(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
„Omul Zilei” de astăzi, prieteni, este Dumitru Fărcaș, pe care îl comemorăm, ne-a părăsit într-o zi de 7 august acum 5 ani, în 2018, și l-am ales și pentru ca să fie o veste bună din Ardeal pe lângă veștile proaste legate de Untold, Cluj și ororile care se petrec acolo. Transilvania, Clujul, Maramureșul au dat și oameni cum a fost Dumitru Fărcaș, pe care îmi face mare plăcere să-l comemorez; am fost prieten cu el timp de mulți ani, nici n-am stat să socotesc, 23-25 de ani, cam așa. L-am cunoscut imediat după ce am terminat facultatea, m-a inspirat de foarte multe ori prin verva lui, prin poveștile lui. Văzându-mă odată când încă ne salutăm doar așa, eu eram foarte tânăr, aveam 24 de ani, scriam editorialul, „Hai, măi copile, încoace să-ți spun eu cum e cu viața”, am terminat cu editorialul și m-am dus, eram în restaurantul Hotelului Melody, un hotel celebru din Cluj, pe care l-au cumpărat ungurii între timp, bine că n-a mai trăit Mitruț al nostru, că s-ar fi îmbolnăvit de supărare.
Dumitru Fărcaș este unul dintre cei care au înțeles foarte bine sufletul românesc, care a cules cultură populară inspirată din valorile tradiționale românești și care n-a uitat, oriunde s-ar fi dus în lume, că e român și a promovat spiritul nostru folcloric, dar dacă stăteai să-l asculți a promovat un anumit fel de a fi deosebit al românilor, el vedea tot timpul partea noastră bună. Azi îmi pare foarte bine că în ultimul Crăciun dinaintea morții sale am fost inspirat, de fapt la propunerea tânărului patron, a fiului meu, Andrei Gușă, am decis să ne amânăm cu multe ore o călătorie în Austria, iar el să-și amâne un concert de la Bistrița cu 4-5 ore, și l-am colindat acasă, împreună cu alți prieteni. Am petrecut multe ore de românism, de sensibilitate în care chiar dacă vă vine greu să credeți, în acele ore, repet, poate mai mult de cinci ore, nu s-a vorbit, s-a cântat. Am cântat colinde, el a cântat la taragot, Aurel Tămaș a cântat la acordeon, un alt prieten de-al nostru a cântat foarte frumos la vioară, noi din voce. Am făcut și o emisiune memorabilă, dar aia a fost o oră din cele cinci, peste cinci ore cât o fi fost acolo și așa am rămas în minte cu Mitruț, cu Dumitru Fărcaș, pe care ar fi trebuit să-l sărbătorim în acel an la 12 mai, când împlinea 80 de ani; din păcate eram plecat în Mexic și n-am apucat să vin și pe când să mă întâlnesc cu el, ne-a părăsit.
Avem și asemenea memorii pozitive, și asemenea români ardeleni cu care să ne mândrim. La rândul vostru să vă gândiți la Dumitru Fărcaș ca la un mare român, ca la un adevărat patriot ardelean.
