Vasile Alecsandri ar muri de invidie să vadă că alegerea sa a baladei, „Monastirea Argeşului” pare de-a dreptul ştearsă faţă de opera recentă a CNSAS „Manole”. CNSAS a aprobat Nota de Constatare și a dispus introducerea la Curtea de Apel București a acțiunii în constatare pentru stabilirea calității de colaborator al Securității a Domnului Mugur Isărescu.
Cel puţin nu ne putem plânge de lipsa de cultură şi artă literară pe timp criză. Varianta „Mănăstirea Curtea BNR” înglobează într-o formă contemporană şi extrem de acaparantă toate elementele clasice ale cunoscutei balade folclorice. În esenţă povestea este în toate versiunile aceeaşi: La porunca unui domnitor ctitor trebuie ridicat un lăcaş de cult la care meşterii se pun pe lucru, însă ceea ce construiesc ziua, noapte se surpă. Presupusului ofiţer „Manole”, de la Institutul de Economie Mondială din Bucureşti, îi apare noaptea în vis că trebuie ca mare patriot şi credincios să jertfească şi el ceva ca să nu se clatine ţara după Revoluţie. Fără îndoială alinierea României postdecembriste în rândurile lumii occidentale a presupus şi edificarea unei templu al banului după canonul finanţei mondiale. Deoarece nu pusese braţul la ridicarea Casei Poporului, ci la catedrală financiară a neamului, doar nu era să zidească o „Ana” ci să sacrifice o ţară întreaga.
Sistemul contra Mugur Isărescu
Atât meşterul cât şi ofiţerul Manole au acţionat la comanda unui stăpân, având doar opţiunea „cum” însă nu şi „dacă” să construiască edificiul. Precum Negru Basarab a ales unul dintre cei mai pricepuţi zidari, pe cine să fi pus într-o ţară a paraşutelor politice în vârful celei mai prestigioase instituţii ale statului? Există şi pentru Domnul Isărescu o prezumţie a nevinovăţiei atât din punct de vedere juridic cât şi una a conştiinţei de bun român, care a pus tot sufletul la propăşirea neamului. Independenţa garantată a băncii centrale nu înseamnă un talibanism al guvernatorului, cât o adaptare autonomă la cerinţele factorului politic. Manole din legendă nu a fost arhitect ci zidar, la fel ca şi un şef de bancă centrală, este lipsit de opţiunea refuzului.
Dorinţa românilor după integrarea şi aderare la UE impune şi funcţionarea impecabilă a verigei financiare dintre România şi parteneri externi. De data aceasta balada nu are ca temă iubirea dintre Manole şi Ana, sau jertfa. Accentul stă pe invidia personajului Negru Basarab din legendă, astăzi întruchipat de o utopie a purităţii informative antedecembriste şi de o ipocrizie colectivă, dornică să asiste la zborul lui „Manole” de pe acoperişul BNR-ului. Subjugat de propriul geniu al construirii, aproape de sfârşitul mandatului, tragismul uneşte atât pe meşterul legendar cât şi pe presupusul ofiţer.
Locul unde meşterul a căzut a răsărit un izvor. Eu îmi doresc din tot sufletul ca Domnul Isărescu să nu ducă şi el balada până la capăt în forma cunoscută. Manole a încercat să-şi facă aripi ceea ce a eşuat tragic. Opţiunea guvernatorului ar fi să se adreseze prin şarmul şi umorul să inconfundabil, ipocriţilor, oferind României, ajuns pe ultima sută de metri pe acoperişul BNR-ului, o şansă să demaşte minciuna şi făţărnicia unui stat eşuat. Adevărul trecutului administrat de CNSAS cu pipeta este după treizeci de ani o picătură otrăvitoare pentru o ţară dezbinată.
Cazul Isărescu „colaborator al Securității”: „Să demisioneze de urgență sau să fie demis de Parlament!”
Mărturisesc că l-am criticat în trecut pe Domnul Isărescu de nenumărate ori. Personal l-am întâlnit numai cu două ocazii. Am înţeles şi eu că datoria Germaniei faţă de România nu se rezolvă de guvernatorul BNR ci de factori politici care se împotrivesc. În afară de Dinastia Hohenzollern numai Mugur Isărescu a rezistat atâţia ani prin cele mai turbulente momente economice şi politice la cârma ţării. Fac parte dintr-o generaţi care a prins Revoluţia la vârsta copilăriei. Mă număr printre românii ai cărui părinţi au părăsit ţara din motive politice şi au fugit de Securitate. Români din generaţia mea, i-ar purta Domnului Isărescu respectul cuvenit dacă ne-ar spune de ce a făcut cele reproşate. Am dori să ştim cât la împiedicat ipocrizia sistemului, de să se spovedească, cu toţi dinţii, despre presupusul angajament la Securitate, exact în stilul său de profesor jovial, erudit şi înţelegător. Doar sinceritatea sa îi va transforma foştii epoleţi în aripile de care are nevoie ca să rescrie o baladă, dar puţin şi din istoria noastră.
Articol preluat https://www.cotidianul.ro/ofiterul-manole-se-pregateste-de-zbor-de-pe-streasina-manastirii-bnr/
