(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
De două zile s-a instituit noua modă în presa românească, aceea ca să fie deplânsă Marine Le Pen, invocându-se cu mândrie patriotică faptul că presa internațională comentează cazul condamnării ei în legătură cu cel al lui Călin Georgescu. Analiști, inclusiv unii de vază, dar care habar n-au de meandrele și subteranele politicii franceze, susțin ritos că este sfârșitul democrației franceze. Ei nu cunosc, sărmanii, că în Franța așa funcționează mai mereu justiția atunci când vreun politician de forță sau fost președinte al Franței nu dorea să plece de bunăvoie de la butoanele puterii, iar cazurile sunt multiple și celebre. Îl menționez astăzi doar pe cel biunivoc al condamnaților celebri Dominique Strauss-Kahn și Nicolas Sarkozy, ce s-au luptat între ei în etape, apoi au sfârșit ambii cu condamnare, care condamnare, la fel ca și în cazul lui Marine Le Pen, a fost una blânduță, cu brățărică, făcând ce trebuie într-un perimetru, dar nestând în pușcărie.
Ce este, însă, cu cazul Marine Le Pen? Marine Le Pen este urmașa tatălui său supranumit în România „Vadim Tudor al Franței”, tată ce a decedat recent – îl chema Jean-Marie Le Pen, căruia Marine Le Pen i-a subtilizat partidul atunci când vârsta nu i-a mai permis acestuia să lupte. Marine Le Pen a evoluat politic în ultimii 15 ani, beneficiind de banii băncilor rusești, iar astfel ea a devenit contracandidata de serviciu, adică aranjată, adică servită, a oricărui om al Sistemului ocult de putere ce trebuia să devină președinte al Franței, părând că luptă cu extremismul, care era reprezentat tot timpul de Marine Le Pen. Ultima ispravă de acest fel a lui Marine Le Pen a fost în lupta de acum doi ani de zile cu Emmanuel Macron, unde s-a prefăcut că se împiedică în turul doi și l-a lăsat pe Macron să câștige. A fost șantajată și atunci, ca și acum, cu acest dosar în care a fost condamnată și a cedat șantajului, asigurând realegerea lui Macron – ați văzut unde a dus asta în Franța. Acest tip de negociere subterană și de trădare a electoratului pe care l-a realizat Marine Le Pen era, însă, și modelul tatălui său, care, însă, se mișca mult mai spectaculos, era așezat pe o axă subterană de putere între Washington și Moscova și astfel bătrânul Le Pen a rezistat timp de decenii în prim planul politicii franceze, nefiind altceva decât un colaboraționist est-vest al serviciilor secrete. Totuși, vă relatez că, la un moment dat, supărat că fiica sa, Marine Le Pen, nu-l mai ascultă și a preluat partidul pe care el l-a înființat, bătrânul a apelat la crearea unei opoziții din familie și așa s-a născut, acum 8-9 ani, noua stea a dreptei de atunci, nepoata de fiică, Marion Maréchal; Frumoasă, destul de talentată, dar departe de a fi consistentă politic, ea fiind, în același timp, și nepoata de soră a lui Marine Le Pen – o adevărată cumetrie de familie. Marion Maréchal n-a reușit lovitura politică. Mătușica Marine se ținea încă bine și, mai mult, aceasta a contraatacat cu impunerea în plan public a altei vedete în devenire, nepotul prin alianță, Jordan Bardella, căsătorit cu fiica altei fete a lui Jean-Marie Le Pen, soră cu Marine Le Pen. Știu că v-am zăpăcit, dar ca să vă dați seama cât de tare-i suveranismul ăsta din Franța, cu toate rubedeniile puse pe toate pozițiile, care se bat între ele și care-și ridică chiloții ca să pară mai supli sau și-i dau jos, după caz, ca să pară transparenți, dacă nu în fundul gol.
