Mircea Coșea: Măsurile guvernului Bolojan vor genera sărăcie, mai mulți români vor părăsi țara, criza națională va fi profundă și de durată! (ziare.com)

Criza demografică a României se acutizează. Populația țării continuă tendința descendentă, în contextul în care mulți cetățeni aleg calea Vestului, iar alții, care rămân acasă, preferă să se căsătorească sau nu, să facă copii sau nu. Pe marginea acestui subiect nefericit, economistul Mircea Coșea și psihologul Radu Leca au vorbit pentru

Ziare.com.

Sporul natural al populaţiei României s-a menţinut negativ în luna septembrie a acestui an (-4.213), cu un număr al deceselor mai mare de 1,3 ori decât cel al născuţilor-vii, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS), publicate recent. De asemenea, potrivit unui sondaj CURS realizat în septembrie 2025, 70% dintre români consideră că în România lucrurile merg într-o direcţie greşită, în timp ce doar 24% cred că direcţia este bună.

Economistul Mircea Coșea: „Asta fac astăzi cei care ne conduc: depopulează țara”

– Mircea Coșea, economist / FOTO: M. Coșea, FB –

La 18 ani de la aderarea României în UE, țara noastră și-a consolidat locul de codașă privind nivelul de trai al cetățenilor și puterea lor de cumpărare. Țara noastră înregistrează anual cele mai mari scumpiri de produse și servicii. Astfel, în opinia lui Mircea Coșea, explicația e simplă pentru exodul românilor către Vest: sărăcia. Analistul se așteaptă ca tot mai mulți români să se refugieze în exil economic, mai ales pe fondul măsurilor de austeritate adoptate de Guvernul PSD+PNL+USR+UDMR, condus de către Ilie Bolojan.

„Vom asista la o creștere a emigrației. Medicii sunt nemulțumiți, medicii, jandarmii, toți cei care vor fi supuși unei reduceri cu 10%. Cei vizați de amputări vor alege să plece. Nici în afară nu e rai, dar oricum e mai bine decât aici. Asta fac astăzi cei care ne conduc: depopulează țara. Dar poate că se preocupă mai mult cu aducerea de cetățeni străini, din alte zone ale lumii. Acesta e viitorul României? Acesta e viitorul națiunii române?

Economia e o știință complicată, nu are timpi de așteptare. Unii spun că e ‘teoria trenului’. Când trenul a plecat din gară, greu îl mai ajungi. Suntem în momentul în care economia se depreciază atât de mult și atât de repede încât cu foarte mare greutate și cu o cu totul altă structură politică la conducere se va mai putea recupera din ceea ce am pierdut, în doar câteva luni de zile”, a declarat profesorul Coșea, pentru Ziare.com.

„În România, inflația este unul dintre mijloacele folosite de guvern pentru a-și acoperi incapacitatea”

Guvernul va continua să colecteze tot mai mulți bani de la cetățeni, fără a se preocupa de diminuarea semnificativă a inflației sau de soluționarea unei alte probleme fundamentale, balanța comercială negativă, este convins economistul.

„În România, inflația este unul dintre mijloacele folosite de guvern pentru a-și acoperi incapacitatea guvernării bugetare. Inflația aduce bani la buget fără vreun efort din partea Guvernului, dar cu un efort extraordinar de mare din partea populației. În opinia mea, acest guvern nu are nicio intenție de a reduce inflația. O menține pentru că îi aduce beneficii. Cum? De exemplu, prin menținerea unui tarif enorm la energie.

Carburanții, iarăși, au un preț foarte mare. România importă enorm în domeniul agroalimentar. Ne lăudăm că suntem un mare exportator la nivel european, dar importăm făină și pâine. România importă enorm de multă carne de porc. Alt exemplu, România importă foarte multă mâncare de animale, în loc să producă în țară; importă îngrășăminte. Această debalansare dintre producția internă și cerere contribuie și ea la inflație. Inflația este precum un impozit suplimentar plătit de populație, prin prețurile de la raft, pentru acest guvern, care nu face absolut nimic”, a mai precizat Coșea.

„Fondurile europene nu au ajuns întotdeauna unde trebuia”

Pe lângă utilizarea proastă a bugetului național gestionat din taxe și impozite, guvernanții nu au vrut și/sau nu au putut să profite la maximum de fondurile europene, consideră analistul.

„România a făcut progrese extraordinare de la aderare. Problema e ce a făcut cu aceste fonduri. Dacă ne uităm la fondurile, respectiv la corespondența lor în valoarea adusă în țară – să ne gândim la infrastructură, energie, agricultură, a fost o disproporție extraordinară… Aceste fonduri au fost, pe de o parte, manipulate, nu au ajuns niciodată acolo unde trebuia. Pe de altă parte, nu am avut niciodată o strategie de dezvoltare, în baza unui consens politic intern, motiv pentru care aceste fonduri au fost răspândite în diverse domenii și activități care nu au dus la ceea ce numesc eu consolidarea aderării la Uniunea Europeană. Aderarea ne-a adus foarte mult, dar nu am consolidat. Banii pe care i-am obținut i-am folosit nu întotdeauna bine, i-am folosit pentru scheme electorale.

Totodată, ne-am împrumutat în permanență, având un import extraordinar de mare. Deficitul comercial duce și la un deficit bugetar și la incapacitatea României de a valorifica fondurile atrase în domeniul unei bunăstări pe termen lung. Asta spre deosebire de Polonia, care a folosit fondurile în așa fel încât a devenit o țară puternic industrializată, independentă din punct de vedere economic, stăpână pe forțele sale armate. Dintr-o țară comunistă oarecare a devenit una dintre marile puteri economice ale Europei. Au știut să folosească banii europeni. La noi nu doar că nu au fost folosiți inspirat, ci au fost și furați”, a mai precizat economistul.

