Jim Ratcliffe, mai cunoscut ca „patronul de la Manchester United”, e un bătrân de 73 de ani, care își permite să spună ce gândește. E un lux, pe care elitele ipocrite nu și-l mai permit în public. Jim are o poveste de succes impresionantă, într-o țară în care sunt familii nobiliare cu averi conservate de secole. S-a născut într-un apartament social, într-o familie de muncitori, condiție pe care și-a depășit-o prin studiu. După facultate, a urmat o carieră de inginer chimist în mai multe corporații mari din energie, urcând în ierarhie.
Cu economiile proprii și un credit luat prin ipotecarea locuinței, s-a lansat în propria afacere. Care a crescut spectaculos în domeniul petro-chimiei, cumpărând treptat fabrici pe care multinaționale gigant doreau să le închidă. S-a extins și în alte domenii, producând subansamble pentru BMW și Land Rover. Astfel, la 66 de ani a devenit cel mai bogat om din Marea Britanie. În același an, 2018, regina Elisabeta a II-a l-a înnobilat pentru meritele în dezvoltarea economiei, devenind sir Jim Ratcliffe. Poziția în clasament a mai fluctuat, dar are totuși o avere estimată la 23 de miliarde de dolari. La 70 de ani, a cumpărat și o treime din clubul de fotbal cu care ținea când era mic.
Zilele trecute, sir Jim Ratcliffe a dat un interviu pentru Sky News. În care a vorbit prea pe șleau pentru un lord și pentru urechile fandosite ale presei oficioase. S-a plâns că afacerile în industria petro-chimică și auto nu pot continua în Europa, din cauza restricțiilor ecologiste. (A fost un suporter al ieșirii Marii Britanii din UE, dar are afaceri și pe continent, iar normele sunt la fel de drastice și pe insulă.)
„Nu se poate supraviețui cu ele, într-o competiție globală. Prețul energiei e de 3-4 ori cât e în Statele Unite. Taxele pentru (emisiile de) carbon au crescut de 4 ori din 2020. Subvențiile s-au înjumătățit de atunci. Competitorii noștri, care importă produsele, nu plătesc taxe de carbon. Produsele, care vin din alte locuri, mai ales China, sunt aruncate pe piața europeană. Sunt condiții de nesupraviețuit pentru (fabricile de) chimicale.”
Ce se va întâmpla? se interesează reporterul:
„Se vor închide. Nimic nu va supraviețui în petro-chimie și (mase) plastice. (..) Suntem, probabil cel mai mare jucător în petro-chimie din Europa de azi. N-avem cum să supraviețuim. Vom fi înlocuiți cu importuri din țări fără asemenea taxe, care folosesc cărbuni. Deci amprenta de carbon va fi dublă. (..)
Dacă de-carbonizezi Europa prin dezindustrializare, o parte va fi înlocuită de importuri. Dar după ce producția indigenă va dispărea, importurile nu vor mai fi ieftine. Europa va fi sufocată. (..) America și-a pus niște protecții. O parte din ce se ducea acolo, acum e revărsat în Europa.” (..)
„Industria chimică în Europa e fundamentală pentru cum trăim azi. Nu poți menține spitale fără chimicale. Nu poți hrăni oamenii și nu poți face arme. Nu poți să te aperi fără ramura chimico-plastică. E un aspect de securitate națională. Și ea e pe ducă. 100 de fabrici s-au închis în ultimii doi ani. Exportăm slujbe și importăm produse.”
În comparație cu politicienii din UE și UK, sir Ratcliffe sună ca adultul din încăpere. Dar tocmai lucrurile cele mai evidente și mai grave, pe care le-a spus, au fost întâmpinate cu ostilitate și scandal. Pentru referirile „incorecte politic” la problema demografică, a fost aproape linșat de presă și politrucii de la guvernare.
Încât a fost nevoit să dea înapoi și să își ceară scuze a doua zi. Pentru că stabilimentul preferă să audă sloganuri „tolerante” decât realități spuse de un bătrân, căruia îi pasă de țara pe care o lasă în urmă. Aristocrației, în frunte cu actualul rege Charles, nu îi pasă, cum nu îi pasă tagmei academice sau jurnalistice.
Citiți articolul integral pe EVADARE.ro!
sursă: EVADARE.ro