Ei bine, problema cu Jordan Bardella, care este noua vedetă a politicii franceze (vă anunț că și-a petrecut ultimele trei zile într-o vizită în Israel, unde a fost primit la nivel de șef de stat, acest europarlamentar, în Israel, atenție, cu onoruri, cu mese publice și secrete, cu fel de fel de înțelegeri; în acest fel, Jordan Bardella a sărbătorit cumva condamnarea mătușicii sale, care stătea în calea carierei sale politice, motorizată din Israel, asigurată de serviciile secrete din Franța, bineînțeles, și cu acordul puternicei familii Rothschild, cea care i-a asigurat și președinția lui Emmanuel Macron), este că mătușica nu vrea să se dea la o parte din calea acestui parcurs către prezidențiale al lui Jordan Bardella. Atunci, foarte repede, a fost dată la o parte prin forța justiției, condamnată în primă instanță (100.000 de euro, un mizilic pentru milioanele pe care le-a subtilizat – și le-a subtilizat, este vinovată), doi ani cu executare, dar nu se pun în aplicare, pentru că se așteaptă recursul (cine știe când va fi ăsta), își continuă activitatea în Parlamentul European Marine Le Pen (deci nu o mai plângeți), își încasează salariul și toate avantajele din Parlamentul European (deci nu o mai plângeți); un singur lucru s-a întâmplat: intră în execuție, de ieri, sentința conform căreia nu ar mai avea voie să candideze timp de 5 ani, deci nici la viitoarele alegeri. Procedura vi se pare clară, e de tip Stat Paralel în România, dar, atenție, în cazul unei doamne care (atenție, Viktor Orban, c-o aperi; atenție, oameni din jurul lui Trump, că o apărați) nu este o nevinovată! Este o colaboraționistă care s-a înfruptat din banii trimiși de Putin în toate campaniile electorale, care a păcălit electoratul, ultima dată lăsându-l pe Macron să devină președinte, deci nu aveți de ce să o plângeți, pentru că nici acum nu merge la pușcărie și nu va merge la pușcărie, atâta doar că a fost trimis acasă, culmea cinismului, ca să candideze în locul ei acest băiat de 29 de ani, pentru că atât are Jordan Bardella, căsătorit cu nepoata ei, promovat de către ea. Vă dați seama cam câtă expertiză este. Cunosc oameni în PE care mi-au relatat că este gol în capul lui, ca o cutie de metal. Asta nu-l împiedică să fie vedeta Parlamentului European pe Jordan Bardella, nepotul mătușii sale, care se plimbă cu bodyguarzi peste tot, stă în cele mai de lux hoteluri din Bruxelles sau din Strasbourg și, sigur, așteaptă să fie înscăunat președinte al Franței, peste 2 ani sau mai repede. Este, de fapt, „delfinul Franței”, pentru care a fost sacrificată mătușica.
Așadar, în concluzie, vorbim despre un „negocio”, cum zic italienii, pe care Marine Le Pen nu l-a respectat și atunci a fost trimisă cu forța acasă de către statul paralel francez, specialitatea case. Și, nea Ioane Cristoiu, nu te mai preface că nu știai că nu e democrație în Franța numai pentru ca să-l pui în valoare pe Călin Georgescu. Știi bine ca și mine că acest Călin Georgescu este un alt colaboraționist al Statului Paralel de la noi. Doar astăzi a reapărut din nou dovada și pozele prin care el se întâlnea cu șeful SIE, Silviu Predoiu, în case conspirative ale SIE, probabil că sunt sedii de firmă, și încă nici n-am vorbit de întâlnirile externe pe care le-a avut cu oameni din SIE. Și, apropo, dacă o să iasă public niște poze de la o călătorie din toamna lui 2024, cu un avion privat, în care au luat loc șeful SIE, Gabriel Vlase, și candidatul suveranist de atunci, pe numele lui Călin Georgescu, care au plecat de la terminalul Țiriac la finalul lui septembrie cu un avion de-al lui Țiriac, într-o destinație externă, de unde s-au întors amândoi cu același avion al lui Țiriac? Și la plecare, și la sosire au fost petrecuți de către vechiul colaborator al DIE, după aceea al SIE, pe numele său Ion Țiriac.
