Omul Negru al Zilei, Prezidențiabilul-șantajabil. În campanie dansează cum i se cântă, iar dacă ajunge președinte devine marioneta Sistemului. ”Libertatea câinelui e dată de lungimea lanțului!”

(transcrierea pamfletului „Omul Negru al Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)

Autor: Cozmin Gușă

Ieri, a circulat prin mesaje pe telefon, un articol furibund contra lui Victor Ponta, publicat de către Valer Marian în Cotidianul. L-am primit de la mai mulți amici și l-am și comentat, în consecință. Desigur că articolul apare și ca o răfuială, Marian fiind eliminat, pe vremuri, din PSD chiar de către Ponta. În același timp, însă, atât eu, cât și ceilalți confrați din presă cu care am comentat articolul, am considerat că mult peste 50% din cuprinsul acestui articol este real și verificabil, iar dacă ar fi mediatizat acest articol pe larg, l-ar îngropa nu numai pe candidat, dar și pe omul Victor Ponta. Culmea e că, analizând lista prezidențiabililor, am observat, lesne, că despre majoritatea dintre ei, cei rămași definitiv pe această listă din 2025, se pot spune lucruri la fel de infamante ca despre Ponta, numai că acestea sunt blocate la mediatizare extinsă datorită protecției asigurate de către rețelele politico-mafiote ce sprijină aceste candidaturi.

Și așa ajungem la personajul de azi al rubricii noastre, anume „Prezidențiabilul-șantajabil”. Mecanismul Sistemului e samavolnic, dar ușor de explicat. Ajung candidați la prezidențiale doar cei care beneficiază de sprijinul rețelelor spre a le fi strânse semnăturile și a fi mediatizați sau, respectiv, protejați de atacuri mediatice, după caz, apoi, de asemenea, sprijiniți să treacă de filtrele BEC și CCR, care ați văzut cum funcționează. Fiind astfel selectați candidații, e limpede că taberele din Sistem pot negocia și controla și subiectele dezbătute în campania electorală. Așa ați văzut cum, în 2024, nu s-a discutat despre felul în care suntem siluiți din punct de vedere energetic – marele subiect legat de OMV Petrom, spre exemplu – sau despre faptul că suntem derapați din punct de vedere economico-financiar, îndatorați peste măsură, în situația ca noi și copiii noștri să tot plătim rate și dobânzi decenii de acum înainte.

Prezidențiabilii dansează în campanie doar așa cum le cântă Sistemul, asta zic, și mai zic că ei cheltuiesc cum vor banii ce le sunt apoi rambursați de către stat, în campanii, banii de campanie, se plimbă o lună cu SPP și în mașini luxoase, apoi se întorc de unde au fost emanați și așteaptă, ce? O nouă recompensă din partea celor care i-au tocmit ca să fie prezidențiabili. Finalul actului întâi din acest teatru pentru proști. Actul doi este chiar finala prezidențială, acolo unde taberele din Sistem intră în conflict pe bune, de adevăratelea, dar doar pentru două săptămâni; apoi este uns noul președinte al României, iar liderul taberei perdante pupă ghiulul șefului taberei câștigătoare, în urma cărui eveniment urmează reîmpărțirea privilegiilor din statul român către toți. Noului președinte i se dă o listă de oameni ce trebuie fixați în funcții, de la consilieri prezidențiali, la șefi de servicii secrete și din justiție, iar, astfel flancat, locatarul de la Cotroceni devine ce? O marionetă căreia i se permite să se dea mare și să organizeze chiolhanuri (vezi cazul Băsescu) sau să lenevească și să facă turism (vezi cazul Iohannis); adică se respectă zicerea: „Libertatea câinelui e dată de lungimea lanțului”, numai că această zicere nu-l vizează doar pe fericitul președinte, ci mai ales pe nefericiții ce și-au pus speranțele în el.