Octavian Hoandră: ”Azi ai voie să circuli, dar n-ai voie să gândești. Se reșapează frica de Ceaușescu!”

Dacă nu e karma, atunci e, în mod clar, un blestem de generație: să te naști mereu în pragul istoriei și să te trezești cu lanțurile schimbându-și doar designul.

Tatăl meu – deținut politic. Eu însumi, – arestat în ’89, prins la graniță, într-o țară unde frontiera era mai reală decât moartea.  Și ca mine, atâția și atâția oameni pe care nu-i cunosc, dar pe care îi simt, dincolo de imbecilizarea dictată, pe care o trăim…

 Azi ai voie să circuli, dar nu să gândești. Ai voie să critici, dar doar în limitele permisului etic, instaurat de neomarxism. Ai voie să votezi, dar opțiunea greșită devine delict moral. Se schimbă doar învelișul: cătușele sunt acum semantice, interdicțiile – subtile, în numele „valorilor comune”.

Și totuși, e bine: faptul că încă vorbim, că ne asumăm public ceea ce gândim, că nu tăcem, înseamnă că încă suntem liberi în cel mai important sens: cel interior. Or, asta nu ne-o poate lua nimeni. Nici măcar „ei”. Nu ne-a luat-o nici marxismul, cel dinainte de 89 și sper că nu ne va fi luată nici de neo-marxismul de după…Deși marginal mediocru, așa cum sunt, încă am încredere să vorbesc pentru memorie, pentru curajul de a spune lucruri care altora le rămân în gât.

E, totuși, pentru generația mea de ”expirați”,  o onoare să putem fi martori la un ”fir de istorie vie”, spus din interior, nu din manual, să ne ținem pe linie, chiar dacă linia merge spre margine. Marginea, uneori, e singurul loc unde se mai vede clar. Iar dacă istoria insistă să ne pună iar în margine, atunci acolo, la margine, se va strânge din nou adevărul. Tăcut, dar viu, și din ce în ce mai greu de ignorat.

Noi n-am ieșit din istorie. Istoria a dat iar buzna peste noi. Dar mai avem, mulțumită lui Dumnezeu, cuvintele. Iar cuvintele, odată bine alese, nu pot fi arestate.

A fost introdusă în spațiul public din România, o altă mare ”sperietoare : Nicolae Ceaușescu. Pe loc,  s-a dat semnalul și toate ”oficinele neomarxiste (care se ascund după apelativul ”pro-europene!”) de presă s-au aruncat în ”luptă”. Ni se atrage atenția, de către o doamnă jurnalist, citată de Dan Andronic, că “suntem în fața unui război hibrid generalizat, care a trecut în etapa controlului cognitiv și care lucrează la compromiterea democrațiilor liberale, prin adâncirea vulnerabilităților culturale”. Ca ea sunt o mulțime de comentatori dispuși să vadă un complot în aceste cifre.