Autor: Sorin Roșca Stănescu
Se știe că liderul turc Recep Erdogan s-a confruntat, în urmă cu mai mulți ani, cu o tentativă cât se poate de reală de lovitură de stat, care viza înlăturarea lui de la putere și chiar suprimarea sa. A știut să profite din plin de eșecul loviturii. Nu există nicio îndoială că inițial a existat intenția, de altfel declarată, de înlăturare a lui Vladimir Putin de la putere, printr-o rebeliune transformată în puci. Există însă semne serioase de întrebare în ceea ce privește situația Belarusului. Se încearcă, așa cum afirmă Lukașenko, o lovitură de stat vizând înlăturarea lui?
Erdogan a știut să profite din plin de eșecul loviturii de stat îndreptată împotriva lui, după ce Vladimir Putin l-a avertizat, oferindu-i toate detaliile necesare. Sub pretextul puciului organizat împotriva lui, și-a consolidat pozițiile politice într-o manieră fără precedent, suprimându-și, rând pe rând, toți adversarii și toți contestatarii din armată, din poliție, din mediul politic, din presă și din organizațiile societății civilile. Și, firește, din justiție. Unda de șoc a lovit inclusiv învățământul. Astăzi, Erdogan este mai puternic decât oricând și deseori devine un jucător global. Este fără dubiu că marșul coloanelor blindate ale lui Prigojin asupra Moscovei nu a fost o simplă butaforie. Intenția acestuia de a-l răsturna pe Putin de la putere a fost cât se poate de explicită. A fost însă întors din drum. În perioada următoare, vom afla detaliile necesare. În ochii opiniei publice, Vladimir Putin nu numai că a devenit fragil, vulnerabil, dar într-un fel a fost și victimizat. Chiar și cei mai importanți adversari ai săi s-au speriat de consecințele destabilizării Rusiei. Acum este pe cai mari. Îl va urmări până în gaură de șarpe pe fostul său prieten și aliat Evgheni Prigojin și nu se va lăsa până nu îl va lichida. Aceeași soartă o vor avea și unii dintre cei mai apropiați colaboratori ai acestuia. Doar cei care nu s-au implicat în puci vor scăpa de anchetele penale și se vor putea înrola în armata regulată sau se vor duce acasă. O parte dintre luptătotii lui Prigojin îl va urma în Belarus. Pe continentul european, organizația Wagner dispare. Dar în Africa? Răspunsul la această întrebare rămâne o enigmă.
Liderul belarus Alexander Lukașenko, aflat de mai multe ori pe muchie de cuțit, întrucât împotriva regimului său mocnește și uneori izbucnește o reală revoltă populară, a reclamat ieri, cu subiect și predicat, că se pregătește intens o lovitură de stat, care îl are drept țintă. De către Occident. Pentru moment nu există, spre deosebire de celelalte cazuri, nicio dovadă avansată în acest sens. Dar nici nu este nevoie. Invocând o tentativă de lovitură de stat și fabricând câteva probe în acest sens, Lukașenko împușcă doi iepuri cu un singur glonț. Justifică invitarea și prezența lui Prigojin în Belarus, însoțit de o parte din armata sa paralelă, și poate adopta, cu sau fără ajutorul acestuia din urmă, o serie de măsuri de mână forte în scopul consolidării puterii sale. Modelul Erdogan poate funcționa și în Belarus.
Situația din Africa rămâne nu numai extrem de tensionată, dar și foarte încurcată. În esență, armata Wagner, condusă de Prigojin, a dat câteva lovituri notabile, nu numai în Siria, susținând regimul Bashar al Assad, ci și după 2017, în Sudan, Republica Centrafricană, Libia și Mali, unde a susținut dictaturi nepopulare în schimbul jefuirii acestor țări și chiar a creării unui proiect pro-rusesc de uniune, sub forma unei confederații a statelor africane. Evgheni Prigojin l-a acuzat pe Putin zilele trecute că banii trimiși pentru susținerea regimurilor marionetă au fost jefuiți tot de către ruși și că aceste regimuri, care scârțâie din toate încheieturile, au fost devalizate și abandonate. Situația în Africa continuă să fie pe cât de explozivă, pe atât de nesigură, până când statele occidentale, prin NATO sau independent, vor decide să pună piciorul în prag.
Asistăm la un final de etapă. Și este cât se poate de natural să stăm cu ochii pe măsurile represive inițiate de Putin, care va profita de tentativa de puci pentru a-și consolida puterea, dar și pe mișcările pe care urmează să le facă Lukașenko, în înțelegere sau nu cu Prigojin. Lumina vine de la Ankara.
sursă: corectnews.com
