pot urma democrației: DICTATURA, prin reprezentanții aleși ce-și ignoră obligațiile ce decurg democratic și constituțional, respectiv ANARHIA, ca reacție extremă la nepăsarea și incompetența aleșilor în a rezolva problemele stringente de viață ce-au apărut în pandemie. Apare clar de aici că, fără întoarcerea la democrație, românii ce mai gândesc se vor împărți în cele două tabere opuse una-alteia, dar care au și-un numitor comun: defectarea sistemului de trai pe care l-am experimentat până acum, cu reinventarea altor drepturi și obligații decât cele ce decurg din legile existente. Cine e pregătit pentru asta?!
