Autor: Cozmin Gușă
Aseară, citind editorialul lui Nistorescu, am descoperit la final o cârcoteală la adresa uneia dintre rarele apariții publice ale lui Eduard Hellvig, despre care nu știam, dar astfel am vizionat-o rapid. Este un dialog sub forma unui podcast cu Ovidiu Marincea ce-și intervievează șeful, găzduit pe site-ul SRI, și mi se pare o idee de salutat și aplaudat, în marasmul lipsei de transparență sau a uneia mimate ce se practică de la Cotroceni până la sediile partidelor. Aștept varianta integrală ca să pot face un comentariu de conținut, dar am avut un sentiment tonic legat de stilul de abordare și intenție, semn pentru mine că, un beculeț de avarie ce reclamă decongestionarea atmosferei publice, s-a aprins ”în pădure”. Interpretez deci intervenția publică a lui Hellvig ca pe un semnal/apel la normalitate.
În contrapartidă, dimineață m-am trezit însă sub asaltul mesajelor săltării din casă, ilegal, nemotivat și fără mandat, a Iosefinei Pascal, eveniment pe care l-am ratat aseară pe motiv de somnolență Covid. Știți deja detaliile, este evident abuzul autorităților contra Iosefinei și nu lasă loc de interpretări, există și ceva semne de solidaritate cu pățania fetei, lipsește însă la mai mult de 16 ore reacția Poliției, ce să mai vorbesc despre cea a ministrului Bode, ce-ar fi trebuit să fie prima, având în vedere statutul său civil, deci de apărător al nostru în fața unor posibile excese ale ”uniformelor”. Pe Iosefina o cunosc mulți demnitari, are mesageria plină de informații de la și despre ei, înafara lui Dragnea n-am auzit pe nici unul să se exprime, deși excesul este evident pentru toți. Despre lipsa de solidaritate din presă nu scriu azi, c-ar fi prea mult.
Treabă în România nu se face, ne-am obișnuit deja, atenție nu ni se dă, nu-i vorbă c-am pierdut-o pe mâna noastră, dar faptul că nu vin niște scuze atunci când abuzul este evident, și bine că nu sunt victime de tip răniți/morți, ei bine, asta e deja o maaare defecțiune la nivel uman pe care a căpătat-o demnitarul român, ce și-a pierdut normalitatea. Îi cunosc personal pe politicienii care contează (și care azi tac!), cu bunele și relele lor, dar nu-i credeam în stare de tăcerea asta vinovată și complice, la care au recurs doar pentru că e un subiect unde se-amestecă pandemia, ambasadorii străini, oculta internațională, etc. Azi a fost cu Iosefina, o fată ce-a fost săltată ilegal pentru că a deranjat rău sistemul Arafat, mâine poate fi cu cineva apropiat și de ei, dar nu vor mai putea apăra victima, pentru că deja vor fi în postura de complici în urma episodului Iosefina …
Am vizionat pe ActiveNews înregistrarea discuțiilor între omul de presă Josefina Pascal și „agenții” de poliție trimiși pentru intimidare. Prestația polițiștilor a fost lamentabilă. N-au fost în stare să ofere o justificare rezonabilă juridic pentru acțiunea la care participau. Limbajul utilizat părea mai degrabă al unor persoane fără studii bazice, culese de pe stradă, care nu au absolut nici o legătură cu meseria de polițist ci mai degrabă de chibiț de cartier, fără o ocupație decentă.