Psihologul Radu Leca: „Declinul populației din România este și o hartă a psihicului colectiv: un amestec de oboseală istorică, luciditate pragmatică și o căutare a controlului asupra propriului destin”

– Radu Leca, psiholog / FOTO: TVR –

Psihologul Radu Leca remarcă două direcții majore de gândire pentru „supraviețuire”. Una dintre ele, plecarea în Vest, integrarea într-o nouă societate, care poate aprecia și oferi mai mult indivizilor.

„Declinul populației din România este și o hartă a psihicului colectiv: un amestec de oboseală istorică, luciditate pragmatică și o căutare a controlului asupra propriului destin. Două mișcări îl alimentează: plecarea către Vest ca soluție individuală de stabilitate și amânarea sau renunțarea la copii ca formă de autoprotecție într-un mediu perceput ca impredictibil. Aici se întâlnesc speranța și prudența, într-un echilibru fragil între dorințe și resurse. ‘Nu plecăm de bine și nu amânăm de plăcere, ci ca să putem respira’.

Exodul către Vest exprimă nevoia de reguli clare, merit recunoscut și un viitor mai puțin la voia întâmplării. Între dezamăgiri repetate și promisiuni neîmplinite, mulți au ales calea directă către predictibilitate: locuri de muncă stabile, servicii funcționale, contract social respectat. Este o decizie rațională, nu o fugă de identitate, ci o alegere a unui cadru care susține efortul personal. ‘Vreau să știu că dacă muncesc, se vede.’”, a declarat Leca, pentru Ziare.com.

Cea de-a doua variantă este rămânerea în țară, cu amânarea pe cât de mult posibil a întemeierii unei familii, cu copii.

„Nașterile amânate sau reduse reflectă un calcul emoțional și economic rece, dar nu cinic: costul locuirii, suprasolicitarea în muncă, accesul la servicii de sănătate și educație, absența sprijinului comunitar. Când viitorul pare instabil, oamenii își restrâng planurile la ceea ce pot gestiona. Nu este lipsă de afecțiune, ci nevoie de siguranță. ‘Mai întâi să pot sta pe picioarele mele, abia apoi să cresc alte picioare’”, a punctat analistul.

„Mindset: ‘Am învățat să mă descurc, nu să schimb sistemul’”

Dincolo de faptul că cetățeanul „mediu” al României este printre cei mai săraci din Europa, în ciuda potențialului referitor la resurse naturale și poziție geopolitică, Leca remarcă încă un aspect ce îndepărtează românii de „acasă”: pierderea răbdării după 35 de ani de la schimbarea regimului, ceea ce generează decizia de a emigra.

„Un factor-cheie este încrederea. Încrederea scăzută în instituții înseamnă că investițiile pe termen lung devin emoțional costisitoare. Când nu te poți baza pe reguli și servicii, alegi să te bazezi pe tine prin plecare sau prin limitarea riscurilor. ‘Nu mai am timp să aștept să se repare scara; cobor pe altă ieșire.’

Psihologic, tranziția post-’89 a generat un amestec de învățare a neputinței și a discreției. Mulți au internalizat lecția ‘descurcă-te singur’, cultivând o competență de supraviețuire eficientă la nivel individual, dar cu efecte colaterale asupra proiectelor colective. Rezultatul este clar apar oamenii capabili, dar reticenți să investească în ‘împreună’. ‘Am învățat să mă descurc, nu să schimb sistemul’”, a mai transmis psihologul.

„Identitatea a devenit transnațională: poți iubi România locuind la Bruxelles”

Astfel, tot mai mulți aleg să revină acasă doar ca turiști.

„Identitatea a devenit transnațională: poți iubi România locuind la Bruxelles și poți construi comunitate în diaspora fără să rupi firul cu ‘acasă’. Mobilitatea nu anulează apartenența, ci o redistribuie între locuri, limbi și rețele. În acest sens, poporul român e tot mai mult o comunitate în mișcare. ‘Acasă e acolo unde nu mi-e frică de mâine’”, a declarat Leca.

„Speranțe mici și concrete: un salariu sigur, o locuință decentă, o școală mai bună pentru copil”

Vestul e o garanție mai bună la stabilitate pentru mulți dintre concetățeni, care probabil că nu vor mai reveni definitiv acasă, sugerează Leca.

„Schimbarea normelor de familie e reală: cuplurile negociază altfel cariera, timpul, îngrijirea și sensul. Dorința de copil persistă, dar se lovește de infrastructuri fragile și de presiunea zilnică. Renunțarea temporară nu e hedonism, ci o formă de igienă psihică. ‘Nu e egoism, e protecție.’ Speranța din ’90 a fost grandioasă și difuză; ce a urmat a împins oamenii spre speranțe mici și concrete: un salariu sigur, o locuință decentă, o școală mai bună pentru copil. E o mutație de la mitul salvatorului la etica pasului mic. ‘Nu mai cred în salvatori, cred în pași mărunți care se văd.’

Stilurile de coping (n. r. de a face față situației) rămân recognoscibile: umorul ca supapă, ironia ca armură, solidaritatea punctuală în fața necazului. Dar există și costuri: cinism cronic, oboseală morală, neîncredere reciprocă. Forța vine adesea din rețelele informale, nu din contractul social formal. ‘Râdem ca să nu plângem și ne ajutăm ca să nu cădem’”, a concluzionat psihologul.

sursă: ziare.com