(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Despre Florin Piersic aș putea povesti multe. Am beneficiul unei prietenii care cred că anul trecut a împlinit 30 de ani. Ne-am văzut, din nefericire, mai rar în ultima perioadă, mai ales de când a avut problemele de sănătate care i-au încetinit mult deplasările. Nu mai era el foarte iute nici acum 10 ani, dar era în putere. Despre Florin Piersic putem să spunem cu siguranță că a fost, este și va fi, încă cel puțin o perioadă, cel mai iubit actor român. Avem și alți actori mari, din fericire, care sunt în viață și mă gândesc în principal la Dorel Vișan, care se califică la alte superlative, dar la asta cu iubirea din partea mulțimilor se califică Florin Piersic.
Despre sine, Florin Piersic a dat următorul mesaj alaltăieri, pe care vi-l citez, și zice în felul următor:
„Iubiții mei spectatori, mă aflu pe scena unde am jucat zeci, sute, mii, mii de spectacole, la Teatrul Național din București. Astăzi sunt cu dumneavoastră cu sala goală, ceea ce mie nu-mi place, dar va fi plină când voi vrea eu, pe 26 ianuarie, când eu am să-mi împlinesc frageda vârstă de… nici nu știu câți ani. A, 90! 90… și mie îmi vine să râd pentru că nu-mi vine să cred că o să împlinesc pe 26 ianuarie… o să împlinesc, de fapt, pe 27, dar pe 26… mă rog, înțelegeți dumneavoastră ce vreau să vă spun. Dragilor, atât vreau să vă anunț: că dumneavoastră o să mă vedeți la această gală. Cei care nu o să mă vedeți o să vă uitați în Internet. Să nu mă uitați prea repede. Gândiți-vă, totuși, că avem o întâlnire, o întâlnire, cum îmi place mie să spun, de dragoste. Cu cine? Cu mulți și cu Florin Caisă… ăăă… Piersic.”
Ăsta a fost mesajul lui Florin Piersic înaintea întâlnirii de la gala Teatrului Național, care s-a petrecut ieri, unde a fost onorat de prezența mai multor colegi actori, printre care: Claudiu Bleonț, Medeea Marinescu, George Ivașcu, dar și marea doamnă a muzicii românești, Angela Similea. A fost un eveniment minunat, din câte mi s-a povestit. Am avut prieteni care au participat acolo.
Despre Florin, ce ați putea să nu știți? Ați putea să nu știți că este și cetățean al Republicii Moldova. Ambii părinți ai lui Florin Piersic s-au născut în Bucovina, când era Moldova Mare. El și-a petrecut copilăria în acea zonă, pe la Corlata, pe la Pojorâta, pe la Cajvana, pe la Cernăuți, până când să se mute la Cluj, unde a absolvit liceul și apoi, sigur, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică la București, promoția din 1957. El, în 2012, a avut beneficiul să devină și cetățean al Republicii Moldova, pe care o iubește foarte mult și unde este foarte iubit. Pot să depun mărturie pentru asta.
Are prieteni nenumărați în fiecare oraș, poate, al României. Îi ține minte aproape pe toți. Nu cred că-i ține minte pe toți, dar cred că-i ține minte aproape pe toți. Și este extrem de iubit și de românii din diaspora, care, până când să fie Florin extrem de nedeplasabil, îl chemau ca să-i delecteze. Din păcate, în ultimii ani n-a mai reușit acest lucru. Nu vreau să vorbesc nostalgic despre Florin Piersic. Sper să mai stea cu noi încă mulți ani de acum înainte. Sănătatea lui mentală este perfectă. Ultima dată m-am întâlnit cu el acum 2 ani, la înmormântarea mamei mele, unde a vrut să fie prezent și unde ne-a făcut tuturor plăcerea să și vorbească în stilul său inconfundabil. Ne-a mai servit, ca să spun așa, încă o „piersică” a lui Florin. Vă amintesc că acesta este titlul rubricii pe care eu i-am dat-o, acum peste 30 de ani, în ziarul local din Cluj, „Piersicile lui Florin”, și descria câte un episod din viața lui.
Florin, dragă, să ne trăiești! Desigur că te iubim și, dacă te iubim, în orice caz n-o să te uităm!
