(transcrierea pamfletului „Omul Negru al Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
L-am ales drept personaj al rubricii de astăzi, prieteni, pe popa ortodox Marcel Boloș, bihorean, deoarece a șocat opinia publică prin mărturisirea lui, evident forțată, în fața camerelor de luat vederi, că a existat un moment în care, el vrând să fie profesionist, Marcel Ciolacu, celălalt Marcel, în calitate de șef al său de la Guvern, i-ar fi spus că, legat de deficitul bugetar, îl doare „în organul genital”, și l-am citat pe Marcel Boloș, care a îndrăznit, în calitatea lui de popă ortodox, păcătos, după cum se vede, să rostească aceste cuvinte în public, înconjurat de fel de fel de icoane, care nu vor reuși să dea la o parte demonii care îl bântuie pe acest popă necăsătorit, și care, conform investigațiilor de presă, care nu au fost contrazise de către Marcel Boloș și nici nu i-a dat în judecată pe cei care le-au făcut, este considerat LGBTist, adică homosexual sau bisexual, reprezentant, oricum, al comunității LGBT.
Despre neprofesionalismul lui Marcel Boloș, am vorbit de mai multe ori, și atunci când era ministru și a fost, din nou, eroul acestei rubrici, „Omul Negru al Zilei”; atunci vorbeam despre el ca fiind un popă incompetent și controversat, care este lăsat să se joace cu sistemul financiar al României. De ce? Pentru că aflasem că trecea de multe ori peste deciziile lui Nicolae Ciucă sau ale lui Marcel Ciolacu, șefii săi în calitate de premieri, și lua decizii care erau dictate direct de la Bruxelles pe firul scurt, probabil nu neapărat de către Ursula von der Leyen, dar de către cei din a căror comunitate nu știu dacă face parte, dar în mod sigur a fost susținut de această comunitate, mă refer la comunitate LGBT, cea mai influentă comunitate din Parlamentul European, până când să fie reales președinte al Statelor Unite Donald Trump. V-am zis ca de multe ori și o mai spun încă o dată că acesta este cel mai mare beneficiu, poate unicul, al revenirii la putere a lui Donald Trump.
Revenind la Nicolae Ciucă, pot să vă relatez un episod pe care liberalii îl cunosc, conform căruia, atunci când trebuia să fie numit Marcel Boloș Ministru de Finanțe, majoritatea liberalilor s-au opus, pentru că l-au considerat pe Marcel Boloș total incompetent. Chiar și Nicolae Ciucă. În acele vremuri, vorbim de acum doi ani jumate ori trei în urmă, era favorit același Alexandru Nazare, care este Ministru de Finanțe astăzi. Ei bine, cel care era șeful de organizație al lui Nazare, care în vremurile alea era parlamentar de Prahova, era Iulian Dumitrescu, baronul Bugatti, îl cunoașteți, care, până la urmă, nu și-a susținut membrul din organizație să fie Ministru de Finanțe, pe Alexandru Nazare, ci l-a susținut, surpriză, pe Marcel Boloș, pe care nu-l cunoștea, dar de ce? Pentru că doi prieteni cu trese, cum este și el, Iulian Dumitrescu, cu grade pe umeri, l-au rugat să nu-l susțină pe Nazare, ci să-l susțină pe Boloș. Cine erau cei doi? Erau însuși directorul SRI de atunci, Eduard Hellvig, bihorean, cumva, prin semi-adopție politică (a fost parlamentar de Bihor) și președintele Consiliului Județean Bihor de atunci, Ilie Bolojan. Deci, pentru calamitatea numită Marcel Boloș în fruntea Finanțelor României, trebuie să le mulțumiți, prieteni, în primul rând lui Eduard Hellvig, liberal astăzi, liberal și atunci, chiar dacă era la SRI, și lui Ilie Bolojan, care, ambii probabil, ar prefera să se spele pe mâini de această vină, de a pune un asemenea incompetent în timpul căruia România a continuat și a multiplicat programul de îndatorare inițiat de alt incompetent liberal, numit Florin Cîțu. Da? Deci, Bolojan și Hellvig ar prefera să se spună despre ei legat de Boloș că „nici Boloș n-au mâncat, nici gura nu le pute”. Prieteni, da, însă cel puțin Eduard Hellvig a avut acest calcul, pentru ca să împace și să fie în acord cu lobby-ul LGBT din Parlamentul European, un lobby pe care Eduard Hellvig îl cunoaște foarte bine, îi cunoaște forța și se află în legătură cu câțiva oameni, nu foarte celebri neapărat, dar extrem de influenți din acel lobby LGBT-ist.
Și pentru că am vorbit despre asta în materie de Boloș, cu tot răul lui de astăzi, scos fiind la înaintare împotriva lui Marcel Ciolacu, mai că-mi vine să cred că acest popă ortodox păcătos și finanțist incompetent, poate că va fi liantul următoarei posibile alianțe dintre Ilie Bolojan și Hellvig (sau lubrifiantul acestei alianțe), atunci când Ilie Bolojan se va pregăti să plece, dar nu vrea să pice chiar în simpla postură de senator, ci ar vrea să ajungă într-o postură de președinte al Senatului, trimițându-l acasă pe Mircea Abrudean, dar cu prețul punerii în funcția de premier a lui Eduard Hellvig, de-aia spun că e vorba de un Boloș ca liant sau lubrifiant, sau, de ce nu, vreun apropiat de-al lui Eduard Hellvig, scos din spuma mării; sper să nu fie Crin Antonescu. M-ar dezamăgi foarte tare dacă ar mai accepta această postură, după ce a fost atât de trădat pe Eduard Hellvig în campania electorală. A, asta nu înseamnă că Crin Antonescu n-ar fi bun de premier. Noi nu avem nevoie de un premier economist, avem nevoie de un premier care să poată să susțină niște demersuri de diplomație economică și cred că Crin Antonescu ar fi foarte potrivit, dar nu pe mâna lui Eduard Hellvig.
Iar legat de afirmațiile, în final, pe care le face acest Marcel Boloș, dându-și ochii peste cap (ați văzut că este pensat, este vopsit, băiat frumos, mă! Trebuie să dea bine acolo, în comunitatea lui, să fie frumușel, cum se spune), deci, vă zic încă o dată: haideți să fim serioși. Câtă credibilitate publică, dar și interpersonală, apropo de veridicitatea replicilor sau faptelor pe care le-a relatat, poate să aibă un preot păcătos, eventual LGBTist? Nu prea.
